Obligare emitere act administrativ. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 214/CA
Ședința publică din 01 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-reclamanți, ).- toți cu domiciliul procesual ales în C,-, jud.C (Cabinet Av. C-), în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU- SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, nr.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1795/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate intimaților-pârâți să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25.05.2009 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 01.06.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Cancelaria Primului Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei decizii prin care să s procedeze la actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei acordate prin.5018/03.10.2005, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată că reclamanții au formulat cererea nr.749/11.05.2008 către Prefectura C în vederea acordării de compensații cuvenite în baza Legii nr.9/1998 de pe urma autorului.
Comisia Județeană Cav alidat compensațiile prin Hotărârea nr.456/13.06.2001.
La 03.10.2005 prin.5018 emis de Cancelaria Primului Ministru a fost validată prin Hotărârea nr.456/2001, deci după o perioadă de mai bine de 3 ani.
Reclamanții arată că prima de 40% din cuantumul sumei nu a fost actualizată cu indicele de creștere a prețurilor, deși era obligatoriu conform art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998.
Cea de a doua tranșă de 60% trebuia actualizată în mod obligatoriu întrucât plata s-a realizat în anul următor validării Hotărârii nr.456/2001.
Reclamanții invocă art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, art.5 din nr.HG286/2004 și Decizia nr.XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. nr.HG753/1998, nr.OG94/2004, Legea nr.544/2004.
La 28.10.2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Reclamanții au făcut precizări la acțiune arătând că solicită recalcularea sumei de 86.176,47 lei pentru perioada 13.06.2001 până la 03.10.2005, obligarea pârâtei la plata sumei astfel recalculate actualizată cu indicele de inflație de la 03.10.2005 până la plata efectivă.
De asemenea, s-a arătat că solicită să se judece doar cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin sentința civilă nr. 1795/11.12.2008, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.456/13.06.2001, s-a aprobat cererea reclamanților nr.749/11.05.1998 și s-a propus acordarea compensațiilor bănești în conformitate cu Legea nr.9/1998 în sumă de 861.764.661 ROL, hotărâre ce a fost validată prin Ordinul nr.5018/03.10.2005.
Prin același ordin s-a stabilit că 40% din sumă se va plăti în același an, iar restul de 60% va fi plătit în cursul anului următor.
Reclamanții au arătat că au primit întreaga sumă.
La 09.10.2008 reclamanții au formulat prezenta acțiune prin care solicită obligarea la recalcularea sumei de 86.176,47 lei stabilită prin Ordinul nr.5018/2005 pentru perioada 13.06.2001 până la 03.10.2005, obligarea pârâtei la plata sumei astfel recalculate actualizate cu indicele de inflație de la data de 03.10.2005 până la data plății efective.
Instanța a reținut că reclamanții, în cursul anului 2005, li s-au achitat 40% respectiv 34.335,52 lei, iar la 31.10.2006 restul de 60% respectiv 53.330,07 lei.
Astfel, reclamanților le-au fost recunoscute compensații în valoare de 86.176,47 lei, iar în fapt s-a achitat 87.665,59 lei.
S-a mai reținut că reclamanții nu au contestat niciodată Ordinul nr.5018/03.10.2005.
Potrivit art.8 din Legea nr.554/2004 cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
O acțiune directă exclusiv pentru pretenții este admisibilă în cazul reglementat de art.9 alin.1, 2, 3 și 4 și atunci când autoritatea publică sesizează ea însăși instanța de contencios administrativ în vederea constatării nulității actului, fiind în imposibilitate de a-l revoca.
În afară de aceste situații, o acțiune exclusivă pentru obținerea de despăgubiri nu este admisibilă fără a se cere anularea actului administrativ.
Reclamanții, deși nu contestă Ordinul nr.5018/2005, solicită recalcularea sumei pentru perioada 13.06.2001 până la 03.10.2005, invocând, printre altele și Decizia nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a reținut că această decizie stabilea obligativitatea actualizării întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor la data emiterii ordinului de validare a hotărârii cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de Legea nr.9/1998, arătându-se că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene.
