Obligare emitere act administrativ.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
ECIZIA nr. 680
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
________
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtulConsiliul LocalP, cu sediul în P,--4 județul P, împotriva sentinței nr. 91 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- M SRL, cu sediul în P, str. - -. 8 D. 8 județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Consiliul Local al municipiului P reprezentat de consilier juridic și intimata-reclamantă - M SRL reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, în substituirea avocatei din cadrul aceluiași barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, având cuvântul prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic ,având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 proc. civ.
Instanța de contencios administrativ nu era competentă să soluționeze acțiunea, deoarece în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ.
În mod greșit instanța fondului a reținut că sunt incidente dispozițiile art.
18 alin. 4 lit. b din Legea nr. 554/2004.
Instanța de contencios administrativ poate obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndreptățit numai atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ însă, în cauză, nu este vorba de un astfel de contract.
Nefiind vorba de un contract administrativ, nu sunt incidente nici dispozițiile art. alin. 4 lit. b din Legea nr. 554/2004.
O a doua critică, constă în aceea că instanța fondului a încălcat dispozițiile Legii 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene
sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Atâta timp cât părțile au înțeles să își manifeste voința în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza nr. 69/04.05.2005, temeiul de drept invocat de reclamantă și reținut de instanță, respectiv Legea nr. 550/2002, nu este incident în pricina de față. Nici în ceea ce privește vânzarea terenului aferent acestui spațiu nu devin incidente dispozițiile Legii 550/2002.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Este vorba de o rejudecare în fond după casare, iar instanța de recurs studiat toate problemele de drept și a casat sentința pe temeinicie și anume pe probațiune.
Prin adresa nr. 21/24.04.2007 recurenta-pârâtă comunică reclamantei că terenul aferent imobilului face parte din domeniul privat al municipiului și a fost preluat conform nr. 18/1997.
Cauza a fost soluționată de o instanță competentă.
Pe fondul cauzei, sentința este legală și temeinică, dispozițiile legii în acest sens fiind exprese.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin actiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - M SRL a chemat în judecată Consiliul Local P, solicitând obligarea pârâtului să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 181,41,aferent spațiului comercial deținut in P,- jud P.
In motivarea actiunii,reclamanta a aratat ca prin contractul de vanzare cumparare nr 14106/2005 a dobandit propietatea supra spatiului comercial anterior precizat, însa desi paratul era propietarul intregului imobil - constructie și teren, acesta a înțeles să-i vândă numai construcția,urmând ca terenul să fie vandut ulterior
S-a mai arătat că, deși făcut toate demersurile necesare, pârâtul a refuzat să-i vanda terenul în discutie,pe care însă, l-a închiriat.
Prin întampinarea depusă la dosar pârâtul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada efectuării plângerii prealabile, care în cazul contractelor administrative are semnificația concilierii din cadrul litigiilor comerciale, precum și că pârâtul este doar administratorul terenului, iar pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 27.02.2007, reclamanta a precizat că cererea sa se fundamentează pe dispozițiile art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 și pe dispozițiile Legii nr. 550/2002.
Instanta a pus în discutia părtilor excepțiile invocate prin întâmpinare care prin incheierea din 10.04.2007 au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile instanța a reținut că
potrivit disp.art. 4 lit. a din Legea 550/2002, pe care reclamanta și- întemeiat cererea, calitatea de vânzător a spațiilor comerciale și a terenurilor aferente acestora o are, după caz, consiliul local, așa încât pârâtul are calitate procesuală pasivă.
La termenul din 24.04.2007, pârâtul invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepție care a fost respinsă întrucât reclamanta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile Legii nr. 550/2002, act normativ care stabilește competența specială a instanțelor de concencios administrativ de soluționa litigiile născute din aplicarea prevederilor sale, astfel că disp.art. 2 alin. 1 lit. teza 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cauză, ci dispozițiile speciale, precizate anterior.
Prin sentința nr. 129/8.05.2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea, obligând pârâtul că vândă reclamantei, respectiv să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 181, 41 situat în str. - nr.2 județul P, cu obligarea acestuia la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței a declarat a declarat recursul pârâtul Consiliul Local P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 793 din 23 iulie 2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a analizat numai dreptul reclamantului de a cumpăra terenul în litigiu fără să stabilească cu certitudine regimul juridic al acesteia și întinderea exactă a suprafetei ce urmează a fi înstrăinată, precum și starea de indiviziune forțată terenului în litigiu.
Vânzarea terenului, reține instanța de recurs, nu se poate face decât în condițiile Legii 550/2002 după stabilirea regimului juridic al terenului și întinderea exactă a suprafeței de teren aferentă spațiului cumpărat de reclamant pe baza de acte oficiale și expertiză, iar pentru identificarea terenului și stabilirea intinderii suprafeței de teren aflată în indiviziune este necesară efectuarea unei expertize topometrice.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize topometrice, expert.
Prin sentința nr. 91 din 19 februarie 2008 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să-i vândă reclamantei, respectiv să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 181,41 situată în P str. - nr. 2 județul P, așa cum este identificat în raportul de expertiză topometrică- expert. Pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6704 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul autentificat sub nr. 1861/23.05.2005 Municipiul P, prin Consiliul Local P, a vândut reclamantei un spațiu comercial format din mai multe
corpuri, în P, nr. 5 - est și în P str. - nr. 2 - 1, cu mențiunea că terenul în suprafață de 181, 61. aferent spațiului, nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, urmând a fi reglementat în condițiile legii.
