Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 216/CA
Ședința publică de la 01 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentaADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - SRL - cu sediul în S, B-dul -,.31,.D,.3, jud.I și intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, B-dul -.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1761/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25.05.2009 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 01.06.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Secției civile a Tribunalului Constanța, reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, în temeiul disp. art.182 alin.4 și art.175 din nr.OG92/2003, a solicitat anularea deciziei nr.93/15.11.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a deciziilor accesorii nr.-; -; -; - și -/22.07.2007 emise de Administrația Finanțelor Publice
De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea acțiunii, conform disp. art.184 din nr.OG92/2003.
În fapt, reclamanta motivează că obligațiile fiscale stabilite prin deciziile accesorii nu sunt datorate de societate.
Învederează că la contestația înregistrată sub nr.4992/18.05.2005, formulată împotriva deciziei de impunere 3907/18.04.2005 cu privire la calcularea, evidențierea și virarea TVA din raportul de inspecție încheiat la data de 14.04.2005, organul fiscal a dispus prin decizia nr.132/07.07.2005, potrivit art.183 Cod proc. fiscală, suspendarea soluționării acesteia până la pronunțarea pe latura penală a cauzei ce a format dosarul nr-.
Reclamanta arată că deciziile accesorii atacate au fost întocmite cu încălcarea disp. art.43 lit.b, art.114 alin.2 și art.109 alin.3 Cod proc. fiscală, astfel că nu pot fi datorate majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cum au procedat, în cauză, pârâtele.
Mai arată reclamanta că pentru perioada 01.01.2006-11.12.2006 s-a procedat la calcularea majorărilor de întârziere, penalități de întârziere și dobânzi, fără temei legal, având în vedere că prin sentința civilă nr.338/2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.3907/2005 în temeiul disp. art.14 din Legea nr.554/2004.
În drept, au fost invocate disp. art.43, art.114, art.109, art.175 și art.118 din Codul d e procedură fiscală și art.11 din Legea nr.554/2004, iar în susținerea cererii reclamanta a depus actele contestate.
Prin încheierea din 20.06.2008, instanța sesizată a reținut natura contencios administrativă a cauzei, conform art.205 alin.1, art.218 alin.2 Cod proc. fiscală coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și a dispus înaintarea dosarului la secția contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța -Secția contencios administrativ sub nr-.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În conformitate cu disp. art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cad epus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii actelor contestate.
Prin sentința civilă nr. 1761/2.12.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL S, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C; a anulat Decizia nr. 93/15.11.2007 și deciziile accesorii nr.-, nr.-, nr.-, nr.- și nr.-/22.07.2007 emise de pârâte; a obligat pârâtele către reclamantă la plata sumei de 14 le8i cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.93/15.11.2007, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Car espins contestația formulată de reclamantă împotriva obligațiilor fiscale accesorii în sumă de 134.365 lei, stabilite prin deciziile accesorii nr.-, -, -, - și - din 22.07.2007 întocmite de pârâta Administrația Finanțelor Publice C, aferente impozitului pe profit, TVA, impozitului pe dividende și impozitului pe venitul microîntreprinderilor.
Art.115 alin.1 Cod proc. fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Prin urmare, neexecutarea la termen a obligațiilor fiscale atrage răspunderea debitorului pentru prejudiciul cauzat creditorului fiscal, concretizată în obligația de a-i plăti acestuia dobânzi și majorări de întârziere, calculate potrivit legii.
Față de textul de lege menționat, în cauză, se pune problema dacă societatea reclamantă datorează accesoriile deduse judecății, în situația în care debitul principal (obligația fiscală) stabilit prin decizia de impunere nr.3907/2005 a fost anulat cu consecința restituirii, prin hotărâre judecătorească.
Din înscrisurile depuse la dosar (fișă dosar) rezultă în mod vădit că prin decizia nr.3888/04.11.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul societății SRL, în sensul anulării deciziei nr.269/21.09.2007 și a deciziei de impunere nr.3907/2005, cu consecința restituirii către reclamantă a sumelor de bani încasate în baza actelor menționate.
Cum debitul principal, în baza căruia au fost calculate accesoriile fiscale deduse judecății, a fost anulat irevocabil, instanța a apreciat că obligația (răspunderea) dedusă din disp. art.115 alin.1 Cod proc. fiscală nu mai subzistă în sarcina societății reclamante.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința anulării deciziei nr.93/2007 și a deciziilor accesorii fiscale contestate.
Referitor la cererea privind suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate, instanța, prin încheierea din 07.10.2008, a luat act de renunțare la acest capăt de cerere.
În conformitate cu disp. art.274 Cod procedură Civilă, pârâții au fost obligați către reclamantă la plata sumei de 14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Impotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, solicitând admiterea lui în ceea ce privește anularea deciziilor de calcul accesorii pentru suma de 3829 lei.
Se arată că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Astfel, deciziile de calcul accesorii anulate cuprind atât accesorii calculate pentru debite stabilite prin decizia de impunere nr.3907/2005 și accesorii calculate pentru debite ce nu fac obiectul acestei decizii.
Instanța de fond a analizat deciziile contestate numai din perspectiva deciziei de impunere nr.3907/2005 fără a se ține seama de împrejurarea că la baza întocmirii acestora stau și propriile declarații depuse lunar de către reclamanta
In susținerea motivelor de recurs au fost depuse la dosar înscrisuri.
Recursul este întemeiat.
Reclamanta a solicitat anularea deciziilor de calcul accesorii nr.-,-, -, - și -/22.07.2007 emise de către
Prin decizia nr.3888/14.11.2008 a, s-a dispus anularea deciziei de impunere nr.3907/2005 a
Insă, instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea soluției și de faptul că la baza întocmirii deciziei de impunere nr.3907/2005 stau și propriile declarații lunare făcute de către reclamantă și atașate la dosar.
Astfel, prin deciziile de calcul accesorii au fost anulate atât accesorii calculate pentru debite restante ce au fost stabilite prin decizia de impunere nr.3907/2005 cât și decizii pentru debite ce exced obiectului acesteia.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a anulat deciziile de calcul accesorii pentru suma de 3829 lei (dobânzi și penalități).
Față de aceste considerente, conform art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentaADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - SRL - cu sediul în S, B-dul -,.31,.D,.3, jud.I și intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, B-dul -.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1761/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Anulează în parte decizia nr.93/2007 și deciziile accesorii.
Menține decizia nr.-/22.07.2008 pentru suma de 25 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în Declarația nr.-/15.11.2001, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 4 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în declarația nr.-/23.07.2002, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 907 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în Declarația -/25.04.2005, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 201 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în decont TVA nr.80734/25.01.2006, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 6 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în declarația nr.100/nr.-/25.01.2007, decizia nr,-/22.07.2007, pentru suma de 934 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în Decont TVA nr.-/25.04.2007, decizia nr.-/22.07.2007, pentru suma de 314 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în Declarația 100 nr.-/25.04.2007, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 567 lei claculată pentru neplata la scadență a obligațiilor cuprinse în declarația 100 nr.-/25.04.2007, decizia nr.-/22.07.2007 pentru suma de 871 lei calculată pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale cuprinse în Declarația 710 nr.-/30.05.2007.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.06.2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
29.06.2009
Tehnored.-gref.
4ex./6.07.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu
