Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1.013/2008
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarate de pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței civile nr. 153/01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru reclamant, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. La data de 21 aprilie 2008 s-au înregistrat " note de ședință" din partea Primarului municipiului CNp rin care se răspunde solicitărilor instanței.
Reprezentanta reclamantului invederează instanței că acest răspuns, din punctul său de vedere, nu este complet, dar este aproximativ acoperitor la solicitările instanței. Totodată invederează că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținerea acestei poziții invederează instanței că reclamantul este îndreptățit la acordarea unui loc de veci, cu titlu gratuit, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 alineat 2 din nr. 118/1990.
Reclamantul a depus întâmpinare, în 2 exemplare iar la data de 01.04.2008 pârâții au depus un înscris prin care solicită acordarea cheltuielilor de judecată, anexând și dovada achitării taxelor judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316, 298,129 și 305. proc. civ. pune în discuția părții prezente necesitatea administrării probei cu înscrisuri, în vederea calificării refuzului autorităților de a da curs cererii reclamantului, respectiv dacă se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. f și i din Legea nr. 554/2004, înscrisuri menite să justifice: nr. de solicitanți pentru locuri de veci pentru ultimii ani, dacă au existat cereri similare cu cea formulată de reclamant și câte din aceste cereri au fost soluționate de către instituție de maniera soluționării cererii reclamantului și câte dintre acestea au fost admise.
Reprezentanta reclamantului arată că și fratele reclamantului a formulat o cerere similară cu cea a reclamantului, soluționată, de asemenea, nefavorabil și lasă la aprecierea instanței necesitatea administrării probei cu înscrisuri.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 153 din data de 01.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, au fost obligați pârâții să acorde reclamantului, cu titlu gratuit, un loc de veci în unul din cimitirele aflate în administrarea acestora; a fost respinsă cererea privind aplicarea conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20 % din salariul minim pe economie pe zi de întârziere; obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 304,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că: "reclamantul este beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, iar în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din același act normativ, beneficiază la cerere de acordarea unui titlu gratuit pentru un loc de veci. În baza acestui text, arată instanța, reclamantul a formulat cereri pârâților, solicitând acordarea unui loc de veci cu titlu gratuit, cereri care nu i-au fost însă soluționate favorabil, motivat de faptul că nu face parte din persoanele prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare cimitirelor ca fiind prioritare la concesionarea unui loc de veci. Refuzul, arată instanța, este nejustificat, în condițiile în care reclamantul este beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, acestor dispoziții neputându-li-se opune o altă situație întrucât ar însemna să fie golite de conținut. De altfel, arată instanța, regulamentul evocat nu poate fi opus persoanelor beneficiare a decretului menționat, ci doar persoanelor care intenționează să concesioneze locuri de veci, fără a le fi recunoscut un drept prin lege.
Referitor la cererea vizând aplicarea amenzii, instanța arată că aceasta nu îndeplinește condițiile prev. de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 544/2004, autoritatea publică având obligația punerii în executare a hotărârii în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia, termen care nu este îndeplinit în cauză.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
În motivare, recurenții au arătat că autoritatea nu a contestat calitatea de persoană îndreptățită pentru atribuirea unui loc de veci, în conformitate cu Decretul-Lege nr. 118/1990, ci au arătat că deoarece la această dată nu există teren pentru atribuirea locurilor de veci la cerere, se aplică, în subsidiar, prevederile legale în materie, Regulamentul de funcționare a cimitirelor, aprobat prin nr. 38/2007, astfel încât nu i-au fost nesocotite drepturile legitime și nici interesele intimatului. Totodată, arată recurenții că, în legea specială, aplicabilă de față, nu este precizat termenul în care trebuie acordat locul de veci, în urma introducerii cererii de către reclamant, art. 6 statuând doar următoarele:"de asemenea, persoanele aflate în una din situațiile prev. la art. 1 vor beneficia de următoarele drepturi, g) acordarea la cerere, cu titlu gratuit a unui loc de veci", astfel încât având în vedere lipsa de teren în cimitire, autoritatea a aplicat din nou prevederile regulamentului. În acest context, mai arată recurenții, trebuie a se avea în vedere faptul că niciodată autoritatea nu a pus în vedere reclamantului faptul că nu i se va acorda un loc de veci, ci doar i s-a comunicat faptul că există situații prioritare față de cea precizată.