Vânzarea acestui spațiu comercial s-a realizat în baza G. 505/1998 și a sentinței civile nr. 596/2001 a Tribunalului Prahova prin care pârâtul a fost obligat să vândă reclamantei spațiul comercial.
Potrivit disp.art. 13 alin. 1 din Lg. 550/2002 act. terenul aferent spațiului comercial sau de prestări servicii se vinde odată cu acesta dacă este clarificată situatia sa juridică si dacă sunt îndeplinite condițiile legii.
Instanța de fond a mai reținut că vânzarea spațiului comercial a fost deja efectuată, iar situația juridică a terenului este clarificată, acesta făcând parte din domeniul privat al municipiului P conform adresei nr. 21/24.04.2007 emisă de Primăria municipiului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența disp.art. 304 pct. 3 și 9 proc. civ.
Astfel, susține recurenta, instanța de contencios administrativ nu era competentă să soluționeze cauza deoarece, nefiind vorba de un contract administrativ, în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ.
Obiectul acțiunii, arată recurenta, era obligarea autorității administrative la vânzarea terenului aparținând domeniului privat al municipiului P, ori potrivit art 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ,contractele administrative sunt cele care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica. Conform adresei nr. 21/24.07.2007 emisă de Primăria municipiului P, terenul în suprafață de 181, 41. situat in P str. - nr. 2 face parte din domeniul privat al municipiului P, așa cum de altfel reține si instanța fondului,si nu din domeniul public,pentru a atrage competenta instantei de contencios administrativ, prin aplicarea art 18 alin 4 lit b din Legea 554/2004.
O a doua critică constă în aceea că instanța de fond încălcat dispozițiile Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statutului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, modificată.
Temeiul de drept invocat de reclamantă și retinut de către instanța de fond, respectiv disp.Legii 550/2002, nu este incident în speța dedusă judecății și, astfel, temeiul juridic al vânzării spațiului comercial nu este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 550/2002.
Vanzarea spatiului comercial a avut loc în temeiul HCL 69/4.05.2005 avand ca baza legala HG 505/1998, acte administrative,necontestate intrate în circuitul civil.
Atâta timp cât părțile au înțeles să își manifeste voința în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza nr. 69/04.05.2005, temeiul de drept invocat de reclamantă și reținut de instanță, respectiv Legea nr. 550/2002, nu este incident în pricina de față. Nici în ceea ce privește vânzarea terenului aferent acestui spațiu nu devin incidente dispozițiile Legii 550/2002.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
In subsidiar, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea analizand sentinta pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele si lucrarile dosarului si dispozitiile legale aplicabile in cauza constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Prima critica, referitoare la necompetența instanței de contencios administrativ în ceea ce priveste soluționarea cauzei este nefondată.
Problema referitoare la dispoziițiile legale aplicabile în spetă, cea privind vânzarea terenului a fost irevocabil rezolvata prin decizia nr 793/23 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel P, prin care s-a casat prima hotarare pronunțata în cauză de Tribunalul Prahova.
Prin decizia Curții de Apel P s-a stabilit ca vanzarea terenului în discutie nu se poate face decat în conditiile Legii 550/2002.
Cum, potrivit art 315.Pr.Civ -în caz de casare,hotarârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, soluționarea cauzei de catre instanța de contencios administrativ -unde cauza a fost trimisă spre rejudecare, este o masură legală,critica recurentului fiind nefondată.
In sprijinul soluției adoptată de instanța de contencios administrativ prin care a respins excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze sunt și dispozițiile art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 8 alin 3 din Legea 550/2002,care în cazul refuzului vânzătorului de a încheia contractul de vânzare cumpărare asupra spațiilor comerciale unde sunt incluse și terenurile aferente poate fi atacat la instanța de contencios administrativ a tribunalului.
Nici a doua critica nu este întemeiata.
Chiar dacă vanzarea spațiului comercial -cladire - a avut loc în temeiul 69/2005 care a avut la baza HG505/1998,ceea ce a reprezentat de altfel finalizarea litigiilor dintre parți și tranzacția acestora,temeiul juridic al pretențiilor reclamantei intimate Legea 550/2002 este cel corect,singurul act normativ care reglementa această materie la acel moment.
De altfel și din acest punct de vedere,Curtea de Apel P prin decizia de casare s-a pronunțat și a stabilit că dispozitiile legale aplicabile cauzei sunt reprezentate de Legea 550/2002.
de toate aceste considerente,Curtea în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1.Pr.Civ va respinge ca nefondat recursul declarat de parat.
In cauză urmează a fi aplicate și dispozițiile art. 274.Pr.Civ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtulConsiliul Local
P,cu sediul în P,--4 județul P, împotriva sentinței nr. 91 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- M SRL, cu sediul în P, str. - -. 8 D. 8 județul
Obligă recurentul-pârât Consiliul Local P la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă - M SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AU
Dact MC
2 ex/11.06.2008
f- Trib. P
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
