Obligare emitere act administrativ. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, jud. A și pârâții Primăria comunei și Comuna, prin primar, cu sediul în com., jud. D împotriva sentinței nr. 1104 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite apărătorului ales al recurenților-pârâți să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, a amânat pronunțarea la 3 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3023/120/22.04.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - primarul comunei și Primăria comunei jud. D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați în solidar să-i elibereze și să-i comunice înscrisurile menționate la pct. 1-6 din cererea adresată Primăriei sub nr. 9966/28.12.2007; să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi întârziere nejustificată, calculată de la data de 28.12.2007 și până când i se vor elibera și comunica înscrisurile solicitate; recunoașterea dreptului său constând în reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 privind suprafața de 3,89 ha teren de la autorii săi deținută înainte de anul 1990; obligarea pârâților în solidar la daune materiale și morale în sumă de 50.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului Primarul comunei cu o cerere înregistrată sub nr. 9966/28.12.2007, cerere care cuprinde 6 capete, la care nu a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii. Prin această activitate contrară legii, pârâții i-au cauzat un prejudiciu în sumă de 10.000 lei, constând în lipsa de folosință a terenului ce trebuia să i se reconstituie în baza Legii nr. 247/2005, iar datorită stresului și presiunii
psihice provocate, a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 40.000 lei daune morale.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1, 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004. A fost anexată în copie cererea înregistrată sub nr. 9966/28.12.2007 la Primăria comunei.
Pârâții Primăria comunei și - primarul comunei au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița referitor la cererea reclamantului privind reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 republicată, care aparține Judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
S-a considerat că pentru celelalte capete de cerere competența aparține tot Judecătoriei Târgoviște, care judecă cererea principală. S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei, întrucât potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în cauză are calitate procesuală pasivă, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pe fondul cauzei, pârâții au susținut că reclamantului i-au fost eliberate și comunicate înscrisurile menționate la pct. 1-6 din cererea înregistrată sub nr. 9966/28.12.2007.
La data de 19.08.2008, reclamantul a depus precizări la acțiune, în sensul că înțelege să se judece cu pârâții Primăria comunei și Comuna, prin primarul, solicitând: să fie obligați, în solidar, să-i comunice de îndată relațiile și înscrisurile menționate la pct. 1-6 din cererea nr. 9966/28.12.2007; să fie obligat primarul la plata sumei de 150 lei cu titlul de penalități pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care nu-i sunt eliberate înscrisurile solicitate; să se dispună amendarea conducătorului autorității publice-pârâtul - primarul comunei, sau după caz persoana obligată, cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere în cazul necomunicării relațiilor, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004; să fie obligați pârâții, în solidar, la repararea pagubei ce i-a fost cauzată în sumă de 10.000 lei cu titlul de daune materiale și 40.000 lei cu titlul de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
La termenul de judecată din 08 septembrie 2008, reclamantul a învederat instanței că a renunțat la capătul 3 al cererii de chemare în judecată privind reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 247/2005 privind suprafața de 3,89 ha teren, așa cum a precizat și în scris, de care instanța a luat act prin încheierea de ședință din aceeași dată.
Prin sentința nr. 1104 din data de 3 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția de necompetență materială a tribunalului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei, prin primar, invocate de pârâți, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei, prin primar și Comuna, prin primar, așa cum a fost precizată la data de 19.08.2008, a obligat pârâții să răspundă reclamantului la cererea înregistrată sub nr. 9966/28.12.2007 și să-i comunice relațiile și înscrisurile menționate la pct. 3-6 din cerere, în termen de 30 de zile, sub sancțiunea aplicării de penalități de întârziere de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de
întârziere aplicată conducătorului autorității publice, în cazul necomunicării acestora, a obligat pârâții să plătească reclamantului daune morale în sumă de 1.000 lei și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune materiale, ca nedovedit, pârâții fiind obligați și la plata sumei de 512 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cursul soluționării litigiului, pârâții au comunicat cu întârziere reclamantului relațiile și înscrisurile solicitate la pct. 1 și 2 din cererea nr. 9966/28.12.2007 (filele 37-44), nefiindu-i comunicate înscrisurile și relațiile solicitate la pct. 3-6 din cererea susmenționată.
Dat fiind că pârâții nu au răspuns în totalitate la cererea reclamantului din data de 28.12.2007 aceștia sunt obligați să răspundă și să-i comunice relațiile și înscrisurile menționate la pct. 3-6 din cerere, în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea aplicării de penalități de întârziere de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere aplicabile părții obligate, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere aplicată conducătorului autorității publice, în cazul necomunicării acestora, în conformitate cu art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât pârâții nu au respectat dreptul la petiție al reclamantului, manifestând o atitudine abuzivă prin nesoluționarea în termen a cererii, provocându-i pe cale de consecință, un prejudiciu moral, instanța de fond i-a obligat la plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâților și la plata de daune materiale, instanța de fond a respins-o, întrucât reclamantul nu a dovedit în nici un fel prejudiciul material suferit.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâții Primăria comunei și Comuna, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâții Primăria comunei și Comuna, prin primar, au susținut că reclamantului i-au fost comunicate parțial răspunsurile, cu privire la eliberarea unor copii de pe actele de stare civilă ale bunicului acestuia, (fost ), ale fratelui bunicului, și ale soției acestuia, precizându-se că potrivit art. 60 alin.3 din Legea nr. 119/1996, "ambele exemplare al registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Statului, după trecerea a 100 de ani de la data completării lor".
