Contestație act administrativ fiscal. Decizia 359/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.359
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Rm.S, str. -, -.8, județ B, împotriva sentinței nr. 29 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județ
Recursul fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant personal și intimata-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 35/02.03.2009 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, timbrat, aflat la primul termen de judecată și prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei-pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, după care,
Recurentul-reclamant personal, depune la dosarul cauzei taxa de timbru, astfel cum a fost consemnată în partea introductivă prezentei și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic, precizează că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea ia act de declarațiile părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant personal, având cuvântul menționează că este pensionar, din anul 1997 practică meseria de taximetrist particular, a achitat toate taxele către stat și nu a știut și nu a fost informat că ar mai avea de plătit și la asigurările de sănătate, întrucât achită deja cotizația de asigurări de sănătate.
Susține că nu are obligația de a plăti această cotizație după 6 ani de zile, respectiv pentru perioada 2003- 2008, întrucât nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale invocate și astfel că în mod eronat s-a reținut debitul în sarcina sa pentru că ar fi realizat venituri din activități independente.
Menționează că soția sa nu are pensie, este bolnavă și din anul 2008 nu mai practică taximetria.
Precizează că așa cum a plătit la timp toate taxele și impozitele datorate la stat, ar fi achitat și această cotizație la asigurările sociale, dar nu a fost informat de existența ei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței în baza art.304 alin.(9) Cod procedură civilă și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B reprezentată de consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform întâmpinării depusă la dosar.
În motivarea sa orală arată că instanța de fond a reținut corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, întrucât recurentul a desfășurat o activitate independentă și nu a declarat veniturile obținute la CAS, conform prevederilor art.4 din OG 150/2002 și art.211 din Legea 95/2006.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 28 noiembrie 2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul, a formulat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, contestație împotriva Deciziei nr.4 din 31 octombrie 2008, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr.138 din 17 septembrie 2008 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligației fiscale la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, decizie prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului creanțe fiscale în sumă de 3377 lei reprezentând contribuție, dobânzi și penalități pentru perioada trimestrul I 2003 - trimestrul III 2008, solicitând anularea acestei decizii.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, prin decizia contestată i-a fost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr.138 din 17 septembrie 2008 Casei Județene de Asigurări de Sănătate B și prin care s-a stabilit că are datorii față de această instituție în sumă de 3377 lei, din care: dobânzi=1 606 lei; penalități = 84 lei și restanță = 1 688 lei, pe perioada trimestrul I 2003 - trimestrul III 2008.
În opinia reclamantului obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate trebuie îndeplinită numai după încheierea unui contract de asigurare, ori între el și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B nu a existat și nu există un contract de asigurări de sănătate încheiat potrivit dispozițiilor legale, astfel că nu există o bază legală care să îl oblige să achite suma de 3 377 lei la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B este într-o eroare totală când susține că obligația de plată rezidă din dispozițiile legale, omițând intenționat să menționeze și în ce condiții se naște această obligație.
În drept, reclamantul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.218 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În termen legal, pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.29 pronunțată în data de 16 ianuarie 2009, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, împotriva deciziei nr.4/31 octombrie 2008 emisă de CJAS
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că în temeiul Autorizației nr.48 din 4 noiembrie 2003, eliberată de Primarul municipiului Râmnicu-S, în perioada 2003-2008 reclamantul a efectuat în calitate de persoană fizică autorizată, activități de transporturi cu taxiuri, fără a achita însă contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din activitățile independente, potrivit deciziilor de impunere emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Râmnicu-S pentru activitatea de taximetrie.
