Obligare emitere act administrativ. Decizia 1424/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1424
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la Primăria P,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 405 din data de 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în P,-, Județ D, în calitate de Primar al orașului
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant personal, intimatul pârât fiind reprezentat de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la dosar s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât, după care:
Având cuvântul recurentul reclamant, depune la dosar răspuns la întâmpinare ce a fost comunicat și reprezentantului intimatului-pârât, cât și concluzii scrise, după care arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul pentru intimatul pârât, consilier juridic, arată de asemenea că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul reclamant, față de motivele expuse pe larg, cât și de concluziile scrise, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost întregită la primul termen de judecată, respectiv: obligarea pârâtului să-i comunice ca informație de interes public, o copie certificată a contractului de asistență juridică încheiat în calitate de reprezentat al unității administrativ teritoriale Orașul P, cu cabinetul de avocatură, iar în subsidiar obligarea pârâtului să-i răspundă motivat de ce refuză să-i comunice contractul solicitat.
Solicită obligarea pârâtului în calitate de autoritate a administrației publice locale, în solidar cu pârâtul în calitate de persoană fizică, la plata daunelor morale, obligarea pârâtului să execute hotărârea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile, sub sancțiunea aplicării unei penalități pentru
fiecare zi de întârziere și a unei amenzi, în cazul în care pârâtul nu respectă termenul de executare stabilit potrivit art. 18 alin.5 și 6 din Legea 554/2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul pârât, - Primarul orașului P, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, precizând că așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantului i s-a comunicat contractul de asistență judiciară solicitat, de către avocat. Mai arată că recursul este lipsit de interes, întrucât reclamantul a obținut o copie a contractului de asistență juridică, astfel că nu se justifică obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul în calitate de autoritate a administrației publice locale - Primar al orașului P, dar și ca persoană fizică, a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice în copie certificată conform cu originalul, ca informație de interes public, contractul de asistență juridică de reprezentare în instanță, încheiat de pârât cu Cabinetul de Avocatură din Baroul Dâmbovița în luna ianuarie 2009, obligație pe care pârâtul a refuzat să o îndeplinească în termen legal și obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că în calitatea sa de funcționar public - consilier juridic la Primăria orașului P, Direcția Economică, Serviciul Administrare Venituri Locale, Impozite și Taxe locale, are ca atribuții de serviciu asistența juridică de reprezentare a unității administrativ teritoriale a Orașului P în justiție, în dosarele având ca obiect administrarea veniturilor locale, inclusiv în procesele având ca obiect procedura insolvenței, conform dispoziției de încadrare în funcția publică de consilier juridic nr. 439/2.02.2004 și a fișei postului, iar pârâtul a încheiat un contract de consultanță, asistență juridică și de reprezentare în justiție a unității administrativ teritoriale, dar și a lui, în calitate de autoritate a administrației publice locale, cu Cabinetul de Avocatură, a dorit să cunoască acest contract, pe care îl consideră ca fiind o informație de interes public la care are acces conform art. 1, art. 6 și 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pe de o parte, iar pe de altă parte, a dorit să cunoască cine și cu ce preț i-a preluat atribuțiile de consilier juridic cu competența de reprezentare în justiție a unității administrativ teritoriale, în procesele având ca obiect administrarea creanțelor bugetare, ca urmare a modificării fișei postului, prin eliminarea atribuțiilor de reprezentare în justiție, prin Dispoziția pârâtului nr. 474/23.02.2009.
A susținut reclamantul că pentru a obține o copie a contractului, s-a adresat pârâtului cu cererea nr. 3322/19.02.2009, plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 5034 /26.03.2009 și reclamația administrativă înregistrată cu nr. 5404/1.04.2009, fără să obțină informația solicitată și niciun fel de explicație a refuzului, reclamantul
considerându-se vătămat în drepturile sale și lezat în demnitatea de cetățean onest și corect - contribuabil la bugetul local.
