Obligare emitere act administrativ. Sentința 165/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 165
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect obligare emitere act administrativ formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, cu domiciliul ales în comuna,-, județ D și B,-, Sector 2 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal - și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, Sector 6, cod poștal -.
Acțiunea fiind timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.- din 07.09.2009, fila 53 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 08.07.2009, aflată la fila 4 dosar, lipsind pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantul, susține că acesta nu a formulat acțiune în constatare ci în contencios administrativ, pentru care procedura prealabilă nu subzistă, fiind vorba de un raport tacit nu se impune a fi îndeplinite această condiție.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 13 iulie 2009 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților la emiterea unui ordin de recunoaștere a calității sale de cetățean de jure al România și a pârâtului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la înregistrarea sa drept cetățean român în evidențele de specialitate deținute și prevăzute de nr.OG97/2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 2.02.2009, în satul, raionul, Regatul României și respectiv la 16.12.1924, în satul, raionul, Regatul României s-au născut bunicii săi, și (conform certificatelor de naștere anexate), din căsătoria acestora încheiată la în anul 1948 rezultat nașterea tatălui său, numitul iar din căsătoria acestuia din urmă cu numita s-a născut reclamantul la data de 30 iulie 1982. Conform dispozițiilor art.53 din legea administrativă publicată în MO nr. 187/14.08.1938, localitatea făcea parte din regatul României, Legea nr.793/1941 conform căreia localitățile din și de Nord s-au aflat sub jurisdicția statului Român,
Se invocă de reclamant dispozițiile art.53 din legea administrativă, potrivit cu care localitatea făcea parte din Regatul României, iar în conformitate cu Legea nr.793/1941 localitățile din și de Nord s-au aflat sub jurisdicția Statului Român. Prevederile art.1 și urm. din Legea nr.554/2004, stabilesc în sensul că orice persoană nemulțumită de tăcerea autorității publice se poate adresa instanței de contencios administrativ, iar potrivit art.2 alin.2 din același act normativ în cauză nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.7 din același act normativ, fiind vorba de o situație reglementată de art.2 lit.I, ce exclude incidența finelui de neprimire prev. de art.7.
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a acțiunii, reclamantul precizează că aceasta aparține prezentei instanțe, conform principiului simetriei actelor juridice (reglementările prin care autorii săi au dobândit cetățenia română au caracter administrativ) și din interpretarea sistematică și teologică a Legii nr.21/1991, potrivit cu care litigiile de contencios administrativ privind acordarea cetățeniei române revin jurisdicției curții de apel în raza căreia domiciliază petentul.
În ceea ce privește interesul în promovarea acțiunii, reclamantul susține că acesta este legitim și juridic, personal și direct, având în vedere disp. art.3 alin.2 din Decretul nr.31/1954, iar calitatea procesuală pasivă a pârâților rezultă din cuprinsul art.1 alin.1, art.3 și 4 din nr.HG83/2005 coroborat cu nr.HG1125/2005 și respectiv art.2, art.13 alin.8, art.45 din nr.OUG95/2005 aprobată prin Legea nr.290/2005.
Pe fondul cauzei, se arată că acțiunea este justificată de prevederile Legii nr.21/2001 (art.4 lit.a) și art.5), complinite cu cele ale Legii nr.554/2004 și ale art.40 din Directiva Comisiei Europene nr.2004/38, referitoare la modalitățile de dobândire a cetățeniei române prin naștere, ca urmare a cetățeniei unuia sau a ambilor părinți, de cele ale Decretului nr.33/24.01.1952 (art.1), Constituția României nr.1948 (Titlul 3), Constituția României nr.1968 (capitolul 7), inclusiv pactele și tratatele internaționale la care România este parte și legile române care nu prevăd retragerea cetățeniei române basarabenilor.
Având în vedere că s-a născut pe teritoriul M, iar părinții au fost cetățeni români, se solicită de reclamant a se constata că acțiunea sa se încadrează în dispozițiile art.5 alin.2 lit.b) din Legea nr.21/1991.
În drept, se invocă prevederile art.1 și urm. din Legea nr.554/2004.
