Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 163/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 163
Ședința publică din data de 07 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect anulare act de control formulată de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în, str. - - - lui, județ P, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județ P, cauză venită prin declinare potrivit sentinței nr. 257 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, solicită să se țină seama de înscrisurile depuse la dosar și nu înțelege să solicite alte probe.
Curtea, ia act de declarația reprezentantei pârâtei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei nr. 65/06.08.2008 emisă de organul de inspecție fiscală ca temeinică și legală, întrucât reclamanta nu a putut dovedi și calitatea sa de proprietar al bunului imobil cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II sub nr-, reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu paratul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Finanțelor Publice P, anularea deciziei nr. 65/6.08.2008, admiterea contestației nr. 5061/7.07.2008, anularea constatărilor din raportul de inspecție fiscală și anularea deciziei de impunere nr. 321/30.05.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru suma de 571.703 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a realizat operațiuni impozabile - livrări de bunuri conform prevederilor art. 3 din legea nr. 345/2002, respectiv art. 128 alin.3 lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, și anume "predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, în cadrul unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau orice alt tip de contract ce prevede că proprietatea este atribuită în momentul plății ultimei scadențe ".
Se mai arată că la acea dată reclamanta a cumpărat de la - 21 -, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003, investiția în cuantum de 24.363.701.585 lei reprezentând contravaloarea a 697.077 Euro, plătibili în rate pe termen de maxim 5 ani.
Predarea efectivă a bunului către reclamantă a avut loc la data de 31.03.2003, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.6 încheiat între - 21 -, CONSILIUL JUDEȚEAN P, CONSILIUL LOCAL, pe de o parte și reclamantă pe de altă parte. În perioada 2003-2008 reclamanta a efectuat plata ratelor în baza a 15 facturi fiscale în valoare totală de 1.776.396 lei, din care 283.626 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată pentru care reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere, în conformitate cu art. 145 din Codul fiscal.
Mai arată reclamanta că în urma inspecției fiscale efectuate de organele de control ale Activității de Inspecție fiscală P la data de 27 mai 2008, s-a emis decizia de impunere nr. 321/4355 din 23 mai 2008prin care s-a stabilit o diferență suplimentară de plată la TVA în sumă de 371.671 lei, la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 201.027 lei.
Suma de 371.671 lei a rezultat prin neacordarea la inspecția fiscală a dreptului de deducere pentru TVA deductibilă, înscrisă în cele 15 facturi fiscale emise de - 21 - în perioada martie 2003- decembrie 2007, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003.
Prinîntâmpinareaformulată, parata DGFP a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecata din data de 28.04.2009, instanța din oficiu a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, rămânând în pronunțarea asupra acestei excepții.
Prin sentința nr. 257 din 28 aprilie 2009, tribunalul a admis excepția necompetentei materiale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - -, împotriva paratei DGFP P în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială si de Contencios Administrativ si Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, prin prisma excepției invocate faptul că reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata nr. 321/30.05.2008 pentru suma de 571.703 lei.
Potrivit art. 10 (1) din legea 554/2004, litigiile privind taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cauza a fost înregistrată la data de 16 septembrie 2009 sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În urma inspecției fiscale efectuată de organele de control ale Activității de Inspecție Fiscală P la - -, finalizată prin încheierea Raportului de inspecție fiscală din 27 mai 2008, s-a emis Decizia de impunere nr. 321/4355 din 30 mai 2008, prin care la taxa pe valoare adăugată s-a stabilit o diferență suplimentară de plată în sumă de 371.671 lei precum și accesorii aferente de plată (majorări de întârziere) în sumă de 201.027 lei.
Cea mai mare parte a acestei diferențe, respectiv suma de 371.025 lei (contestată) a rezultat ca urmare a neacordării la inspecția fiscală a dreptului de deducere pentru TVA deductibilă, înscrisă în 15 facturi emise de - 21 - B în perioada martie 2003- decembrie 2007, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003 încheiat între această societate comercială și - -.
Dreptul de deducere pentru TVA deductibilă în sumă totală de 371.025 lei, nu a fost acordat întrucât obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 386/31.03.2003 nu îl reprezintă livrarea de către - 21 - Bau nui bun imobil ci recuperarea de către această societate comercială a sumelor alocate pentru finanțarea realizării unei investiții ( ecologică ) care face parte din domeniul public al județului
Reclamanta - - nu a putut prezenta organelor de inspecție fiscală și nu a depus nici în fața instanței de judecată, nici un fel de act prin care să facă dovada că este proprietara bunului imobil "investiție ".
Potrivit dispozițiilor art. 128 alin.1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 din legea 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestora.
Dispozițiile art. 1341alin. 3 din Codul fiscal prevăd că pentru livrările de bunuri imobile faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător. taxei intervine la data la care are loc faptul generator. Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.
În contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003, invocat de reclamantă ca și temei al deducerii de TVA, se menționează ca și obiect al contractului faptul că "prezentul contract reglementează condițiile de vânzare-cumpărare a investiției în cuantum de 24.363.701.585 lei, reprezentând contravaloarea a 697.077 Euro, vândută de - 21 - cumpărătorului - - cu plata în rate pe termen de maximum 5 ani".
Cum vânzătoarea la rândul său nu era proprietara investiției, fiind doar parte în contractul de asociere, astfel cum rezultă din actul adițional la contractul de asociere nr.6612/2000 și față de obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 386/31.03.2003, rezultă că între părți nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate (filele 47-43 și 65-68 ).
Așa fiind, în mod corect au reținut organele fiscale că faptul generator al dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată nu a avut loc.
Reclamanta nu s-a prezentat în instanță pentru a administra probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în, str. - - - lui, județ P, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, județ P, cauză venită prin declinare potrivit sentinței nr. 257 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/CMF
4 ex./29.10.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
