Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.462/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1767 din 3.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații UNIVERSITATEA TEHNICĂ C-N și în calitate de rector al UNIVERSITĂȚII TEHNICE C-N, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat și avocat în substituirea avocatului, pentru intimații-pârâți și Universitatea Tehnică C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecarea prezentei cauze a fost suspendată la data de 19 februarie 2009, în baza art. 40 alin 2.pr.civ. iar la data de 6 aprilie 2009 recurentul a formulat o cerere de repunere pe rol.
Reprezentantul recurentului susține cererea de repunere pe rol formulată.
Curtea, raportat la fișa de dosar anexată în probațiune de către recurent la cererea de repunere pe rol, din care rezultă că prin încheierea nr. 1465/17.03.2009 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție a fost soluționată cererea de strămutare în sensul respingerii, încuviințează cererea de repunere pe rol și dispune continuarea judecății în prezentul dosar.
Reprezentantul recurentului susține cererea de repunere în termen, în conformitate cu scriptul depus la dosar la data de 2 februarie 2009. Depune totodată o hotărâre judecătorească a Curții de Apel Cluj și un certificat de la arhiva Tribunalului Cluj, arătând că hotărârea depusă este dată cu aplicarea principiului unității căilor de atac.
În susținerea cererii de repunere în termen, arată că instanța de fond, în dispozitivul hotărârii, a calificat acțiunea formulată ca fiind o acțiune în constatare iar calea de atac indicată este recursul, în termenul general de exercitare de 15 zile.
Mai învederează faptul că la dosar nu există dovada comunicării hotărârii recurate, în sensul art. 310.pr.civ. Procesul verbal de comunicare a hotărârii este nul, nu respectă cerințele art. 92 alin 4.pr.civ. hotărârea fiind comunicată prin afișare, prin urmare există doar prezumția că aceasta a fost comunicată. Pentru ca reclamantului să-i fie respectate toate drepturile procedurale, este necesar ca la comunicarea prin afișare să fie respectate toate condițiile prevăzute de lege, comunicarea să fie afișată pe ușa apartamentului și nu pe ușa principală a clădirii. Prin urmare, susține că nu se poate pune în discuție tardivitatea introducerii recursului.
Chestiunea referitoare la principiul unității căilor de atac o susține ca pe o chestiune subsecventă, ea rezultând din speța depusă azi. Trebuie avut în vedere termenul general de recurs, reclamantul fiind încredințat că a respectat termenul de recurs, fiind în prezența unei acțiuni de drept comun.
Reprezentantul intimatei Universitatea Tehnică C-N arată că la dosarul cauzei există dovada de comunicare a hotărârii atacate, aceasta nu a fost contestată de reclamant, nu s-a cerut nulitatea acesteia. Recursul trebuia introdus în termenul de 5 zile de la pronunțare, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 554/2004. pe de altă parte, cererea de repunere în termen nu este motivată în nici un fel, ci doar modifică motivele de recurs și temeiurile legale ale acestuia. Prin urmare, solicită respingerea cererii de repunere în termen, recursul fiind tardiv.
În replică, reprezentantul recurentului arată că procesul verbal de comunicare a hotărârii a fost contestat, prin scriptul depus la dosar la data de 2 februarie 2009 invocându-se nulitatea acestuia. Calificarea acțiunii dată de către instanța de fond atrage dreptul la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Curtea, după deliberare, față de susținerile părților, reținând că esența accesului la recurs al reclamantului ține de calificarea acțiunii la fond, chestiunile puse în discuție urmând a face obiectul deliberării, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond părților prezente.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că soluția dată de instanța de fond și motivarea acesteia, nu pot să dea nici măcar o aparență de temeinicie. Înscrisul depus de intimată nu poate fi considerat ca un răspuns la petițiile adresate de către reclamant și nu poate fi calificat ca o îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina intimatei prin hotărâre judecătorească. O executare defectuoasă echivalează cu o neexecutare, iar calea prin care instanța poate analiza modalitatea de executare este cea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Se mai subliniază și ultimul motiv de recurs, referitor la cheltuielile de judecată nejustificat de mari la care a fost obligat reclamantul, raportat la actele justificative depuse în probațiune (copia contractului de asistență juridică).