În dovedirea acțiunii, se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu, anexându-se următoarele: extras din Legea nr.21/1991 privind cetățenia română, extras Legea nr- pentru reglementarea cetățeniei locuitorilor din și de Nord, articol presă din 15 aprilie 2009, adeverința eliberată de Primăria sub nr.28/29.03.2009, procurile autentificate sub nr.1325, ambele din 16 martie 2009 de notar privat, cerere de redobândire a cetățeniei române și declarația dată în acest sens de reclamant, cazier judiciar, certificat de naștere, și, certificat de căsătorie dintre și, extras de pe actul de căsătorie dintre și, certificat de deces, copii carte de identitate și pașaport, toate în copie legalizată și autentificată de notar privat (filele 6-45 dosar).
La data de 28 august 2009 pârâtulInspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.242 alin.(2) cod proc. civilă.
În susținerea excepției, pârâtul arată că în conformitate cu disp. art.11 alin.1 și alin.2 din nr.OG84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, modificată prin Legea nr.372/2002 exercită atribuții ce îi sunt date în competență prin lege, cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor. Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, în temeiul aceluiași act normativ, asigură atât întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea actelor de stare civilă, a cărților de identitate, a cărților de alegător și a listelor electorale, cât și desfășurarea activităților de primire a cererilor și de eliberare a pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a plăcilor cu numere de înmatriculare, în sistem de ghișeu unic iar potrivit disp. art.5 asigură și primirea, în același sistem, a cererilor și documentelor necesare în vederea eliberării cărților de identitate.
Potrivit disp. art.8 alin.1 și alin.2 din nr.OUG97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, modificată și completată prin Legea nr.290/2005, actualizarea datelor din Registrul Național de Evidență a Persoanelor se realizează de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și de serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, pe baza documentelor prezentate de persoana interesată sau comunicate de autorități, aceasta din urmă în baza comunicărilor transmise de instanțele judecătorești exclusiv cu privire la persoanele care au pierdut drepturile electorale, modificările intervenite ca urmare a divorțului, cei supuși interdicției de a părăsi o localitate sau de a se afla într-o altă localitate, în temeiul hotărârilor judecătorești care au rămas definitive și irevocabile.
Cea de a doua modalitate de actualizare a acestui registru este aceea realizată în momentul emiterii unei noi cărți de identitate în condițiile prev. de art.13, rap. la art.18 din nr.OUG97/2005, ca urmare a informațiilor preluate din conținutul cererilor depuse, la sediul Inspectoratului, de persoanele care solicită eliberarea unei noi cărți de identitate, eliberare ce se realizează de serviciul public comunitar de evidență a persoanelor de la locul de domiciliu sau reședință a persoanei fizice, pe baza cererii scrise, însoțită printre altele de documentul ce face dovada cetățeniei române.
Se mai invocă de pârât în apărare și prevederile Legii nr.21/1991 privind cetățenia română, ce reglementează modalitatea de acordare, pierdere și redobândire a cetățeniei române, stabilind că activitatea de clarificare a cetățeniei reprezintă un atribut exclusiv al Direcției Generale de Pașapoarte.
În final, pârâtul precizează că așa cum s-a arătat mai sus, alături de Serviciile Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor, emit acte de identitate în baza documentelor prezentate de solicitanți după cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG97/2005 iar reclamantul, întrucât deține documente de stare civilă eliberate de Republica M, are obligativitatea de transcriere a acestora, în registrele de stare civilă românești, conform prevederilor Legii nr.119/1996, ca prim pas după constatarea faptului că este cetățean român.
La rândul său, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 55-58), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Având în vedere dispozițiile art.3 pct.1 cod proc. civilă, art.1 alin.2, art.2 alin.1 lit.f) și art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, se solicită a se constata că, așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, reclamantul nu s-a adresat Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția cetățenie cu o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, iar acest pârât nu a emis părții și nu a încheiat nici un act administrativ în sensul prezentei legi, astfel că nu pot fi reținute în speță prevederile art.2 alin.2 din legea menționată invocate de reclamant în susținerea acțiunii.
Atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o cerere în sensul celor arătate, aceasta nu se încadrează în situația prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 și, ca atare, nu sunt incidente nici dispozițiile art.7 alin.5 din lege.
Astfel, se apreciază acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care acesta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004.