Art.4 din OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate și art.211 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevăd că toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii cu domiciliul sau reședința în țară sunt asigurați, iar în această calitate au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Tribunalul a apreciat că atât Decizia nr.138 din 17 septembrie 2008, cât și Decizia nr.4 din 31 octombrie 2008, au fost emise în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și că ele sunt temeinice și legale, câtă vreme reclamantul nu a achitat contribuția de asigurări sociale de sănătate, calculată prin aplicarea cotei procentuale asupra veniturilor impozabile realizate în calitate de persoană fizică autorizată în perioada 2003-2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinici susținând că timp de cinci ani (în perioada 2003-2008) nu a fost "deranjat" de pârâtă în vederea impunerii la plata acelei contribuții sociale de sănătate pentru că nu a încheiat vreun contract de asigurare socială de sănătate cu acesta în perioada sus amintită, în acest context neexistând vreo obligație de plată.
Solicita ca pârâta să dovedească că exista un asemenea contract, considerând că nu are o asemenea obligație fiscală decât aceea în calitate de pensionar, care se va transpune în realitate începând cu 1 ianuarie 2009 conform art.259 alin.(3) din Legea nr.95/2006, în sensul plății contribuției pentru veniturile din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii.
Așadar, consideră că pârâta este în culpă prin acea decizie de impunere pentru perioada "Trim.I 2003- Trim.III 2008", neavând o bază legală în acest sens.
Mai arată că pârâta comite o mare greșeală, respectiv dacă prin dispozițiile art.211 alin.(1) și art.212 alin.(1) din Legea nr.95/2006 se face referire la existența unui contract de asigurare socială de sănătate între părți, atunci de ce pârâta ignora acest aspect? Contractele de orice natură reglementate de Codul civil, încheiat între părți, atât drepturi, cât și obligații. Fără existența unui contract nu există nici drepturi, nici obligații asumate între părți.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și restituirea cauzei la instanța de fond, în vedere rejudecării acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că decizia contestată a fost emisă în baza dispozițiilor legale în vigoare în perioada respectivă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul datorează suma la care a fost obligat prin decizia emisă de intimată, drept contribuție de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor realizate în calitate de persoană fizică autorizată, în perioada 2003-2008.
Obligația plății contribuției de asigurări de sănătate în România nu se naște urmare încheierii unui contract de asigurări de sănătate, obligația rezidă din dispozițiile legale care prevăd că toți cetățenii români sunt asigurați și în această calitate au obligația achitării contribuției la - art.4 din nr.OUG150/2002 și art.211 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Deoarece prevederile invocate sunt de strictă aplicare, o altă interpretare nefiind posibilă, pentru că ar însemna eludarea unor dispoziții imperative, nu există temei legal pentru ca recurentul să fie scutit de plata contribuției de asigurări de sănătate pentru veniturile impozabile realizate în calitate de persoana fizică autorizată - activitate de taximetrie în perioada 2003-2008.
Art.213(2) din Legea 95/2006 stabilește scutiri de la plata contribuției la pentru anumite categorii de persoane, aflate în situații speciale concret determinate, printre care și pensionarii de asigurări sociale. Actul normativ impune acestor persoane condiția să nu realizeze venituri impozabile, venituri pentru care există prevăzută obligația plății contribuției în art.257 (2) lit.b) din Legea nr.95/2006, această prevedere putând fi regăsită și în art.6 alin.(1) din OUG nr.150/2002.
Intimata a menționat în întâmpinarea depusă la dosar toate dispozițiile legale în temeiul cărora a emis dispoziția contestată de recurent, susținerea acestuia constând în aceea că nu ar exista bază legală pentru obligarea sa la plata contribuției, fiind neîntemeiată.
Dispozițiile legale ce reglementează obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate sunt imperative și au fost corect aplicate de intimată în cazul recurentului-reclamant care, făcând o greșită interpretare a acestora, apreciază neîntemeiat că nu datorează suma imputată, întrucât nu a încheiat un contract în acest sens. Obligația sa derivă așa cum s-a menționat anterior din lege, nefiind exceptat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar faptul că nu dispune de posibilități materiale pentru a putea achita suma respectivă nu-l poate exonera de plata acesteia.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat in cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Rm.S, str. -, -.8, județ B, împotriva sentinței nr. 29 din data de 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored
2 ex./12.03.2009
ds.fond - Tribunalul Buzău
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
