Obligare emitere act administrativ. Sentința 75/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 75
Ședința Publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect obligare emitere act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin încheierea de ședință din 24.02.2009 a fost amânată pronunțarea pentru termenul de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Prin cererea înregistrata sub nr- la Judecătoria Timișoara, la data de 28.05.2008, reclamantul a chemat in judecata pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța sa dispună obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat in mun. T, nr. 11, înscris in CF nr. 8011 T top 12154/2, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a sentinței civile nr. 77/PI/24 01 2005 Tribunalului Timiș, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 9781/28 11 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost emisa dispoziția nr. 1958 din 20 06 2007 Primarului Municipiului T prin care s- propus a-i fi acordate despăgubiri cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat in mun. nr. 11, înscris in CF nr. 8011 T, nr. top 12154/2.
Deși a făcut numeroase reveniri la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor prin adrese succesive (/23 07 2007, /07 11 2007), anexând dispoziția Primarului, aceasta nu a adus la îndeplinire respectiva dispoziție, arătând ca modului de setare a programului de calculator cu o funcție aleatorie, momentul in care vor fi stabilite despăgubirile este incert.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 si urm. Cod civil, art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si art. l din Protocolul 1 la Convenția europeana a drepturilor omului.
Pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare la dosarul primei instanțe prin care a invocat excepția lipsei competentei materiale a Judecătoriei Timișoara si a prematurității acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietăți și justiției, precum si unele masuri adiacente, a fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții in privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire.
Potrivit art. 19 al.1 și art. 20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 orice cerere adresata instanțelor judecătorești in ceea ce privește aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietăți și justiției precum si unele masuri adiacente, fie ca este vorba de o contestație la o decizie emisa Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, fie ca este vorba de o plângere referitoare la modul de soluționare al dosarelor, trebuie adresata Curții de Apel - secția de contencios administrativ în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul sau instanței domiciliului reprezentantului său din România.
Prin sentința civilă nr. 13699/04.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietății - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulata de reclamantul împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, in favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios Administrativ si Fiscal sub nr- la data de 27.01.2009.
Prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul de judecată din 24.02.2009 pârâta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietății - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a reiterat excepția prematurității cererii reclamantului. Astfel a arătat că dosarul reclamat aferent Dispoziției nr.1958/2007 a Primăriei Municipiului T, la momentul predării acestuia de către Instituția Prefectului - Județul T către Secretariatul Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constatat faptul că acesta nu este complet, conform art. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, motiv pentru care a fost dat retur prin procesul-verbal nr.07571/28.02.2008 în vederea completării documentației în conformitate cu prevederile legale arătate.
În prezent, a arătat pârâta, dosarul administrativ se află la Primăria Municipiului T pentru verific și completarea documentației.
In urma solicitărilor sale, Primăria municipiului Tac omunicat faptul că au fost solicitate reprezentantului reclamantului o serie de acte în completarea dosarului urmând ca, după depunerea acestor acte, dosarul să fie trimis Instituției prefectului județul T pentru emiterea avizului de legalitate și transmiterii către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Până la data de 24.02.2009 Instituția Prefectului - Județul T nu a înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul reclamantului, astfel că cererea reclamantului este prematură.
Pârâta consideră ca fiind inadmisibilă cererea reclamantului privind acordarea de daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere, față de prevederile art. 5802și 5803al.5 Cod procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin prezenta acțiune în justiție, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în municipiul T, nr. 11, județ T, înscris în Cartea Funciară nr. 8011
Reclamantul au învederat faptul că prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr. 1958/20.06.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul menționat mai sus ca urmare a respingerii cererii acestuia de restituire în natură a imobilului situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Totodată, reclamantul - sesizând Judecătoria Timișoara la data de 28.05.2008 - au arătat că, până la data sesizării instanței, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea sa, astfel cum prevede procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, instanța reține că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat faptul că nu a fost finalizată procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv faptul că dosarele cuprinzând cererile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sunt evaluate, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului solicitat de reclamant, iar ulterior se procedează la desemnarea evaluatorului, iar în cauză dosarul reclamantului a fost restituit la Primăria Municipiului T în vederea completării documentației.
Instanța observă că este necontestat că prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr. 1958/20.06.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului, ca urmare a respingerii cererii acestuia de restituire în natură a unui imobil situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Instanța constată, totodată, că pârâta nu a făcut dovada că a restituit dosarul la Primăria Municipiului T în vederea completării documentației, și nici că dosarul este înregistrat în prezenta la această instituție, astfel încât instanța nu poate lua în considerare această apărare.
Pe de altă parte, instanța observă că obiectul prezentei cauze îl constituie tocmai întârzierea emiterii deciziei respective de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această instituție invocând prematuritatea prezentei acțiuni, în condițiile în care nu s-a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În examinarea excepției prematurității acțiunii, instanța subliniază, în primul rând, că procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,se predaupe bază de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, darnu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
De asemenea conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificărileformulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centralepentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitivea deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,Biroul Centralconstituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilordepuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Procedura respectivă impune, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, dar fără a se menționa un termen limită înăuntrul căruia urmează a se face această analiză.
Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamantul are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.
Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.
Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.
Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamanților.
În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamanților.
În același sens, instanța amintește că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii - așadar printr-o hotărâre obligatorie - respectiv prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006, că "în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în carepersoana juridică deținătoare a imobiluluinu emite deciziaori dispoziția prevăzută de textul de lege menționat,în termenul de 60 de zile,nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, respectiv tribunalului,pe motiv că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. În această privință, absența răspunderii persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, care trebuie cenzurat de tribunal tot în condițiile procedurii speciale".
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, pentru cazul când restituirea în natură nu este posibilă, s-a reglementat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
De aceea, rațiuni de simetrie impun ca și în cazul refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, să poată fi formulată cerere, împotriva acestui refuz, tot la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică notificată.
legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale din actul normativ în discuție nu pot împiedica persoana îndreptățită să-și valorifice drepturile și nici nu o pot pune într-o situație de inferioritate față de persoanele cărora li se transmite răspunsul în termenul prevăzut de lege.
A considera că o astfel de cerere este prematură sau inadmisibilă și aor espinge, ca atare, ar însemna să se nesocotească, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 și să fie împiedicate persoanele îndreptățite să-și redobândească imobilele ce li s-au preluat abuziv".
Pentru identitate de rațiune, instanța apreciază că, în condițiile în care legea omite stabilirea unui termen maxim înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată să emită decizia solicitată de reclamant - dată fiind și necesitatea respectării duratei rezonabile a litigiului generat de cererea de reparare a prejudiciului pricinuit reclamantului prin preluarea abuzivă de către Statul Român a unui imobil proprietatea antecesorilor reclamantului - se impune respingerea excepției prematurității prezentei acțiuni, considerând - cu respectarea argumentului Înaltei Curți de Casație și Justiție - că a considera că o astfel de cerere este prematură sau inadmisibilă și aor espinge, ca atare, ar însemna să se nesocotească, printr-un formalism excesiv, caracterul reparatoriu al Legii nr. 247/2005 și să fie împiedicate persoanele îndreptățite să-și redobândească imobilele ce li s-au preluat abuziv.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prematurității acțiunii.
Examinând fondul litigiului, instanța amintește că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în municipiul T, nr. 11, județ T, înscris în Cartea Funciară nr. 8011
Instanța amintește, de asemenea, că prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr. 1958/20.06.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul menționat mai sus ca urmare a respingerii cererii acestuia de restituire în natură a imobilului situat în T și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamantului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Instanța observă că nu s-a furnizat nici o justificare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a motiva faptul că nu s-a pronunțat asupra dosarului cuprinzând cererea reclamantului, deși au trecut aproape doi ani de la înregistrarea în evidența sa a dosarului respectiv.
În condițiile în care legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, instanța nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste un an și 9 luni în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.
Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului nr. 6792/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.
În consecință, reținând temeinicia acțiunii reclamantului, instanța o va admite și va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziția de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în municipiul T, nr. 11, județ T, înscris în Cartea Funciară nr. 8011
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea dispoziției sub sancțiunea plății unor daune cominatorii, instanța precizează că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligația de a verifica legalitatea dispoziției de acordare a despăgubirilor și de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului, așadar îi incumbă o obligație de a face.
Or, executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face este reglementată de art. 5802- 5805Cod de Procedură Civilă.
Conform art. 5803alin. 1 Cod de Procedură Civilă,"dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu".
Pe de altă parte, fiind în discuție executarea unei obligații stabilită de o instanța de contencios administrativ, sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
De asemenea, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Având în vedere dispozițiile legale citate m,ai sus, instanța constată că nu este admisibilă acordarea de daune cominatorii, ca modalitate de constrângere a debitorului care nu execută o obligație de a face dispusă prin hotărâre emisă de o instanță de contencios administrativ, fiind posibilă aplicarea de amenzi în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ.
În consecință, instanța va respinge, cu această motivare, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea dispoziției sub sancțiunea plății unor daune cominatorii.
Totodată, instanța va lua act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității acțiunii.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la societatea civilă de avocați " & ", în mun. T, Bulevardul, nr. 14,. 4, Județ T, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, nr. 202, sector 1.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziția de stabilire a despăgubirilor în favoarea reclamantului cu privire la cota de 1/6 din imobilul situat în municipiul T, nr. 11, județ T, înscris în Cartea Funciară nr. 8011
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea dispoziției sub sancțiunea plății unor daune cominatorii.
Ia act că reclamantul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamanți și către pârâtă.
Pronunțată în ședința publică din 3.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, cu domiciliul procesual ales la societatea civilă de avocați " & ", în mun. T, Bulevardul, nr. 14,. 4, Județ T,
- pârâtei - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, nr. 202, sector 1.
Red./ 26.03.2009
Tehnored. / 02.04.2009/ 4 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
