Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.014/2008
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 227/8.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbrul judiciar de 0,15, aspect față de care instanța constată că recursul este legal timbrat la acest termen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 21 aprilie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtului - intimat prin care se solicită respingerea recursului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, comunică un exemplar din întâmpinare cu recurenta și încuviințează cererea recurentei de a lăsa cauza la a doua strigare pentru a lua la cunoștință despre susținerile pârâtului din conținutul întâmpinării.
La a doua strigare, făcută la ora 11,00, se prezintă recurenta personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
Recurenta invederează faptul că solicită să se menționeze expres faptul că nu se prezintă nici un reprezentant al pârâtului.
Curtea, după deliberare, apreciază că sunt necesare lămuriri suplimentare și pune în vederea recurentei să precizeze dacă își susține numai petitul 2 al acțiunii principale, având în vedere faptul că în încheierea ședinței din data de 8 februarie 2008 s-a consemnat faptul că reclamanta a relevat că își susține petitul 2 al acțiunii.
Reclamanta relevă faptul că nu este corectă consemnarea din practicaua hotărârii atacate conform căreia la termenul din data de 8 februarie 2008 ar fi susținut că își menține doar petitul 2 al acțiunii întrucât ceea ce a relevat insistent la acel termen este faptul că dorește ca pârâtul Consiliul local să-i concesioneze o suprafață de teren de 150 mp, pentru a-și putea efectua îmbunătățirile care se impun asupra spațiului în care locuiește în prezent.
La solicitarea instanței de a preciza ce a înțeles prin scoaterea din indiviziune, reclamanta relevă faptul că a înțeles, prin scoaterea din indiviziune a părții comune, dorește să-i facă o terasă pârâtul Consiliul local pentru a nu o mai ploua, respectiv, prin acest petit dorește să i se aloce o suprafață de teren care să fie a ei și pe care să poată dispune. Cu privire la acest petit a introdus acțiune în contencios administrativ pentru a nu veni cineva să-i interzică să facă îmbunătățirile necesare spațiului în care locuiește.
Curtea solicită lămuriri suplimentare reclamantei cu privire la petitul de concesiune obiect al cererii de chemare în judecată, raportat și la hotărârea instanței de fond, și dacă în ceea ce privește recursul declarat au fost respectate prevederile art. 294 Cod procedură civilă.
Reclamanta invederează instanței faptul că nu înțelege să conteste faptul că inițial a solicitat doar eliberarea certificatului de urbanism, însă întrucât,acesta a fost eliberat în cursul judecății acțiunii pe fond, prin recursul declarat dorește obligarea Consiliului Local la concesionarea unei suprafețe de 150 mp, teren care îi este necesar pentru a putea face lucrări de îmbunătățiri asupra imobilului unde domiciliază.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.În susținerea recursului invederează faptul că îi este imposibil să mai locuiască în condițiile actuale, fiind absolut necesar a se efectua lucrări de reparații la imobilul unde domiciliază.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 227 din data de 08.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei plângerii prealabile invocate de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că excepțiile invocate sunt întemeiate întrucât competența de a emite certificatul de urbanism aparține nu consiliului local ci primarului potrivit art. 6 alin. 2 raportat la art. 4 din Legea nr. 50/1991 și, respectiv pentru a promova o acțiune în contencios trebuie parcursă procedura prealabilă prev. de art. 7 alin. I din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză nu s-a înțeles să fie chemată în judecată o altă autoritate decât consiliul local și nici nu s-a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta, arătând că a solicitat eliberarea certificatului de urbanism primarului, pe care l-a primit la cererea prealabilă pentru suprafața de teren înscrisă în nr. 2.525, nr. topo. 99/2.
În acest context, mai arată recurenta, că în vederea extinderii locuinței urmare a certificatului de urbanism primit, este nevoie de concesionarea supusă aprobării consiliului local în vederea obținerii autorizației de construire și ca atare, susține cererea de a ieși din indiviziune corespunzător apartamentului 4 proprietate, degradat, pentru reparații, lipsă acoperiș, inundabil la fiecare ploaie.
Față de cele susținute prin demersul promovat, la solicitarea instanței referitor la ce anume o nemulțumește legat de hotărârea recurată arată că aceasta consta în faptul că nu i-a fost cesionat terenul
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că în mod lega a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului raportat la dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1994 potrivit cărora certificatul de urbanism se emite de autoritățile prev. la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții și anume de către primarii municipiilor pentru lucrările cărora se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor care se execută pe terenuri care depășesc limita unei autorități administrativ-teritoriale.
Analizând argumentele aduse de recurentă în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că recurenta în cursul anului 2007 solicitat eliberarea certificatului de urbanism în scopul extinderii construcției deținute, apartamentul nr. 4 situat în C-N, str. -, nr. 33 - nr. 2.525, nr. top. 99/2.
