Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 174/2009
Ședința publică din data de 22.01.2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1690/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, având ca obiect sancțiunea pentru neexecutarea hotărârii.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, raportat la lipsa părților se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care, din oficiu, Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, sens în care, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închisă faza dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.690 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, constatându-se lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1.729/2007 a Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de către reclamantul și a fost obligată pârâta PRIMĂRIA COMUNEI să furnizeze reclamantului diferite informații publice.
Constatând că în prezentul litigiu reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local al Comunei, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, constatând că nu acea entitate a fost obligată la comunicarea informațiilor și deci că nu are calitate procesuală pasivă.
Întrucât reclamantul nu s-a mai prezentat în instanță pentru a clarifica aspectele privind calitatea procesuală pasivă, instanța de fond a admis excepția și a respins acțiunea pe aceste temei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și acordarea unei despăgubiri patrimoniale și o alta pentru dauna morală suferită.
A arătat în motivarea recursului că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, nefiind semnată de către judecător și grefier, că nu a fost legal citat pentru termenul din 19 septembrie 2008 și că a chemat în judecată consiliul local/primăria comunei.
A mai arătat că sentința civilă nr. 1.729/2007 a Tribunalului Sălaj este lovită de nulitate absolută, deoarece există o neconcordanță între practica unde este menționat ca pârât Consiliul Local și dispozitiv, unde este menționată ca pârâtă Primăria Comunei.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Din conținutul cererii de chemare în judecată se poate constata că reclamantul urmărește executarea dispozițiilor titlului executoriu ce îl reprezintă sentința civilă menționată anterior(sentința civilă nr. 1.729/2007 a Tribunalului Sălaj ), respectiv ducerea la îndeplinire a conținutului acesteia ca urmare a nerespectării termenului prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 555/2004, cu consecința prevăzută de art. 24 alin. 2 din același act normativ.
Acest text legal este invocat, alături de art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, ca temei al cererii de chemare în judecată.
În mod evident, prin raportare la textul legal indicat și la conținutul cererii, reclamantul urmărește sancționarea funcționarului public vinovat de neexecutarea titlului executoriu.
Calitatea de pârât în litigiile întemeiate pe dispozițiile art. 18 alin. 2 o are conducătorul autorității publice sau persoana obligată prin titlul executor, eventual alături de instituția publică din acel titlu.
În speță, instanța de fond a sesizat doar neconcordanța dintre pesoana juridică obligată prin titlu și pârâta chemată în judecată, o altă autoritate publică decât cea menționată în titlu.
Constatând că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată este art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond avea obligația să pună în discuția contradictorie a părților necesitatea precizării cererii de chemare în judecată sub aspectul persoanei pârâtului, cu determinarea concretă apersoanei fizicecăreia i se poate aplica amenda prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu a dus la îndeplinire conținutul titlului executor, respectiv conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate.
În condițiile art. 161din Legea nr. 554/2004, instanța de fond avea posibilitatea de a pune în discuție din oficiu necesitatea introducerii în cauză și a altor subiecte de drept decât persoana juridică chemată efectiv în judecată pentru a lămurii cu exactitate care este scopul real al cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Indicarea dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ar fi trebuit să impună instanței de judecată o altă conduită, respectiv instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția părților necesitatea precizării cererii de chemare în judecată în sensul dispozițiilor concrete ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a analizat cererea de chemare în judecată din prisma disp. art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, care prevede că:"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sauprin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim șirepararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."
Mai mult decât atât a menționat în dispozitiv existența căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare și nu de 5 zile de la comunicare, așa cum prevede art. 25 al. 3 din Legea 554/2004.
Instanța de fond nu a lămurit aspecte esențiale ale cauzei deși a sesizat inadvertența între pârâtul din titlul executor și pârâtul chemat în judecată și nu a dat dovadă de rol activ, așa cum impune art. 129 al. 5.pr.civ.
În condițiile art. 129 al. 4, parte finală pr.civ. instanța de fond avea obligația de a pune în discuția părților această împrejurare de fapt, chiar dacă partea reclamantă, din neștiință, nu a formulat corect cererea de chemare în judecată.
