Obligare emitere act administrativ. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.373/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții reclamanți, domiciliată în C,-, -.B,.21, județul C, domiciliată în C,-, -.D,.60, județul C, GH., cu domiciliul în,-, județul C, domiciliată în C,-, -.A,.22, județul C, domiciliată în C,-,.1D,.B,.62, județul C, domiciliată în C,-, județul C și domiciliată în C,-, -,.A,.16,.3, județul C, împotriva sentinței civile nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea adresată instanței Tribunalul Constanța -secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamanții, -., -, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea pârâtei de a emite o decizie prin care să se procedeze la actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum, publicat de Institutul Național de Statistică, a sumei acordate cu titlu de compensații bănești prin Ordinul nr.4840/23.11.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 2001 Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a stabilit acordarea de compensații moștenitorilor defunctului, compensații care au fost validate prin Hotărârea nr.756/13.11.2001.
La data de 23.11.2004 Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a validat Hotărârea nr.756/2001 prin care se stabiliseră inițial compensațiile pentru bunurile abandonate în prin intermediul Ordinului nr.4840/23.11.2004, după o perioadă de peste 3 ani de la emiterea hotărârii.
Mai arată reclamanții că în data de 13.12.2004 în conformitate cu prevederile stabilite la art.2 alin.(1) din Ordinul nr.4840/23.11.2004 se achită prima tranșă în cotă de 40% din cuantumul stabilit cu titlu de compensații bănești pentru bunurile abandonate în, aspect ce reiese din extrasul de cont al Băncii Transilvania-Sucursala
În data de 17.02.2005 se achită și se transferă în contul indicat cea de a doua tranșă, în cotă de 60% din cuantumul sumei stabilite cu titlu de compensații bănești pentru bunurile abandonate în.
Precizează că prima nu s-a achitat actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, potrivit art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998, această actualizare fiind obligatorie.
Învederează reclamanții că cea de a doua tranșă reprezentând 60% din valoarea sumei totale stabilite cu titlu de compensații bănești trebuia actualizată în mod obligatoriu anterior efectuării plății către beneficiari cu indicele de creștere al prețurilor de consum în conformitate cu art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998.
Reclamanții susțin că prevederile cuprinse în art.8 alin.(2) din Legea nr.9/1998 și art.5 din Hotărârea nr.286/04.03.2004, urmează să fie coroborate și cu prevederile Deciziei XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite, potrivit căreia în ipoteza în care validarea comisiei județene se realizează cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 și 8 din Legea nr.9/1998 și art.5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004, astfel încât persoanele îndreptățite la măsurile compensatorii să nu fie prejudiciate.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.58 din 30.01.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență prima instanță următoarele:
Din materialul probator a rezultat că reclamanții în considerarea disp. nr.HG1643/2004, art.8 alin.(2) coroborat cu alin.(4) au transmis documentele necesare efectuării plății despăgubirilor, înțelegând să accepte suma.
Mai mult, reclamanții au încasat compensațiile stabilite de la Banca Transilvania - Sucursala C la data de 15.12.2004 - prima tranșă în cuantum de 463.120.000 (lei vechi), iar la data de 18.02.2005 a doua tranșă în cuantum de 694.550.000 lei (vechi), reprezentând restul de 60%.
În aceste condiții nu s- reținut în cauză existența vreunei vătămări în drepturile recunoscute de lege reclamanților.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții criticând-o sub aspectele:
- prima instanță a pronunțat hotărârea urmare a unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății și a schimbării înțelesului neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii; nici prima și nici cea de-a II-a din cuantumul sumei acordate cu titlu de compensații bănești nu au fost actualizate cu indicele de creștere al prețurilor de consum, deși această actualizare era obligatorie;
- deși au făcut demersuri către și a Cancelariei Primului Ministru nu au reușit să obțină actualizarea compensațiilor stabilite prin Ordinul nr.4840/2004;
- greșit a reținut prima instanță că nu li s-a produs vreo vătămare atâta vreme cât au încasat sumele stabilite în anii 2004 - 2005, ea fiind produsă prin faptul că, compensațiile au fost acordate cu o întârziere de 4 ani;
- în Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este prevăzută obligativitatea actualizării cuantumului compensației;
- greșit a reținut prima instanță că există posibilitatea actualizării cuantumului compensațiilor cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în conformitate cu art.2 din Ordinul nr.4840/2004.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Reclamanții au investit prima instanță cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unei decizii prin care să se procedeze la actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum a sumei acordate cu titlu de compensații bănești prin Ordinul nr.4840/23 11 2004.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii speciale 9/1998.
