Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 561/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.561/2009
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1395/31.07.2009 - în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului administrativ unilateral atacat.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat în substituire avocat și consilier juridic pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de suspendare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, se arată că, în data de 21 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, din partea pârâtului, prin care solicită respingerea acțiunii, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantei.
În data de 09 noiembrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, un set de înscrisuri din partea pârâtului (27-49) cu privire la data înregistrării plângerii prealabile și certificatele medicale ale reclamantei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar confirmarea de primire a plângerii prealabile de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul reclamantei și arată că, până la data de 31 octombrie 2009 Ordinul nr. 1395/31.07.2009 nu a fost pus în executare, reclamanta fiind în concediu medical.
Reprezentanta pârâtului arată că nu mai susține incidentul procedural referitor la depunerea cauțiunii de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
La solicitarea reprezentantul reclamantei arată că, începând cu data de 3 august 2009 și până în prezent reclamanta este în concediu medical.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. În ce privește prima condiție se arată că, așa cum rezultă și din certificatele medicale, este contraindicată detașarea reclamantei, întrucât afecțiunile medicale de care suferă reclamanta necesită supraveghere medicală continuă, precum și faptul că reclamanta are în creștere și educare doi copii minori, context în care punerea în aplicare a Ordinului nr. 1395/31.07.2009 ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 89 din Legea nr.188/1999 care reglementează situația detașării. Cu privire la cea de a doua condiție, se arată că, odată cu detașarea s-ar periclita în primul rând sănătatea reclamantei și de asemenea ar afecta condițiile de creștere și educare ale copiilor.
În susținerea cererii de suspendare, reprezentantul reclamantei, invocă pe lângă dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004 și nr. R(89)8 din 13 septembrie 2009 adoptată de Comitetul de miniștrii din cadrul Consiliului Europei.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în întâmpinare. În susținere se arată că, în speță nu se poate discuta de suspendarea cât timp ordinul nu a fost pus în executare, în opinia sa acțiunea fiind prematură introdusă. Se arată că nu sunt îndeplinite cazurile prevăzute de art.89 alin.3 din Legea nr. 188/1999 în care angajatul poate refuza detașarea. În ce privește prima condiție de admisibilitate, respectiv cazul bine justificat, acesta nu se găsește în conținutul ordinului respectiv, nefiind aplicabile dispozițiile art.89 lit.b din Legea nr. 188/1999. Totodată se arată că, reclamanta a pus la dispoziție acte medicale, emise ulterior emiterii Ordinului nr.1395/31.07.2009 și nu a făcut dovada că ea este singura întreținătoare a copiilor. În ce privește cea de a doua condiție, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu material.
În replică, reprezentantul reclamantei arată că, nu au fost invocate dispozițiile art.89 lit.b ci litera, iar în ce privește prejudiciul cauzat se arată că, prin punerea în executarea a ordinului nr. 1395/31.07.2009 ar afecta sănătate reclamantei, prejudiciul fiind astfel mult mai
CURTEA
Prin cererea de suspendare formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală se solicită să se dispună în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr. 1395/31.07.2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului administrativ unilateral atacat.
În motivare se arată conform Ordinului 1395 emis de către Președintele ANAF, s-a dispus începând cu data de 01.08.2009 detașarea reclamantei în cadrul a județului C-S pe o durată de maxim 6 luni, într-o funcție publică de conducere vacantă. În cadrul acestui act administrativ unilateral, prin conținutul act. 3, se reia conținutul normei legale aplicabile respectiv art. 89 alin. 3 din Legea 188/1999, acordându-se posibilitatea reclamantei de a refuza punerea în aplicarea continutul actului administrativ mentionat.
Reclamanta s-a adresat emitentului actului printr-o plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea 554/2004, prin care a solicitat revocarea în tot a actului administrativ manifestându-și refuzul justiticat de punere în aplicare, învederând aplicabilitatea dispozițiilor art. 89 lit. c și f din Statutul funcționarilor publici.
În conformitate cu Certificatul medical nr. 37 din08.2009se contraindică detașarea, întrucât afecțiunile medicale de care suferă reclamanta necesită supraveghere medicală continuă, tratament medicamentos și alimentar specific, precum și faptul că reclamanta are în creștere și educare copii minori dintre care minorul, născut la data de 06.01.1999, al școlii din comuna, necesită o atenție deosebită maternă, datorită stadiului de dezvoltare psiho-fiziologică și a pregătirii extrașcolare pe care acest minor o realizează sub supravegherea reclamantei.
În condițiile de fapt și de drept menționate mai sus, conform dispozițiilor art.14
din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice emitente, persoana vătămată poate solicita suspendarea actului administrativ. În virtutea acestui temei legal, consideră necesar a proba existența a două condiții impuse de leguitor, lrespectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ, existențaunuicaz bine justificat poate fi reținută, dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, precum și natura propriu-zisă a măsurii dispuse și efectele asupra unor raporturi juridiceconexe.
Sub acest aspect, menționează că prin ordinul prin care s-a dispus detașarea sepuneîn pericol sănătatea reclamantei care probează această afirmație prin certificatul medical solicitat de norma legală aplicată, respectiv dispozițiile art. 89 alin 3 lit. c din 188/1999. Mai mult decât atât, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 89 lit. f din L 188/1999, raportat la condițiile speciale de creștere și educare a minorului, context în care punerea în aplicare a ordinului, ar îngrădi posibilitatea oferită de leguitor funcționarului public de a refuza justificat detașare a și astfel sunt încălcate direct dispozițiile art. 89 care reglementează instituția detașării sub aspect procedural și substanțial.
Reiterează faptul că odată probat aplicabilitatea excepțiilor de la obligativitatea punerii în executare a unui ordin de detașare, actul administrativ este afectat în ceea ce privește prezumția de legalitate impunându-se suspendarea acestuia. Cu privire la a doua condiție impusă de textul legal invocat, respectiv paguba iminentă definită de art. 2 alin. 1 lit s din lege ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil, arată că o dată cu detașarea reclamantei, s-ar periclita în primul rând sănătatea acesteia și de asemenea ar deregla armonia familială în ceea ce privește supravegherea datorată de părinte copiilor în vederea asigurării unei dezvoltări psiho-sociologice corespunzătoare.
Invocă pe lângă dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 și nr.R (89)8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștrii din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie "istrativă, act prin care se consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie care să asigure protejarea drepturiIor, libertăților și intereselor persoanelor în conflictul acestora cu autoritățile administrative.
Prin întâmpinarea formulată Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.1395/31.07.2009 emis de Președintele ANAF până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității și temeiniciei actului administrativ unilateral atacat.
Astfel, conform dispozitiilor legale in materie, respectiv art.14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, suspendarea executarii unui act administrativ fiscal poate fi dispusa atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: depunerea unei cautiuni de pana la 20% din cuantumul sumei
contestate; existenta unui caz bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.
In ceea ce priveste existenta unui caz bine justificat consideră ca reclamanta, desi sustine ca exista conditii pentru acordarea suspendarii executarii actului administrativ, nu a facut dovada ca aceasta prima conditie, prevazuta de lege, este îndeplinita.
Arată că susținerile reclamantei de la punctul 1 din actiune privind nelegalitatea ordinului nu pot fi primite sub pretextul ca se tinde la infatisarea cazului bine justificat, intrucat prezenta cauza nu are ca obiect stabilirea legalitatii actului administrativ fiscal.
Menționează ca, pana la anularea de catre o instanta judecatoreasca, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate. ln caz contrar s-ar anticipa solutia ce va fi data pe fondul cauzei, ajungandu-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In acest sens, s-a pronuntat si Inalta C de Casatie si Justitie-Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal prin Decizia nr.5191/27.10.2005, care a retinut ca:"prezumtia de nelegalitate si de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executarii acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el insusi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cuanu executa legea ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executarii actelor administrative constituie, prin urmare,osituatie de exceptie care intervine cand legeaoprevede, in limitele si conditiile anume reglementate."
Totodata, prin Decizia nr.257/14.03.2006 Curtea Constitutionala a retinut ca"suspendarea actelor administrative reprezinta totodataosituatie de exceptie, intrucat acestea se bucura de prezumtia de legalitate."
Intrucat, pana la o eventuala anulare de catre o instanta judecatoreasca, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, obligatiile stabilite in sarcina reclamantei prin actele administrative atacate reprezinta creante certe, lichide si exigibile.
În ceea ce priveste prevenirea unei pagube iminente. Paguba iminenta este definita de art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila a functionarii unei autoritatii publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este insa o masura de exceptie, care se justifica numai daca actul administrativ contine dispozitii a caror indeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza anularii actului, conditie care nu este indeplinita in cauza.