La data de 30.04.2009, reclamantul a depus la dosar cerere de întregire a acțiunii introductive, solicitând obligarea pârâtului să-i răspundă la cererea inițială și la revenirile ulterioare prin care a cerut să i se comunice, ca informație de interes public, copie certificată conform cu originalul a contractului de asistență juridică și de reprezentare în instanță încheiat cu Cabinetul de Avocatură în luna ianuarie 2009, cât și obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru refuzul de a-i comunica, ca informație de interes public, contractul de asistență juridică încheiat cu Cabinetul de Avocatură, iar în subsidiar, pentru refuzul de a-i răspunde în termenele legale prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001, în solidar ca autoritate a administrației publice locale și de reprezentant al unității administrativ teritoriale și ca persoană fizică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată, având în vedere că un contract de asistență juridică și de reprezentare în instanță încheiat cu un avocat, nu constituie o informație de interes public.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 405 din data de 4.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul în calitate de Primar al orașului P și ca persoană fizică.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 51/1995, actele și lucrările cu caracter profesional ale avocatului reprezintă secret profesional, iar contractul de asistență judiciară aprobat prin statutul profesiei de avocat are caracter confidențial, conform clauzei speciale obligatorii din modelul de contract - anexa I la statut, în sensul că el nu poate fi adus la cunoștința terților decât cu acordul expres al părților, iar în ședința publică din 30.04.2009, reclamantului i s-a comunicat contractul de asistență judiciară și de reprezentare în justiție, încheiat de pârât în luna ianuarie 2009, cu Cabinetul de avocatură, astfel că este nefondat capătul de cerere privind comunicarea contractului cât și solicitarea subsecventă, accesorie de plată a daunelor morale.
De asemenea, s-a concluzionat că pârâtul a justificat refuzul de a comunica reclamantului contractul de asistență judiciară prin faptul că respectivul contract este unul confidențial, refuzul comunicării se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor, o astfel de culpă se reține în sarcina pârâtului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2001, însă nu este de natură a aduce atingere imaginii demnității și onorarei reclamantului, care să justifice acordarea de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost întregită, obligarea intimatului pârât să-i comunice ca informație de interes public o copie certificată a contractului de asistență juridică, încheiat cu Cabinetul de avocatură, obligarea pârâtului în calitate de autoritate administrativ locală și în calitate de persoană fizică la plata a 20.000 lei cu titlu de daune morale, în principal,
iar în subsidiar să-i comunice motivat refuzul de comunicare a contractului de asistență judiciară, și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii nr.51/1995 și a Legii nr.544/2001, respingându-i capetele de cerere privind comunicarea în copie certificată a contractului de asistență juridică încheiat cu Cabinetul de avocatură și obligarea de a răspunde motivat de ce refuză să-i comunice respectivul contract, niciun text din Legea 51/1995, nu infirmă caracterul de informație de interes public a contractului de asistență juridică, art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat arată ce conține în mod obligatoriu respectivul contract, între care nu se regăsește și interdicția de a fi comunicat ca informație de interes public, contractul nu are caracter secret, de informație clasificată, ci doar caracter de confidențialitate, la care se poate renunța cu acordul părților, cum de altfel s-a și înfăptuit la data de 30.04.2009, când avocatul i-a comunicat o copie a contractului de asistență juridică, însă această împrejurare nu echivalează cu îndeplinirea de către pârât a obligației de a-i comunica o copie certificată conform cu originalul a respectivului contract.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind răspunsul motivat la cererile succesive formulate, apreciindu-se că acest refuz este justificat de caracterul confidențial al contractului, reținerea instanței de fond fiind surprinzătoare în condițiile în care se constată nerespectarea prev. art.7 alin. 2 din Legea 554/2001.
Recurentul a învederat instanței de recurs că este greșită și respingerea cererii privind plata de daune morale atât timp cât pârâtul nu i-a comunicat contractul, nu i-a dat nici un răspuns în termenele fixate de legiuitor că refuză și de ce anume, nefiind necesar să facă dovada că i-a fost lezat dreptul său fundamental la informație, informațiile solicitate vizând modul în care se cheltuiesc banii publici.
