Obligare emitere act administrativ. Decizia 1152/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1152/R-CONT
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - - - JUDECĂTOR 3: Corina
: - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurile declarate de recurentul, domiciliat în Pitești, str. -, -.15,.B,.11, județul A, precum și de pârâtul BAROUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, str. - nr. 42, județul A, împotriva sentinței civile nr.111/CA din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL BAROULUI, cu sediul în Pitești, str. - nr. 42, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursurilor s-a amânat la data de 04.11.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții BAROUL ARGEȘ și Consiliul Baroului A pentru a se dispune obligarea acestora de a răspunde la cererea înregistrată sub nr.161 din 6 martie 2007, emite decizia de soluționare a plângerii înregistrată cu nr.696 din 15 2006 și de a-i plăti despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei.
În motivare s-a susținut că la 15 2006 reclamantul a depus o plângere la BAROUL ARGEȘ, plângere la care se impunea să i se comunice o soluție existând suficient timp pentru efectuarea anchetei disciplinare și adoptarea unei decizii.
Cum o astfel de comunicare nu s-a făcut reclamantul a revenit cu o cerere, solicitând soluționarea legală a plângerii.
La 14 mai 2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea Baroului A prin Consiliul Baroului să efectueze ancheta disciplinară pentru soluționarea plângerii, să emită decizia de finalizare a anchetei disciplinare, ambii pârâți să emită răspunsul la cererea nr.161/2007, fiecare dintre obligații sub sancțiunea unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere și să se ia act că despăgubirile materiale și morale vor fi solicitate prin acțiune separată.
Prin sentința civilă nr.457/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea ca neîntemeiată față de BAROUL ARGEȘ și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate față de Consiliul Baroului
Recursul formulat de reclamant a fost soluționat de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.4/R-C/2009 în sensul admiterii sale, casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, reținându-se că instanța s-a pronunțat asupra a altceva decât i s-a cerut, lăsând nesoluționate pretențiile cu care fusese învestită.
a fost trimisă Tribunalului Argeș care, prin sentința civilă nr.111/CA/2009 a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâți să emită decizie de finalizare și soluționare a anchetei disciplinare desfășurate în urma sesizării nr.696/2006 și să comunice reclamantului un răspuns scris la cererea nr.161/2007, respectiv decizia de finalizare și soluționare a anchetei administrative. A fost respins capătul de cerere privind despăgubirile morale și materiale, ca nedovedit.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.70 din Legea nr.51/1995 și art.252 din Statutul profesiei de avocat, reclamantul a formulat plângere pentru nesoluționarea pe fond a unui litigiu anterior finalizat cu decizia nr.1/2006, precum și de necomunicare a hotărârii luate, aspecte ce se încadrează în dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs și BAROUL ARGEȘ.
În recursul reclamantului au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă susținându-se, în esență, că:
- instanța a încălcat principiul disponibilității și a respins cererea privind despăgubirile și cheltuielile de judecată deși reclamantul precizase că înțelege să le valorifice într-o acțiune separată;
- deși a admis capetele 2 și 3 din precizarea la acțiune, instanța a omis să se pronunțe cu privire la obligarea pârâților să efectueze ancheta disciplinară și, de asemenea, nu s-a pronunțat cu privire la obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere pretinse în condițiile art.18 din Legea nr.554/2004.
În calea de atac declarată de BAROUL ARGEȘ au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă în dezvoltarea cărora s-au arătat următoarele:
- hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța trimițând în continuare la decizia nr.1/2006, deși plângerea nr.626/2006 era îndreptată împotriva membrilor Comisiei de disciplină, alții decât persoana cercetată disciplinar de către comisie, și astfel se ajunge la stabilirea unei obligații de a răspunde la sesizare pentru un motiv străin de solicitarea reclamantului;
- în condițiile art.264, 265 și 268 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul, după efectuarea anchetei, decide asupra exercitării sau nu a acțiunii disciplinare, această decizie nu se poate ataca, iar obligația de informare nu subzistă și pe parcursul procedurii, acesta urmând să primească un răspuns atunci când se va ajunge la o concluzie. Baroul nu poate fi obligat să exercite acțiunea disciplinară și de aceea obligarea la emiterea unei decizii de finalizare este nelegală.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt fondate în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
În ceea ce privește recursul reclamantului acesta urmează a fi admis în sensul înlăturării dispoziției adoptate de instanță privind daunele materiale și morale.
Este adevărat că precizarea de acțiune din 14 iunie 2008 nu este formulată în termenul la care se referă dispozițiile art.132 din Codul d e procedură civilă, însă, se apreciază că ea se impune a fi avută în vedere de vreme ce, în ședința din 3 octombrie 2008, instanța a apreciat că nu se impune disjungerea ei, prin ea realizându-se numai o detaliere a pretențiilor inițiale.
Dacă s-ar trece peste această apreciere ar urma să se observe că precizarea potrivit căreia reclamantul a solicitat să se ia act că despăgubirile morale, materiale și cheltuielile de judecată vor fi cerute printr-o acțiune separată, are valoarea unei dezinvestiri a instanței de aceste pretenții, chiar dacă nu au fost invocate în mod expres prevederile art.246 din Codul d e procedură civilă.