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca tardiv formulat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În susținere, arată că dreptul comun, respectiv prevederile art. 580.pr.civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză, ci, așa supă cum fac trimitere și primele patru petite ale acțiunii introductive, sunt aplicabile dispozițiile art. 24, 25 din Legea nr. 554/2004. Sentința a fost pusă în executare prin executor judecătoresc, căruia i-a fost înmânat un răspuns care a fost remis și reclamantului, Dacă acesta era nemulțumit de răspunsul primit, avea dreptul să-l contesta conform art. 8 din Legea nr.554/2004. Din moment ce răspunsul a fost predat reclamantului, obligația intimatei a încetat, aceasta neputând fi amendată retroactiv întrucât și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, reprezentantul intimatei arată că refuză să comenteze. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform actelor justificative pe care le depune la dosar.
Recurentul, prezent personal, arată că dorește să sublinieze faptul că pârâta Universitatea Tehnică a răspuns la cele șapte petiții ale reclamantului pe o singură filă, acest înscris neputând fi luat în considerare ca soluționarea cererilor sale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.767 din 03 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții UNIVERSITATEA TEHNICĂ C-N și, reclamantul fiind obligat și la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1.104/2007 a Tribunalului Clujs -a admis acțiunea reclamantului, iar pârâta Universitatea Tehnică a fost obligată să-i răspundă petițiilor reclamantului.
A constatat instanța de fond că în dosarul de execuție silită nr. 149/2007 există dovada că hotărârea judecătorească a fost executată, iar reclamantului i s-a înmânat răspunsul nr. 26.550/2007 al pârâtei de rând I, fapt consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 13 noiembrie 2007, astfel încât cererea reclamantului de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
La termenul din 30 ianuarie 2009 ( 21), instanța din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului, în condițiile prev. de art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, apreciind că termenul de recurs împotriva hotărârii instanței de fond este de 5 zile de la comunicare și nu de 15 zile, așa cum s-a menționat în hotărârea atacată.
Față de această excepție, recurentul a solicitat repunerea în termenul de recurs, arătând că a investit instanța de fond cu o cerere principală în constatarea neîndeplinirii unei obligații stabilite pe cale judecătorească în sarcina autorității publice și o altă cerere cu caracter accesoriu de stabilire a amenzilor și a despăgubirilor, apreciind că cererea principală este una de drept comun și doar cea accesorie s-ar încadra în prev. art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, susține reclamantul, chiar instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind în constatare și nu o acțiune specială sau una în realizare, astfel încât termenul de recurs este de 15 zile și nu 5 zile.
A apreciat reclamantul că lipsa reprezentării unei stări de fapt și de drept conforme, echivocul acestei stări indus chiar de hotărârea atacată, constituie condiții obiective pentru care este necesar a fi repus în termenul de recurs. ( 27).
Pârâții au solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, arătând că nu sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. 1.pr.civ. și că cererea reprezintă o modificare a petitelor acțiunii și a motivelor de recurs.
Cu privire la cererea de repunere în termen precum și la excepția de tardivitate, din prisma apărărilor formulate de către recurent, Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată de reclamant pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, iar modul de formulare al primului petit vine chiar să întărească această susținere.
A solicitat reclamantul la petitul 1 la cererea de chemare în judecată "să se constate că pârâții au încălcat prev. art. 24 din Legea nr. 554/2004".
Acest petit este întemeiat chiar pe cadrul juridic reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 care pornește de la premisa că o hotărâre judecătorească pronunțată în materia contenciosului-administrativ nu a fost executată de către autoritatea publică obligată. Primul petit nu este o acțiune în constatare, întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu se reclamă vătămarea unui drept sau interes legitim încălcat de către o autoritate publică în domeniul său de activitate în care i-a fost delegată puterea publică, ci se afirmă că a avut loc o nerespectare a unei hotărâri judecătorești sub aspectul punerii ei în executare, astfel încât este necesară sancționarea pecuniară a persoanelor fizice vinovate.
Singurul temei al cererii de chemare în judecată este art. 24 din Legea nr. 554/2004 și este greșit a constata că petitele acțiunii sunt scindate în două categorii, respectiv unul principal de constatare a neexecutării sentinței și celălalt accesoriu de obligare la plata amenzilor legale.
Într-adevăr, pentru a aplica amenda este necesar ca instanța să analizeze dacă s-a executat sau nu hotărârea judecătorească pronunțată în materia contenciosului-administrativ, însă așa cum s-a arătat anterior, nu acesta este obiectul cererii de chemare în judecată și nici scopul urmărit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul urmărește să obțină executarea hotărârii judecătorești și singurul mijloc avut la dispoziție este cel reglementat de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv amenda administrativă și despăgubirile, executarea neputându-se face silit.
În această situație, sub aspect procedural, devin incidente dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond fiind cea a recursului în termen de 5 zile de la comunicare și nu de 15 zile.
Instanța de fond a menționat în mod greșit termenul de recurs de 15 zile.
Principiul legalității căilor de atac, impune instanțelor judecătorești să constate că termenul de recurs a fost de 5 zile și nu de 15 zile.
Termenul de recurs este cel stabilit de lege și nu cel indicat de către judecătorul cauzei, deoarece acesta nu se poate substitui prin voința proprie dispoziției legale.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 30 octombrie 2008 ( 85, doar fond). Procedura de comunicare potrivit procesului-verbal existent la dosar s-a îndeplinit prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât destinatarul nu a fost găsit.
Din prisma disp. art. 92 alin. 4.pr.civ. procedura de citare a fost legal îndeplinită.
De la data comunicării a început să curgă termenul de recurs de 5 zile calculat potrivit art. 101 alin. 1.pr.civ. Termenul de recurs s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2008.
Recursul a fost înregistrat la data de 13 noiembrie 2008, cu depășirea termenului legal.
În considerarea art. 103.pr.civ. recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de recurs.
Motivele prezentate de către recurent ca justificând repunerea în termen, menționate anterior, nu pot fi primite.
Repunerea în termen se poate realiza atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite calea de atac în interiorul termenului de recurs, în condițiile în care existând o comunicare valabilă, acesta, respectiv termenul, a început să curgă.
recursul în cele 5 zile, calculate potrivit art. 101 alin. 1.pr.civ. recurentul afirmă că poate fi repus în termenul de recurs susținând că aspectele legate de calificarea acțiunii cu consecințe asupra duratei termenului de recurs, reprezintă o împrejurare mai presus de voința lui care l-a împiedicat să exercite recursul în interiorul termenului legal.
Aceste aspecte nu pot fi reținut ca motiv al repunerii în termen.
Așa cum s-a arătat anterior, termenul de recurs este stabilit de lege și deci prezumat a fi cunoscut, iar practica judiciară a arătat că motivele împiedicării trebuie să aibă caracterul forței majorare, respectiv să fi fost de neînlăturat pentru parte și să o fi împiedicat să exercite recursul în termenul legal.
Chiar în speță, din perspectiva punctului de vedere exprimat de către recurent, apare ca nejustificată atitudinea acestuia de a nu exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile pentru respingerea acelor petite pe care le-a considerat a fi accesorii și strict întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ci a stat în pasivitate apreciind că pentru întreaga hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 303.pr.civ. referitoare la termenul general de recurs de 15 zile.
Față de cele menționate anterior, se va respinge ca tardivă cererea de repunere în termen formulată de reclamant.
Totodată, se va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamant și se va menține în întregime sentința civilă nr. 1.767 din 3.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
În temeiul art. 274.pr.civ. reclamantul va fi obligat să achite pârâtei Universitatea Tehnică C-N cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 lei plus, reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr. 5 din 28 ianuarie 2009 ( 50)
La dosar s-a depus ordinul de plată nr. 350 din 3 februarie 2009 pentru suma de 49.980 lei ( 53), însă din conținutul acestuia rezultă că suma menționată reprezintă onorariu de avocat conform contractelor nr. 5, 6 și 7 din data de 28 ianuarie 2009.
Contractele de asistență juridică nr. 6 și 7 din 28 ianuarie 2009 nu au fost depuse la dosar pentru a se cunoaște conținutul concret al acestora.
De asemenea, în dovedirea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, pârâta prin reprezentant legal a depus factura nr. 162 din 30 ianuarie 2009 pentru suma de 26.180 lei reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr. 7 din 2009, însă acest contract, așa cum s-a arătat anterior, nu a fost depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1.767 din 3 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care se menține în întregime.
Obligă reclamantul să achite pârâtei UNIVERSITATEA TEHNICĂ C-N 10.000 lei +, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.12.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Axente Irinel