Ori, în contextul în care reclamanții au încasat la scurtă vreme de la data emiterii ordinului, respectiv - 15.12.2004 prima tranșă din sumă, iar la 18.02.2005 a doua tranșă, reprezentând restul de 60%, acceptând cuantumul sumelor astfel cum au fost plătite, în mod judicios a reținut prima instanță că nu se poate vorbi despre o vătămare în drepturile reclamanților în sensul art.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile Legii nr.9/1998.
Aceasta, în condițiile în care interpretând sistematic dar și teleologic dispozițiile Legii nr.9/1998, nu rezultă vreo obligație în sarcina pârâtei de a emite o altă decizie decât cea pronunțată în 2001 de instituția abilitată, la un interval de 4 ani de la data validării acestei decizii, decizie în care să se stabilească un alt cuantum,determinat prin actualizarea cu indicele de creștere a prețurilor de consum al prețurilor al celui deja stabilit în anul 2001.
Nici împrejurarea pronunțării unei decizii în interesul legii, la 19.03.2007, prin care se dezleagă problema de drept potrivit cu care validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor cu depășirea termenului de 60 zile atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor, nu constituie un temei pentru a imputa pârâtei, neemiterea la momentul prezent a unei alte decizii.
Aceasta pentru că decizia ÎCCJ, pronunțată la peste 3 ani de momentul validării hotărârii Comisiei teritoriale și încasării sumelor,este pronunțată în interesul legii, iar dezlegarea dată problemei de drept este obligatorie pentru instanțe din momentul publicării lor în Monitorul Oficial.
Nu se poate vorbi despre o vătămare în drepturile reclamanților din perspectiva faptului că prima tranșă ar fi fost plătită fără a fi reactualizată cu indicele de inflație.
Aceasta pentru că pe de o parte creanța reclamanților față de stat a fost stabilită, devenind certă și exigibilă la momentul pronunțării ordinului de validare - 23.11.2004, iar plata s-a făcut la 15.12.2004, în concordanță cu dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 ce prevăd necesitatea reactualizării doar în condițiile în care achitarea se face în anul următor celui în care se stabilesc compensațiile.
Împrejurarea că cealaltă tranșă de 60% a fost achitată în anul următor celui în care a fost emis ordinul de validare, iar suma încasată de reclamanți a fost una nereactualizată la indicele de inflație, nu constituie însă un temei legal pentru a admite cererea reclamanților formulată după 3 ani de la încasarea acestei sume, cerere al cărui obiect este prin disponibilitatea reclamanților acela de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.9/1998.
Această împrejurare, deschidea reclamanților alte căi de valorificare eventualelor pretenții izvorâte din plata cotei de 60% nereactualizată, întemeiate sau nu pe disp. Legii 9 /1998, însă nu îi îndreptățește la a obține o nouă decizie al cărui emitent ar fi, la acest moment și în temeiul acestei legi speciale.
Totodată, este de observat că nimic nu-i împiedica pe reclamanți, în măsura în care erau nemulțumiți de cuantumul compensațiilor, stabilit prin ordin, să-l conteste în termenele și cu respectarea procedurii instituită de Legea nr.9/1998 la instanța de contencios administrativ, și unde ar fi putut eventual valorifica critica potrivit cu care normele metodologice instituie obligativitatea reactualizării cuantumului compensațiilor validate prin ordin.
De aceea, față de toate cele arătate, instanța de recurs reține că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, fără a putea fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, soluția fiind circumscrisă totodată strict la limitele investirii sale conturate prin disponibilitatea reclamanților.
În raport de dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții reclamanți, domiciliată în C,-, -.B,.21, județul C, domiciliată în C,-, -.D,.60, județul C, GH., cu domiciliul în,-, județul C, domiciliată în C,-, -.A,.22, județul C, domiciliată în C,-,.1D,.B,.62, județul C, domiciliată în C,-, județul C și domiciliată în C,-, -,.A,.16,.3, județul C, împotriva sentinței civile nr.58/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL DE APLICARE A LEGII NR. 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-/18.11.2009
Tehnored. 2 ex./19.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