La această solicitare, la data de 11.09.2007 recurentei i-a fost comunicat faptul că în vederea extinderii locuinței existente este nevoie de o cerere de concesionare a terenului pe care se va amplasa construcția; cerere care va fi supusă aprobării consiliului local; că potrivit Legii nr. 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcții poate depune documentația în vederea obținerii certificatului prin care se aduc la cunoștință toate avizele, acordurile și studiile de specialitate de care are nevoie în vederea obținerii autorizației ( 7 dosar fond).
Ulterior, la data de 13.09.2007, se eliberează certificatul de urbanism prin care se informează, printre altele, cu privire la teren că acesta este proprietatea Statului Român, în folosința consiliului local și că potrivit legii se poate concesiona dacă se îndeplinesc condițiile cerute de lege și prevederile regulamentului de urbanism ( 41, dosar fond).
Față de cele comunicate, la data de 11.09.2007, recurenta se adresează instanței de contencios în considerarea că se refuză recunoașterea reactualizării certificatului de urbanism emis de consiliul local ( 14, dosar fond), iar refuzul acestei entități este nejustificat prin aceasta aducându-i-se o vătămare într-un drept recunoscut.
Conform prevederilor Legii contenciosului nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului ori pentru eliberarea unui act, adeverințe sau orice alt înscris.
Actul normativ ce instituie procedura autorizării executării construcțiilor și implicit a eliberării autorizației de construire sau a certificatului de urbanism, Legea nr. 50/1991 prin dispozițiile art. 1, art. 4 prevede că executarea lucrărilor este permisă în baza autorizațiilor de construire emise de președinții consiliilor județene cu avizul primarilor pentru lucrări ce se execută pe terenuri ce depășesc limitele unei unități administrativ-teritoriale și cele ce se execută în extravilanul comunelor; de primarii municipiilor pentru lucrările ce se execută în teritoriul administrativ al acestora.
Același act administrativ prin dispozițiile art. 6 mai prevede că în vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prev. la art. 4 (respectiv președintele consiliului județean sau primarul, în raport de situația executării lucrărilor în unitatea teritorial-administrativă) cu o cerere, iar emiterea actului se va face de aceste autorități.
Din analiza dispozițiilor actului normativ menționat se desprinde concluzia că se conferă obligația eliberării certificatului de urbanism și a autorizației de construire președinților consiliilor județene sau primarilor, în raport de situația și implicit unitatea teritorială în care se dorește executarea lucrărilor. Nicăieri în actul normativ nu se prevede că obligația emiterii actelor cerute în cazul executării construcțiilor revine consiliului local.
În această situație, întrucât potrivit textelor arătate, primarul este cel obligat la emiterea actului evocat de recurentă și astfel, autoritatea, în raport de care se poate analiza refuzul eliberării actului sau recunoașterii dreptului considerat încălcat, în mod corect s-a reținut de prima instanță că entitatea intimată împrocesuată, respectiv consiliul local nu are calitatea procesuală pasivă.
Desigur, se susține de recurentă că s-a adresat în vederea eliberării, a recunoașterii certificatului și cu plângere prealabilă primarului. Această susținere nu poate fi primită însă ca motiv de admitere a recursului întrucât chiar dacă s-a adresat primarului, aceasta a fost anterior promovării demersului în fața instanței, iar acest din urmă demers a fost formulat doar în contradictoriu cu consiliul local, autoritate ce nu are potrivit legii atribuții în domeniul autorizării executării construcțiilor, iar o extindere sau precizare în fața instanței de fond nu a fost făcută în sensul contradictorialității cu primarul. Ca atare, în lipsa unei precizări, în mod corect s-a raportat prima instanță la analiza susținerilor față de părțile menționate prin cererea introductivă.
De altfel, trebuie arătat că, o altă verificare față de părțile, cauza și obiectul acțiunii formulate în primă instanță, nu poate fi făcută nici de instanța de recurs, deoarece în raport cu dispozițiile art. 316 și art. 294.pr.civ. în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nici nu se pot formula alte cereri noi. Or, recurenta prin susținerile sale, în recurs tocmai aceste aspecte, vizând alte părți și alt obiect le relevă, context în care din perspectiva dispozițiilor codului d e procedură arătate susținerile recurentei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Nici susținerile recurentei referitoare la ieșirea din indiviziune nu pot fi reținute ca motiv de admitere a recursului, deoarece un astfel de demers "ieșirea din indiviziune" nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 în fața instanței de contencios ci, eventual, poate constitui obiectul unei acțiuni formulate pe calea dreptului comun în fața instanței competente după regulile codului d e procedură civilă.
În fine, nu se pot reține nici susținerile referitoare la refuzul eliberării certificatului de urbanism și al recunoașterii celui anterior din 1998 atașat cererii introductive ( 14) întrucât în cursul demersului s-a dovedit că la scurt timp după solicitarea emiterii actului în 13.09.2007, prin cererea adresată autorităților competente a emite acte a fost eliberat certificatul solicitat, în acest sens fiind depusă la dosarul de fond copia ( 40).
Așadar, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 227 din 8 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./19.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