Cu privire la punctul nr. 6 al cererii, prin care reclamantul a solicitat eliberarea unor copii xerox certificate de pe cererile de reconstituire nr. 147/1991, 152/1991, 153/1991, de pe cererea depusă de mama sa la data de 22.08.1991 și cea depusă de bunicul, precum și modul de soluționare a acestor cereri, pârâții au precizat că au comunicat reclamantului faptul că cererile nr. 147/1991 -, nr. 152/1991 - (def. ), nr. 152/1991 - nu se găsesc îm arhiva Primăriei; - defunctul nu ar fi putut depune cerere de reconstituire în anul 1991, întrucât era decedat la acea dată; - mama reclamantului, figura în Registrul agricol pe anii 1959-1963 cu suprafața de 1,56 ha, suprafață pentru care i s-a și eliberat Titlul de proprietate nr. 5361/12.05.1993; - bunicul figura în Registrul agricol pe anii 1959-1963 cu suprafața de 1,53 ha și s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 5371/12.05.1993 pentru suprafața de 2,83 ha, la suprafața de 1,53 ha adăugându-se cea de 1,30 ha obținută prin nr. 2749/1992.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în tot a acțiunii introductive, sub toate capetele de cerere.
Reclamantul a susținut în motivele de recurs că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru că a acordat daune morale într-un cuantum foarte mic față de cel solicitat.
Instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin.5 Cod pr.civilă, potrivit cărora " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în sensul unei hotărâri temeinice și legale". Recurentul consideră că instanța de fond nu a avut în vedere concluziile scrise depuse la dosarul cauzei și prejudiciul moral încercat, sens în care pârâții continuă să încalce flagrant legea și să refuze în mod nejustificat soluționarea cererii reclamantului cu care au fost legal investiți.
Mai arată recurentul-reclamant că datorită opoziției și rezistenței de care au dat dovadă pârâții, care în mod evident au refuzat în mod nejustificat soluționarea cererii sale și implicit eliberarea înscrisurilor și relațiilor menționate la pct.3-6 din cererea înregistrată sub nr. 9966/28.12.2007, referitor la un drept recunoscut de lege, acesta a suferit un prejudiciu moral și este supus în continuare la stres și suferințe de ordin psihic. Așadar, și pe perioada derulării procesului a fost supus la suferințe psihice, astfel încât recurentul consideră că este îndreptățit să solicite daune morale în cuantum de 40.000 lei, pentru refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale de către pârâți.
Referitor la daunele morale, reclamantul apreciază că a dovedit că i-au fost afectate drepturile patrimoniale ocrotite prin Constituție și în baza cărora să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul moral suferit prin obligarea în solidar a pârâților să-l acopere. În atare situație, reclamantul apreciază că valorile sale morale au fost lezate, sens în care în mod judicios pretinde de la pârâți să îi plătească daune morale pentru prejudiciul moral încercat, într-un cuantum mai mare față de cel acordat de instanța de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
În temeiul art. 1 din Legea contenciosului administrativ și art. 52 din Constituția României, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nerezolvarea unei cereri în termen legal.
Recurenta Primăria comunei, prin Primar, nu a comunicat în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii relațiile și înscrisurile solicitate de reclamant, comunicând acestuia, în cursul procesului, relațiile și înscrisurile solicitate
la pct. 1 și 2 din cerere, nefiindu-i comunicate înscrisurile și relațiile solicitate la pct. 3-6 din cerere.
Prin motivele de recurs Primăria comunei, prin Primar, răspunde practic petiției reclamantului, răspuns pe care avea obligația să-l emită în termenul prevăzut de lege și nu să se ajungă la obligarea sa prin intermediul instanței, pentru ca reclamantul să intre în posesia relațiilor și înscrisurilor solicitate.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, critică formulată de reclamantul, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul având posibilitatea să aprecieze în raport de consecințele suportate de partea vătămată o sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Majorarea cuantumului daunelor morale la suma solicitată de recurent nu este justificată, motivat de faptul că reclamantul-recurent nu a dovedit producerea unor suferințe morale ce ar putea determina creșterea cuantumului daunelor morale acordate.
Daunele morale acordate de instanța de fond constituie o reparație justă și echitabilă în raport cu suferința psihică încercată de reclamant urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea în termenul prevăzut de lege.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate recursurile, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, jud. A și pârâții Primăria comunei și Comuna, prin primar, cu sediul în com., jud. D împotriva sentinței nr. 1104 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Operator date cu caracter personalGrefier
Număr notificare 3120- -
Red. / - 2 ex./ 9.03.2009
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond -
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