Susținerile reclamantei potrivit carora solutionarea pe fond a litigiului ar putea fi de durata, ceea ce ar atrage pierderi lunare banesti, nu pot fi retinute in solutionarea favorabila a cererii, intrucat acestea nu au fost dovedite prin niciun fel de proba de catre acesta.
Consideră, astfel, ca motivele invocate de reclamanta in sustinerea cererii de suspendare nu sunt de natura sa faca dovada indeplinirii nici a acestei conditii prevazuta de legea speciala.
Legat de acest aspect, învederează instanței ca ICCJ, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr-, a statuat, prin Decizia civila nr.550/03.02.2009, ca perturbarea a activitatii unei societati prin executarea sumei impuse nu conduce implicit si automat la concluzia indeplinirii cerintei pagubei iminente.
Astfel, argumentele reclamantei aduse in sustinerea cererii de suspendare, nu sunt de natura sa faca dovada indeplinirii cumulative a celor doua conditii prevazute de lege, acestea neputand fi retinute in solutionarea favorabila a cauzei.
In plus, practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in sensul celor sustinute de noi, respectiv ca, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, trebuie sa se faca dovada cazului bine justificat si a pagubei iminente.
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Ordinul nr.1395 emis la data de 31 iulie 2009 dispus ca începând cu data de 1 august 2009 d-na șef administrație la Administrația Finanțelor Publice a orașului din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice M se detașează la Direcția Generală a Finanțelor Publice C S pe o perioadă de maxim 6 luni în funcția publică de conducere vacantă de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice a orașului O conform prevederilor art.87 alin.1 dlit.a alin.2 lit.b ale art.89 alin.1 și 2 din Legea nr.188/1999 cu un salariu de bază de 1920 lei o indemnizație de conducere de 22% și un spor pentru vechime în muncă de 25% din salariul de bază.
Prin același ordin s-a stabilit că pe perioada detașării drepturile salariale decontul transportului cel puțin o dată pe lună și a indemnizației de detașare și al cazării doar în cazul în care nu se pot asigura spații proprii de cazare vor fi suportate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C S și de asemenea detașarea poate fi refuzată în situațiile prevăzute la art.89 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Pârâta prin adresa nr.-/6.11.2009 a comunicat instanței că ordinul nr.1395/31 iulie 2009 nu a fost pus în executare și a remis certificatele de concediu medical și cererea de concediu de odihnă acordate în intervalul 3 august 2009 - 31 octombrie 2009.
Plângerea prealabilă expediată de reclamantă a fost înregistrată la pârâtă sub nr.99269 la 1.09.2009.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea vieții de familie datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere efectele asupra vieții de familie și asupra patrimoniului reclamantei reținând că punerea în executare a ordinului ar fi presupus schimbarea domiciliului doar pentru aceasta și decontarea transportului la domiciliul familiei în care sunt incluși și minori doar odată pe lună ceea ce ar fi incompatibil cu obligațiile de supraveghere și creștere a minorilor care îi incumbă reclamantei.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile.
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Interpretarea textului legal indicat relevă că apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea analizării actului administrativ contestat și a cărui suspendare este solicitată nu poate fi realizată de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antamare a fondului cauzei nu se pot bucura de succes.
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu parțial având în vedere dispozițiile art.2 al ordinului atacat.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Prima condiție fiind aceea a existenței unui act administrativ care în mod evident e susceptibil de a produce efectele urmărite prin emiterea sa iar legiuitorul a statuat că în cazurile care sunt îndeplinite exigențele instituite de art 14 din Legea contenciosului administrativ.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridica care determina încetarea temporara a efectelor juridice, ca urmare a existentei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.
Suspendarea efectelor juridice ale unor acte administrative poate interveni pe toată durata producerii acestora ori în speță nu se poate reține că efectele actului au fost epuizate respectiv că promovarea cererii ar fi prematură având în vedere că urmare exercitării dreptului la concediu de odihnă și a intervenirii situației de incapacitate temporară de muncă nu s-ar fi produs efectele actului administrativ atacat întrucât paralizarea efectelor actului administrativ atacat poate interveni pe toată durata ființării actului administrativ.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeiul disp art 14 din Legea contenciosului administrativ va admite de cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1395/31.07.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrarea Fiscală B până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de reclamanta cu domiciliul ales în B M-/71, jud. M în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrarea Fiscală B cu sediul în B-, sector 5.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 1395/31.07.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Națională de Administrarea Fiscală B până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./18.11.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