Sub aspectul penalităților pretinse în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, se apreciază că ele nu pot face obiect al pronunțării instanței de control judiciar.
Legiuitorul român stabilește, de regulă, o singură cale de valorificare a unor pretenții, fără a lăsa la alegerea părții, între două sau mai multe demersuri procesuale, pentru îndestularea acelorași drepturi.
Pentru situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unui capăt de cerere fie el principal, accesoriu, conex sau incidental, partea este în drept să solicite completarea hotărârii în conformitate cu prevederile art.2812Cod procedură civilă. Tocmai de aceea, odată cu introducerea acestor dispoziții legale a fost reformulat și art.304 alin.1 pct.6 în sensul că poate constitui motiv de recurs pronunțarea instanței pe mai mult decât s-a cerut ori pe ceea ce nu s-a cerut. Este recurabilă așadar hotărârea pentru extra și plus petita, dar nu și pentru minus petita, unde există o altă cale procesuală pusă la îndemâna părții.
Pentru aceste rațiuni se apreciază că instanța de recurs nu poate să decidă asupra criticii privind omisiunea de pronunțare a instanței de fond, însă, în condițiile art.84 din Codul d e procedură civilă, urmează să califice această susținere ca fiind una la care se referă art.2812din același act normativ și să o trimită spre o competentă soluționarea aceluiași tribunal.
Prima critică din recursul formulat de BAROUL ARGEȘ trebuie analizată prin prisma a două aspecte procedurale. Pe de o parte că motivul prev.de art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă este inclus de art.312 în categoria criticilor care duc la modificare și nu la casare, iar pe de altă parte, observându-se dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora, chiar dacă nu s-a judecat fondul cauzei, instanța de contencios nu poate casa cu trimitere decât o singură dată.
Litigiul a fost generat, așa cum s-a reținut în prima decizie de casare, de faptul că, la 15 2006, reclamantul a formulat o plângere prin care solicita sancționarea membrilor comisiei de disciplină, membrii ce participaseră la pronunțarea deciziei nr.1/2006. Cum la această plângere reclamantul nu a primit răspuns a revenit cu o solicitare la 6 martie 2007.
Potrivit art.264 din Statutul profesiei de avocat, plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului în care acesta profesează în situația tezei I la care se referă acest articol.
Consiliul baroului este acela care procedează la anchetarea abaterii disciplinare (art.265) urmând procedura la care se referă art.266 și după efectuarea anchetei disciplinare, consiliul baroului decide "exercitarea acțiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor" (art.268).
Concluzia care se desprinde din textele legale precitate este aceea că cercetarea disciplinară se structurează, de principiu, pe două etape. O primă etapă în care ancheta disciplinară se face de către consiliul baroului, ce se finalizează cu o decizie a acestuia, și în măsura în care prin ea s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare, o astfel de activitate revine unui alt organism. Acesta din urmă nu poate desfășura nicio activitate decât în măsura în care a fost sesizat cu exercitarea acțiunii disciplinare, sesizare în absența căreia nu i se poate imputa vreo inactivitate.
În cauză, până la acest moment, Consiliul Baroului A nu a pronunțat nicio soluție asupra anchetei disciplinare pe care era obligat să o desfășoare în condițiile textelor amintite, așa încât este singurul căruia îi revenea o astfel de obligație și care trebuie îndatorat să o aducă la îndeplinire, având în vedere și termenul scurs de la data sesizării sale.
Soluția ce urmează a se pronunța va fi comunicată persoanelor care se referă art.268 alin.2 din Statut și ea se poate constitui într-o sesizare a instanței disciplinare și numai după acest moment se poate imputa Baroului neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Cum în cauză nu s-a depășit prima etapă a cercetării disciplinare, se apreciază că susținerea Baroului A este întemeiată, sub aspectul că nu poate fi considerat răspunzător pentru nesocotirea unei îndatoriri legale.
Referitor la posibila susținere potrivit căreia Baroul răspunde și de activitatea consiliului său, întrucât acesta din urmă nu este decât un organ de conducere în sensul art.65 din Statut, se apreciază că față de modul în care îi sunt stabilite obligațiile în prima etapă a cercetării disciplinare, activitatea sa nu este o activitate similară unui organ de conducere.
Față de această apreciere și reținând că în materia contenciosului administrativ poziție procesuală poate dobândi orice autoritate cu sau fără personalitate juridică, dar cu o personalitate de drept public, deci cu dreptul de a adopta decizii care să producă efecte juridice, consiliul baroului are legitimare procesuală pasivă în prezenta pricină.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că este fondat recursul Baroului A prin care se susține neîncălcarea de către această persoană juridică a vreunei obligații stabilită în sarcina sa.
Urmează, așadar, ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă să fie admise ambele recursuri și modificată sentința în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentul, domiciliat în Pitești, str. -, -.15,.B,.11, județul A, precum și de pârâtul BAROUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești, str. - nr. 42, județul A, împotriva sentinței civile nr.111/CA din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL BAROULUI, cu sediul în Pitești, str. - nr.42, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că respinge acțiunea față de BAROUL ARGEȘ și înlătură dispozițiile de respingere privind daunele materiale și morale.
Califică critica privind penalitățile drept cerere, în baza art.2812Cod procedură civilă, și o trimite spre soluționare la Tribunalul Argeș.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.GC/23.11.2009
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
