Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 384/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.384/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, -, -, -, funcționari publici ai T cu domiciliul ales în T, str. - nr.4A, județul T, împotriva sentinței civile nr. 39 din 15 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul - pârât SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în T,-, județul T, intimat - chemat în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 septembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 5.10.2009; 12.10.2009 și 19.10.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr-, reclamanții, -, -, -, și, au chemat în judecată SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T, în calitate de angajator și pe CONSILIUL JUDEȚEAN T, în calitate de chemat în garanție, pentru a fi obligați la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și respectiv privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2005, actualizate cu indicele de inflație până la efectuarea plății.
În motivare, reclamanții au arătat că, la solicitarea de acordare a sporurilor indicate în acțiune, pârâții au comunicat că nu se pot plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituției capitole cu această destinație, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 1 ianuarie 2004, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziții pentru perioada 2004 - 2006.
S-a mai învederat că nici executivul, și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalității suspendării succesive a actului normativ revine instanței, sub sancțiunea denegării de dreptate, și nu Curții Constituționale.
Reclamanții au precizat, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică dar contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție pentru că se creează o situație de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se și art. 1 din Protocolul adițional la. în condițiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun în înțelesul protocolului.
S-a subliniat, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripției extinctive ce și-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000 întrucât se creează discriminare față de categoriile de funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.31 alin.1 lit.c) și d), art.109 din Legea nr.188/1999 rep. art.38 și art.39 din Legea nr.53/2003, Constituția României.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie: practică judiciară, tabelul nominal cu funcționarii publici, dispozițiile privind încadrarea în funcția publică și adresele nr.8012/10.10.2008 și nr.1.1/10427/23.10.2008.
Pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, sporurile nefiind cuantificate și nici cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008.
A formulat întâmpinare și chematul în garanție Consiliul Județean T, invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive întrucât drepturile bănești solicitate se acordă din bugetul propriu al Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, sporurile nefiind cuantificate.
Examinând actele și lucrările dosarului și excepția invocată, instanța a reținut următoarele:
Consiliul Județean T, în calitate de ordonator principal de credite are calitate procesuală pasivă, conform OG nr.84/2001 el fiind cel care aprobă bugetul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului T, astfel încât a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Județului
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Deși s-a prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
În aceste condiții, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
În consecință, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozițiilor de suspendare nu este relevant în speță pe de o parte pentru că perioada de suspendare a expirat, iar pe de altă parte, pentru că suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale și nu existența acestora, ce nu a fost înlăturată, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele două tipuri de sporuri producându-și efectele și în continuare.
Însă, în lipsa unui act legislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamantă, instanța nu are competența de a determina ea însăși întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare, funcționarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăților acestora.
Este lipsit de eficiență că, la acest moment, să se dispună plata celor două sporuri salariale, în mod generic, întrucât, ulterior, în condițiile în care Administrația persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunțată în sensul arătat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, după cum s-a arătat.
De asemenea, chiar dacă se verifică o situație discriminatorie în raport cu alți funcționari publici ce au obținut hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, așa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.
În măsura în care intervine Administrația și în îndeplinirea atribuțiilor sale, precizează modul de calcul al sporurilor respective, iar instituția pârâtă persistă în refuzul de plată al sumelor la care reclamanta și ceilalți funcționari publici au dreptul, nimic nu o împiedică pe reclamantă să promoveze o altă acțiune, fără a intra în discuție o autoritate de lucru judecat.
Așa fiind, având în vedere aspectele prezentate, instanța a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție, ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticile vizând considerentele instanței de fond prin care s-a arătat că titularii dreptului la acțiune trebuiau să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, recurenții susținând că nu era atributul lor, cât timp dreptul solicitat prin acțiune era prevăzut prin lege, respectarea acesteia fiind obligatorie pentru toți.
Dintr-o altă perspectivă, a fost criticată soluția recurată pentru că prima instanță a apreciat a fi vorba de o discriminare aparentă în raport de alți funcționari publici, față de care s-au acordat aceste sporuri prin hotărâre judecătorească, deși discriminarea este reală, prin pronunțarea unor soluții nefavorabile persoanelor din aceeași categorie profesională, în virtutea acelorași texte de lege.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 31, alin.1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Legal citat, intimatul Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat și în subsidiar respingerea cererii de chemare a sa în garanție, fiind reluate apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la prima instanță.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Serviciului Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea angajatorului la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și chemarea în garanție a Consiliului Județean T în calitate de ordonator principal de credite.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamanți sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
S-a mai reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de reclamanții, -, -, -, funcționari publici ai T cu domiciliul ales în T, str. - nr.4A, județul T, împotriva sentinței civile nr. 39 din 15 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul - pârât SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR JUDEȚEAN DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, cu sediul în T,-, județul T, intimat - chemat în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
20 octombrie 2009
Jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/12.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