În baza art. 129 al. 6 pr.civ. instanța va hotărâ numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Cu toate că temeiul juridic a fost clar indicat de către reclamant, respectiv art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004, iar instanța a început să lamurească acel aspect, prin indicarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția a fost analizată dintr-o perspectivă greșită..
În consecință, în temeiul art. 20 alin. 3.pr.civ. se va admite recursul formulat, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, se va solicita reclamantului să precizeze dacă înțelege să cheme în judecată, în concret, pe conducătorul autorității publice obligate la furnizarea informațiilor de interes public sau pe un alt funcționar public care ar fi avut sarcini de punere în executare a titlului executoriu.
De asemenea, se va lămuri aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 în raport de momentul procesual în care se solicită plata acestor despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1.690 din 19 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact./3 ex./27.01.2009.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea CONSILIULUI LOCAL la plata unei penalități de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței în cauză și până la data executării în întregime a obligației prevăzută în sentința civilă nr. 1.729 din 6 septembrie 2007 Tribunalului Sălaj, cu cheltuieli de judecată.
În baza sentinței civile nr. 1.729/06.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, Primăria comunei a fost obligată să-i furnizeze reclamantului informații publice pe cheltuiala reclamantului, referitoare la cine și pe baza cărui titlu folosește pădurea urbarială înscris în nr. 1062, nr. topo. 1.062, nr. ord. A 1, începând cu anul 1990 și la cine și în temeiul cărui act juridic a transformat terenul cu vegetație forestieră în altă categorie de teren.
Întrucât sentința nu a fost pusă în executare de cel obligat, reclamantul a promovat acțiune întemeiată în drept pe art. 18 alin. 5 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 18 alin. 5, "Soluțiile prevăzute la alin. 1 și alin. 4 lit. b și c pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate pentru fiecare zi de întârziere".
Acest text legal nu este aplicabil speței de față, în care reclamantul deja a obținut un titlu executoriu.
De altfel, din cuprinsul acțiunii rezultă că demersul său are drept scop impulsionarea celui obligat la executare să se conformeze dispozițiilor instanței, sub presiunea afectării patrimoniului cu o sumă de bani, calculată pentru întârzierea în executare, solicitată de cel în favoarea căruia urmează a se face executarea, drept despăgubire, în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Conform acestei dispoziții legale, invocată de reclamant ca temei de drept, "În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că cel obligat la executare în baza sentinței civile nr. 1.729/2007 a Tribunalului Sălaj nu a fost Consiliul local, ci Primăria comunei, astfel că a statuat lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului din acțiune.
Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, care se referă la hotărârile pronunțate în temeiul art. 24 alin. 2 prevede că: " Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare".
Comunicarea hotărârii s-a realizat cu reclamantul la data de 20 octombrie 2008 ( 17), iar recursul a fost înregistrat la data de 29 octombrie 2008, cu depășirea termenului de 5 zile mai sus menționat, reclamantul fiind decăzut din termen conform art. 103 alin. 1.pr.civ. soluția care se impune fiind aceea a respingerii ca tardiv a recursului.
Se va reține, în plus, că, atât acțiunea cât și recursul sunt scutite de taxă de timbru potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 (de altfel, în recurs reclamantul nici nu a fost citat cu mențiunea timbrării), iar în privința căii de atac și a termenului de declarare a acesteia, operează principiul legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, iar nu de cele dispuse de instanța de judecată.
Menționarea din eroare, în dispozitivul hotărârii, a posibilității folosirii unei căi de atac pe care legea nu o acordă, nu creează părții dreptul de a formula împotriva hotărârii calea de atac respectivă.
În speță, reclamantul a invocat ca și temei de drept al acțiunii art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, deci trebuia să fie în cunoștință de cauză atât despre posibilitatea oferită de legiuitor de a formula o acțiune în despăgubiri pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, cât și despre căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunțate într-o asemenea acțiune.
JUDECĂTOR,
- -
Red.
Dact./3 ex./27.01.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