Astfel s-a apreciat că în acest stadiu, neatacând în termenul de 30 de zile Ordinul nr.5018/2005, reclamanții nu pot invoca Decizia nr.XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a mai reținut că acțiunea este nefondată și pentru următoarele aspecte:
Conform art.5 din nr.HG286/2004 compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor. Cota de 60% se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
Aceste dispoziții legale se coroborează și cu prevederile nr.HG1643/2004.
Astfel, în speță, reclamanților le-au fost achitată contravaloarea compensațiilor conform art.5 din nr.HG286/2004, deci astfel cum este prevăzut de lege.
Solicitarea reclamanților din prezenta acțiune este în contradicție cu dispozițiile legale în materie.
Instanța de contencios administrativ nu poate aprecia decât că reclamanții nu au fost vătămați într-un drept ori într-un interes legitim de către autoritatea publică.
Impotriva acestei hotărâri, în termen au declarat recurs reclamanții, (fostă u), solicitând, în conf.cu disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, admiterea lui, modificarea în tot a acesteia, în sensul obligării pârâtelor-intimate de a emite o decizie prin care să se procedeze la actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum, publicat de Institutul Național de Statistică, a sumei acordare cu titlu de compensații bănești prin Ordinul nr.5018/2005.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, aceasta interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit și fără a se ține cont de prevederile legale care obligau intimatele să actualizeze sumele de bani în condițiile în care depășeau un anumit interval de timp, instanța de fond le-a respins cererea.
Faptul că recurenților-reclamanți le-au fost achitate compensații în valoare totală de 87.665,59 lei, în condițiile în care prin hotărârea nr.456/2001 li s-au recunoscut compensații în valoare de 86.176,47 lei, nu echivalează cu o actualizare a sumei.
Prin înscrisurile depuse la dosar, susțin recurenții, au făcut dovada că hotărârea nr.456/13.06.2001 a Comisiei Județene Caf ost validată de către Cancelaria Primului-Ministru - Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998 după o perioadă de peste 3 ani de zile.
Recurenții au primit, potrivit prev.art.2 al.1 din Ordinul nr.5018/3.10.2005, prima tranșă (40%), iar, ulterior, tranșa a doua (60%), însă nu au fost actualizate conform indicelui de inflație de creștere al prețurilor de consum.
Faptul că aceștia nu au atacat actul administrativ reprezentat de către Ordinul nr.5018/2005 este datorat împrejurării că ei nu cunoșteau întinderea pretențiilor.
Insă, în conformitate cu art.8 al.2 și art.21 din nr.HG753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensației și, respectiv, al despăgubirii.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr.5018/3.10.2005 emis de Seful Cancelariei Primului-Ministru, s-a validat hotărârea nr.456/13.06.2001 a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Recurenții au invocat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr.544/2004 privind contenciosul administrativ și Legea nr.9/1998, nr.HG286/ 2004m nr.HG753/1998 și OG94/2004.
Recurenții recunosc că nu au contestat Ordinul nr.5018/3.10.2005 în condițiile art.8 din Legea nr.554/2004, excepțiile de sesizare a instanței de contencios administrativ sunt limitativ prevăzute de art.9 al.1, 2, 3 și 4 din lege.
Deci, fără anularea actului administrativ, nu se poate solicita instanței direct o acțiune în despăgubiri.
actul administrativ în termenul de 30 de zile, recurenții nu pot invoca decizia nr.XXI/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Solicitarea recurenților de actualizare a cuantumului compensației este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor legale, respectiv art.34 lit.h din nr.HG753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin hotărârea Comisiei Județene C s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile în momentul validării lor.
In art.5 din nr.HG286/2004 se prevede că acestea se achită beneficiarilor eșalonat pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel; 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Cota de 60% din cuantumul compensației achitată în anul următor se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
In aceste condiții, Ordinul nr.5018/3.10.2005, este temeinic și legal, astfel că toate criticile formulate prin motivele de recurs urmează, în conf.cu dispa.rt.312 al.1 Cod procedură civilă, să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, ).- toți cu domiciliul procesual ales în C,-, jud.C (Cabinet Av. C-), în contradictoriu cu intimații-pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU- SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998 - cu sediul în B, nr.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1795/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 iunie 2009.
Pt.Președinte de complet,jud.- -, Semnează,cf.art.261 pr.civ. Președinte instanță, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./10.07.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu
