Obligare emitere act administrativ. Sentința 564/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 564/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubiri.
În data de 02.11.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtei ( 28 -34) și de asemenea, în data de 06.11.2009, reclamantul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise ( 35 -42).
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.11.2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 4 septembrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin 7 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 1754 C-N, nr. top 10.000; obligarea pârâtei la despăgubiri de 1.000 RON pe zi de întârziere până la emiterea deciziei în dosarul având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru imobilul de mai sus, cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor, reclamantul arată următoarele:
Prin decizia nr. 41.271/20.12.2006, emisă de către Primarul mun. C N, în baza sentinței civile nr. 1857/2004 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 687/A/2005 a Curții de APEL CLUJ, irevocabilă, s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantului, constând în suma de 8.030 Euro, la data plății, stabilită prin raportul de expertiză ordonat de către instanța de apel, pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 1754 C-N, nr. top 10.000.
Imobilul în cauză a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind preluat de la antecesoarele reclamantului, și născută.
In momentul de față, dosarul se află în evidentele pârâtei n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, in temeiul art. 16 alin. 7 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiindu-i transmis încă din luna ianuarie 2007 de către autoritățile locale.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativa încalcă drepturi ocrotite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a depus întâmpinare în cauză ( 17 -20) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost parcursă până în prezent, în totalitate, procedura administrativă specială prev. de Legea nr. 247/2005, dosarul fiind incomplet, în acest sens fiind cerută Primăriei mun. CNc ompletarea documentației.
De asemenea, s-a relevat că în cauză nu este nevoie de întocmirea unui nou raport de evaluare, deoarece cuantumul despăgubirilor a fost stabilit printr-un raport de expertiză, administrat în cursul unor proceduri judiciare, fiind incidentă decizia nr. 1651/13.03.2008.
Analizând poziția procesuală exprimată de părți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Primarul mun. C N, prin dispoziția nr. 41.271/20.12.2006, în baza sentinței civile nr. 1857/2004 a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 687/A/2005 a Curții de APEL CLUJ, irevocabilă, a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantului și a numitului, constând în suma de 8.030 Euro, la data efectuării plății, conform raportului de expertiză ordonat de către instanța de apel, pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 1754 C-N, nr. top 10.000.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 231/22.03.2007 pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosar nr-, s-a dispus anularea parțială a acestei dispoziții, pentru considerente care nu au relevanță în ceea ce privește persoanele îndreptățite și suma despăgubirilor.
Dosarul a fost nregistrat în evidențele pârâtei sub nr. 32.546 /CC, încă in anul 2007, n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. 7 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția nr. 41.271/20.12.2006, emisă în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea <LLNK 12001 10 11 201 0 17>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Fondul Proprietateanu funcționează actualmente într-un mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri foștilor proprietari, iar Legea nr. 247/2005 nu ține seama de prejudiciul suferit prin absența prelungită a despăgubirii de către persoanele care, ca și reclamanta, s-au văzut în imposibilitatea de a se bucura de bunurile lor, astfel cum acestea au fost definite anterior.
Reclamantul a parcurs procedurile instituite în favoarea lui și este doar culpa autorităților că el nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul petentului, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamantă prin depunerea notificării, încă de la data de 20 martie 2001.
În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1950, iar dispoziția nr. 41.271/20.12.2006 poate fi asimilată unui "bun", în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată, în totalitate, procedura administrativă.
Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.
Astfel, nu poate fi opusă reclamantului împrejurarea că pârâta a considerat necesară completarea documentației, întrucât statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute, iar intervalul de timp scurs de la data primirii dosarului a fost suficient în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, pârâta urmează a fi obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut antecesorilor reclamantului și care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român.
Acțiunea va fi admisă numai în parte, cu luarea în considerare a faptului că pârâta a relevat în mod corect că sunt nefondate pretențiile referitoare la întocmirea unui nou raport de evaluare.
Întrucât cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr.10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă - decizia nr. 687/A/2005 a Curții de APEL CLUJ - autoritatea pârâtă nu mai are obligația de a face o altă evaluare, prin desemnarea unui evaluator, astfel cum a solicitat reclamantul.
Sub acest aspect, pârâta trebuie să se conformeze propriei decizii nr.1651 din 13 martie 2008, date în urma pronunțării de către Sectiile Unite a Înaltei Curți de Casatie și Justitie a deciziei nr. 1651 din 4 iunie 2007, prin admiterea unui recurs în interesul legii.
În consecință, Curtea constată ca fiind neîntemeiat petitul având ca obiect numirea unui evaluator autorizat care să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu, în condițiile în care acestea au fost stabilite în cadrul unei proceduri care respectă pe deplin garanțiile de contradictorialitate, la solicitarea reclamantului.
Mai mult, instanța ia act și de faptul că măsurile reparatorii au fost stabilite în moneda europeană, astfel încât este acoperit și riscul devalorizării, la care s-a referit reprezentantul reclamantului cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei.
De menționat este și faptul că ÎCCJ s-a pronunțat în sensul în care, în astfel de situații, nu mai este necesară întocmirea unui nou raport de evaluare (decizia civilă nr. 3220 din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al )
Totodată, va fi însă respins și petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor penalități pe zi de întârziere, de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la executarea efectivă a obligației stabilite în sarcina acesteia, întrucât instanța apreciază că în materia contenciosului-administrativ o astfel de solicitare nu poate fi primită, existând remediul instituit prin textul art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform acestui articol, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată sa încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
In cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, aceasta fiind apreciată ca modalitatea cea mai eficientă pentru înfrângerea eventualei rezistențe a autorității în executarea obligațiilor legale ce îi revin.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va admite doar în parte acțiunea reclamantului și va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul în litigiu și va respinge celelalte capete de cerere.
În baza prev. art. 274.pr.civ. fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial ( 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect emiterea act administrativ - titlu de despăgubiri și în consecință:
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în C N-, înscris în CF nr. 1754 C N, nr. topo 10.000, precum și la cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului, în sumă de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MB/MB
12.12.09/4 EX.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