De asemenea, s-a arătat că este greșită soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea solicitării sale de obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la termenele din prezenta cauză s-a prezentat la tribunal și pentru susținerea acțiunilor din dosarele - și -, atât timp cât nu există nicio dovadă că a solicitat cheltuieli de judecată în acele dosare și că i s-au acordat.
Prin întâmpinare depusă la 7 octombrie 2009, intimatul a solicitat respingerea căii de atac, întrucât recurentul a primit satisfacție la pretenția privind comunicarea contractului de asistență judiciară, comunicându-i - se contractul de asistență juridică și de reprezentare în justiție încheiat de autoritatea administrativ teritorială Orașul P, cu Cabinetul de avocatură &, în ședința publică din 30.04.2009, procedându-se în acest mod, astfel că pretenția sa este lipsită de interes, iar prin scrisoarea 7328/11.05.2009, au fost precizate motivele ce au stat la baza comunicării unei copii de pe contractul solicitat de reclamant, justificat de incidența dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea 51 /1995, contractul încheiat cu avocatul reprezintă secret profesional, nu poate fi adus la cunoștința terților decât cu acordul expres al părților, recurentul nesuferind nicio vătămare de natură morală, întrucât a primit satisfacție încă de la judecarea fondului, iar cuantumul cheltuielilor de judecată solicitat este exagerat de mare și nejustificat în mod real.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ.constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin Legea 544/2001, cu modificările ulterioare, inclusiv cele din Legea 188/2007, a fost reglementat cu valoare de principiu fundamental al relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, art. 2 din acest act normativ definind noțiunea de autoritate sau instituție publică cât și pe cea de informație de interes public și de informație cu privire la datele personale.
Astfel, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice informațiile de interes public în condițiile prev. de art.6 din lege, iar autorităților le incumbă obligația de a răspunde în scris la aceste solicitări în termen de 10 zile sau cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor, așa cum statuează art. 7 din Legea 544/2001.
Recurentul a formulat la 19.02.2009, o cerere înregistrată sub nr. 3322 prin care a solicitat să-i se comunice contractul de asistență juridică încheiat de intimat cu Cabinetul de avocatură, a revenit la 26.03.2009, cu o nouă cerere în acest sens, iar la 01.04.2009 a formulat reclamație administrativă în conformitate cu art. 21 din Legea 544/2001, ulterior promovând acțiune în instanță la 9.04.2009, prin care a solicitat să i se comunice în copie certificată respectivul contract de asistență juridică și de reprezentare, plata de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 30.04.2009, prim termen acordat de instanța de fond, a fost prezent avocatul, care a comunicat reclamantului contractul în discuție, deși acesta este confidențial potrivit legii, renunțându-se deci, la acest caracter, iar prin adresa 7328/11.05.2009, intimatul a comunicat instanței motivul pentru care nu s-a procedat la comunicarea către a contractului de asistență judiciară, procedându-se în acest mod numai după ce avocatul a renunțat la clauza de confidențialitate.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a concluzionat că acțiunea reclamantului nu este întemeiată, întrucât în ședința publică din 30.04.2009 lui i s-a comunicat contractul de asistență juridică și de reprezentare încheiat în ianuarie 2009 de autoritatea intimată cu cabinetul de avocatură, din Baroul Dâmbovița, în condițiile în care, potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 51/1995, actele și lucrările cu caracter profesional ale avocatului reprezintă secret profesional, contractul de asistență juridică are caracter confidențial, neputând fi adus la cunoștința terților, decât cu acordul expres al părților, acord ce a fost exprimat de către avocatul, prin comunicarea de către acesta a contractului de asistență juridică.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea de daune morale solicitate de către recurent, cum a concluzionat instanța de fond, întrucât refuzul comunicării contractului de asistență judiciară anterior renunțării avocatului la caracterul confidențial al contractului de asistență judiciară este justificat de către intimată prin caracterul respectivului contract, cum a comunicat instanței prin adresa 7328/11.05.2009, de care recurentul a luat cunoștință, art. 21 din Legea 544/2001,
prevăzând că refuzul poate fi explicit sau tacit, în cea de a doua situație aflându-ne în prezenta cauză, necomunicarea refuzului în condițiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din același act normativ nefiind de natură a aduce atingere imaginii, demnității și onoarei lui.
În ceea ce privește, motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a Legii 51/1995 și 544/2001, contractul de asistență judiciară ne având caracter secret de informație clasificată, iar la clauza de confidențialitate se poate renunța cu acordul părților, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât cererea formulată de recurent privind comunicarea acestui contract, nu se regăsește în categoria informație de interes public, așa cum este definită de art. 2 lit. b din Legea 544/2001, respectivul contract este guvernat de principiile speciale din Legea 51/1995, având caracter confidențial nu poate fi adus la cunoștința terților, decât prin acordul părților, care s-a realizat la 30.04.2009, când avocatul a comunicat recurentului, acest contract, se află în posesia respectivei convenții, încă de la acea dată, o eventuală obligare a intimatei la comunicarea contractului nu se putea realiza înainte de 30.04.2009, iar în prezent ar fi pur formală.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia este greșită respingerea de către instanță a cererilor sale de obligarea intimatului pârât să-i comunice motivat răspunsul privind refuzul de a-i comunica contractul în discuție în conformitate cu art. 7 din Legea 544/2001, nu este întemeiat, întrucât refuzul autorității poate fi expres sau tacit, iar în prezenta cauză este justificat de caracterul confidențial al contractului de asistență judiciară încheiat între intimat și avocat, caracter confidențial reglementat expres de art. 33, de care recurentul avea cunoștință, întrucât este o persoană cu studii juridice, respectiv, consilier juridic, având de asemenea, cunoștință și de posibilitatea încadrării cererii sale în dispozițiile art. 2 lit. b din Legea 544/2001, însă a depus cererile din 19.02.2009 și 26.03.2009, deși cunoștea că solicitările nu constituie informații de interes public, exercitându-și drepturile cu nerespectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul de recurs privind neacordarea de daune morale în condițiile în care dreptul său fundamental la informație a fost lezat, întrucât recurentul nu a suferit niciun prejudiciu moral, nu a fost aduse atingere imaginii, demnității sau onorarei lui prin necomunicarea refuzului expres de către intimat, în condițiile prev. de art. 7 alin. 2 din Legea 544/2001, ce se referă la informații de interes public, caracter pe care solicitările recurentului nu îl îndeplinește, acesta promovând respectivele cereri în cunoștință de cauză, dreptul reglementat de art. 1 din legea privind liberul acces la informațiile de interes public, fiind respectat în ceea ce îl privește pe recurent.
Referitor la motivul de recurs privind cheltuielile de judecată, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă, neavând incidență disp. art. 274 pr.civ. potrivit căruia partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța de fond, nu a admis acțiunea reclamantului, iar în sarcina autorității pârâte nu se reține culpa procesuală.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a concluzionat că reclamantului recurent i s-a comunicat contractul de asistență judiciară încheiat de intimată cu avocatul, după ce acesta a renunțat expres la caracterul confidențial al convenției, că prin necomunicarea refuzului în termen de 5 zile de la primirea petiției nu s-a adus atingere imaginii, demnității și onoarei lui, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu disp. art. 312 alin. 1 pr.civ. să fie respins.
De asemenea, instanța va respinge și cererea formulată de intimat privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât cheltuielile salariale ale consilierului juridic, nu sunt cheltuieli de judecată, ci reprezintă dreptul salarial al acestuia ce rezultă din raportul de muncă încheiat cu autoritatea intimată, iar cheltuielile de transport nu au fost dovedite, ne fiind incidente disp. art. 274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul ales la Primăria P,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 405 din data de 04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în P,-, Județ D, în calitate de Primar al orașului
Respinge cererea de cheltuieli a intimatului,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. MS
Tehnored. DL
5 ex./13.11.2009
f-
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
