Obligare emitere act administrativ. Decizia 2959/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2959
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI RURALE - SUCURSALA C-UNITATEA DE ADMINISTRARE S, SC - SA Z împotriva sentinței civile nr. 740 pronunțată în data de 16 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.740 pronunțată la data de 16.04.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor Administrația națională a Îmbunătățirilor Rurale Sucursala C Unitatea de Administrare S (ANIF S) și Pro A S și în consecință au fost obligate pârâtele să elibereze în baza documentelor pe care le dețin adeverințele necesare din care să rezulte venitul brut realizat (inclusiv sumele de acord plătite în favoarea sa) precum și contribuția virată la CAS pentru asigurări sociale și pensie suplimentară.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată întrucât dreptul la informare al cetățeanului din partea instituțiilor statului este un drept fundamental acesta având obligația de a depune întreaga diligență în acest sens.
Cât privește invocarea incidenței art.1201 civ. reține instanța că a existat într-adevăr o cerere similară însă nu există tripla identitate de părți, cauză și obiect. Mai precis acțiunea împotriva pârâtei Pro SRL persoana juridică privată care deține în fapt documentele era și justificată doar în măsura în care deținătorul legal, pârâta ANIF persoana juridică de drept public este la rândul său obligată la procesarea informațiilor solicitate de reclamantă prin punerea la dispoziție a spațiului de depozitare cele două entități juridice fiind astfel obligate să colaboreze prin forța împrejurărilor în baza documentelor deținute în arhiva preluate de la fostele instituții.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs pârâtele solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea recursului ANIF RA Sucursala - Unitatea de administrare Saa rătat că susținerile instanței cu privire la aceea că reclamanta a fost angajata recurentei care deține documentele privitoare la drepturile salariale este contrară realității și aceasta ținând seama că intimata a fost angajata S ce prin reorganizare s-a dizolvat rezultând pe de o parte ASc are a preluat 1/3 din patrimoniu și Pro Z care a preluat 2/3 din patrimoniu aceasta preluând și arhiva unde se află documentele și drepturile.
Prin demersul său Pro A zalău a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva greșitei respingeri a excepției de lucru judecat în condițiile în care s-a mai purtat o judecată având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză, cu aceleași părți precum și din perspectiva obligării ambelor societăți la eliberarea actului fără nici o distincție. Sub acest din urmă aspect arată recurenta că prin întâmpinările depuse a susținut că nu a refuzat niciodată accesul reprezentanților ANIF S în spațiul depozitar al arhivei pentru a consulta arhiva în vederea eliberării adeverințelor iar cu această îndeplinire a obligațiilor este de acord însă în privința eliberării actului aceasta nu poate fi făcută decât de societățile succesoare iar în acest sens ar trebui făcută distincția în dispozitiv.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ANIF - RA în considerarea că susținerile acestuia sunt eronate, fără suport întrucât protocolul invocat în refuzul eliberării actului solicitat nu fost prezentat instanței; ANIF a apelat la arhiva deținută în spațiu de Pro AZe xtrăgând date pentru alți salariați ai fostului iar din hotărâre se deduce că cele două pârâte sunt obligate să colaboreze.
Referitor la recursul ANIF S prin întâmpinare Pro SA a solicitat respingerea acestuia întrucât în condițiile legii succesoarea și este obligată să elibereze adeverințe personalului angajat al societății în perioada 8.11.1979 - 04.05.1985 și să preia arhiva.
În susținerea celor invocate au fost depuse adresele din 3.12.2004 și răspunsul din 23.12.2004 prin care se solicita preluarea arhivei și prelungirea termenului; adeverința nr.1466/16.11.2006 eliberată altei persoane fost angajată de către ANIF Sucursala Unitatea de Administrare
Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de actele dosarului de normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că argumentul vizând greșita respingere a excepției este nefondat. Actele dosarului relevă că în anul 2008 existat un litigiu promovat de intimata din prezenta cauză în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii S și Pro AZa vând însă ca obiect emiterea deciziei de pensionare și acordarea diferențelor de pensie. În prezenta cauză obiectul litigiului îl constituie eliberarea unui act în virtutea deținerii în depozitul Pro A, demersul fiind în contradictoriu cu o altă societate respectiv recurenta ANIF RA Unitatea de Administrare Ori în aceste circumstanțe ale obiectului diferit nu se poate vorbi de existența triplei identități. Prin urmare raportat la actele dosarului în mod corect prima instanță respins cele invocate.
Corecte sunt și reținerile instanței cu privire la eliberarea actului de către ANIF câtă vreme s-a făcut dovada că intimata a fost angajată a societății reorganizate iar această societate (ANIF) este succesoare și de vreme ce prin adresele depuse se dovedește că arhiva îi aparține chiar dacă aceasta se află în alt depozit, că a eliberat anterior și altor persoane foste angajate acte de natură celei solicitate de intimată. Prin urmare în condițiile în care arhiva se dovedește că îi aparține că avea obligația preluării arhivei a documentației, avea și obligația de a elibera acte în legătură cu activitatea rezultată din documentele deținute în arhivă iar sub acest aspect reținerile instanței nu pot fi considerate greșite.
Greșite nu pot fi considerate nici restul susținerilor instanței în contextul în care obligarea Pro la eliberarea actului solicitat are în vedere colaborarea de a pune la dispoziția ANIF a arhivei ce nu a fost preluată din depozitul său.
Ca atare, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele ANIF RA Sucursala Teritorială Unitatea de Administrare S și Z împotriva Sentinței civile nr. 740 din 16.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
5 ex./24.11.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