Mai mult, se susține că potrivit dispozițiilor art.11 din Legea nr.21/1991 a cetățeniei române pot forma obiect al emiterii unui ordin de către ministrul justiției și libertăților cetățenești numai acele cereri de acordare ori redobândire a cetățeniei române, ordin ce se emite numai după analiza unei cereri depusă de petent la comisia pentru cetățenie, Legea nr.21/1991 nereținând posibilitatea emiterii unui ordin sau act administrativ de recunoaștere de jure a cetățeniei române.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind atestarea calității de cetățean român, pârâtul precizează că autoritatea competentă este Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, conform disp. art.35 din Legea nr.248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate, astfel că singura cale de rezolvare a situației acesteia este urmarea procedurii prevăzută de legea cetățeniei române, respectiv art.8 - 10 din Legea nr.21/1991, modificată și completată de Legea nr.171/2009.
Prin urmare, se solicită a se constata că solicitarea reclamantului de obligare Ministerului Justiției și Libertăților de către instanța de judecată la eliberarea unui act administrativ individual de atestare a statutului de cetățean român nu are temei legal și ar institui o procedură paralelă în ce privește acordarea cetățeniei române, contravenind legiuitorului, prin încălcarea prevederilor speciale ale Legii nr.21/1991 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.171/2009.
Legea nr.21/1991 modificată și completată stipulează expres condițiile și situația când persoana interesată se poate adresa instanței de judecată, respectiv în situația în care ministrul justiției respinge prin ordin cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, acest act putând fi atacat la secția contencios administrativ a curții de apel d e la domiciliul său, după caz, reședința solicitantului, iar în cazul în care acesta nu are domiciliu sau reședința în România, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. (art.18 alin.2 și 4).
În situația reclamantului, această ipoteză nu îi este aplicabilă, deoarece în urma verificărilor efectuate de Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a rezultat că nu figurează cu cerere de dobândire a cetățeniei române în calitate de descendent și prin urmare atestarea faptului că este cetățean român se apreciază ca nefiind posibilă.
În plus, se arată că acțiunea reclamantului de a obține pe calea promovării unei acțiuni în justiție a recunoașterii statutului de cetățean român nu este admisibilă în condițiile în care, potrivit disp. art.111 cod proc. civilă, are deschisă calea acțiunii în exercitarea dreptului, prin adresarea Direcției Generale de Pașapoarte sau formularea unei cereri de dobândire în calitate de descendent al unui fost cetățean român, urmând procedura stabilită de Legea specială în vigoare a cetățeniei române, Legea nr.21/1991.
Totodată, pârâtul mai invocă în susținerea poziției sale procesuale și Minuta nr.7/20842/1154/20009 a întâlnirii dintre membrii Comisiei " practicii judiciare" și președinții secțiilor civile a curților de apel, potrivit cu care instanțele judecătorești române nu sunt abilitate să constate calitatea de cetățean român a unei persoane.
Se anexează întâmpinării copia minutei sus-menționată.
La termenul de judecată din 7 octombrie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare.
Analizând această excepție prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și față de dispozițiile art. 137.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că procedura plângerii prealabile trebuie îndeplinită în cazul actelor pe care autoritatea publică emitentă le poate revoca în tot sau în parte.
Această reglementare este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalității, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea a particularului care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură administrativă mai simplă și scutită de taxă de timbru.
Procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin.2 pr. civ.
Cu alte cuvinte, instanța sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ are obligația, înainte de a soluționa pe fond cauza, să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Această procedură trebuie îndeplinită chiar și atunci când se cere autorității publice să emită un anumit act, așa cum este situația de fapt în prezenta cauză.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul nu a formulat o cerere direct pârâților pentru a solicita recunoașterea calității sale de cetățean român, adresându-se în mod direct instanței de judecată.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului cum că în cazul său nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât procedura prealabilă nu se cere a fi îndeplinită în cazul refuzului autorității publice de a emite un anumit act, refuz exprimat expres sau decurgând din faptul de a nu răspunde unei solicitări în termenul legal de 30 de zile. Însă, în cauza de față nu a existat o solicitare adresată autorităților publice pârâte.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea va admite excepția lipsei procedurii prealabile și va respinge acțiunea ca inadmisibilă. Admiterea excepției lipsei procedurii prealabile face de prisos cercetarea celorlalte excepții invocate de pârâte prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, cu domiciliul ales în comuna,-, județ D și B,-, Sector 2 în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal - și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, cu sediul în B,-, Sector 6, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./16.10.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