Concluzionând, arată recurenții, că deoarece legea este lacunară în ceea ce privește termenul de acordare a locurilor de veci, autoritatea a considerat necesară și binevenită aplicarea Regulamentului de funcționare a cimitirelor aprobat prin nr. 38/2007, astfel încât să se respecte ordinea și disciplina la acordarea locurilor de veci, să nu rămână teren al municipiului neutilizat pe o perioadă îndelungată de timp prin atribuirea locurilor persoanelor beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990, ci atribuirea să se facă cu prioritate pentru situații de maximă urgență.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli de judecată. Astfel, în susținerea celor solicitate, se arată că în condițiile art. 6 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990 este îndreptățit la acordarea unui loc de veci cu titlu gratuit; că dispozițiile nr. 38/2007 nu pot deroga de la dispozițiile decretului, arătând doar care sunt criteriile aplicabile în cazul altor persoane ce nu sunt beneficiare a Decretului-Lege nr. 118/1990.
Analizând argumentele aduse de recurenți, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, cu art. 304.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că intimatul s-a adresat în cursul anului 2007 autorităților recurente în vederea obținerii unui loc de veci în baza Decretului-Lege nr. 118/1990.
Prin răspunsul dat de Direcția tehnică - Serviciu cimitire, intimatului i-a fost comunicat faptul că cererea nu poate fi onorată deoarece nu se dispune de teren suficient, iar cesionarea/atribuirea locurilor de veci se face potrivit ordinii stabilite de art. 7 alin. 1 și 2 din regulament, în limita locurilor disponibile.
Față de cele comunicate, intimatul revine, solicitând reexaminarea, dar demersul său rămâne fără un rezultat prin invocarea acelorași aspecte.
În această situație, intimatul se adresează instanței de judecată, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, respectiv în considerarea că refuzul autorității este nejustificat, prin aceasta aducându-i-se o vătămare într-un drept recunoscut de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Conform prev. art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților, a voinței de a nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților în încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
Dispozițiile enunțate sunt incidente în cauză întrucât refuzul este unul nejustificat. Astfel, Decretul-Lege nr. 118/1990 prin dispozițiile sale reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 06.03.1945 precum și a celor deportate.
Potrivit actului normativ, prin persoană persecutată se înțelege aceea persoană ce pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitive sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă, pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative; a fost internată n spitale de psihiatrie, a avut stabilit domiciliu obligatoriu, a fost strămutată într-o altă localitate (art. 1).
Conform dispozițiilor aceluiași act normativ, art. 6: persoanele aflate în una din situațiile menționate la art. 1 vor beneficia de următoarele drepturi: a) asistență medicală și medicamente în mod gratuit și prioritar atât în tratament ambulatoriu cât și pe timpul spitalizărilor; b) transport gratuit cu mijloace de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, trolebuz) d) un bilet pe an gratuit pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică; g) "acordarea la cerere cu titlu gratuit a unui loc de veci".
Din analiza textelor se desprinde concluzia că acordarea cu titlu gratuit a unui loc se face la cerere dacă solicitantul se află în situația persoanelor persecutate; că se poate refuza acordarea drepturilor mai sus menționate dacă solicitantul nu se găsește în situația prevăzută de art. 1 din lege. Altfel spus, normele menționate stabilesc clar beneficiarii respectiv sfera persoanelor cărora le este recunoscut dreptul de a dobândi un loc de veci, nefiind stipulat nicăieri în text alte condiții sau criterii decât doar a formulării cererii și a calității de persoană aflată în situația de a fi fost persecutat din motive politice.
Intimatul face parte din categoria persoanelor persecutate - acest aspect nefiind contestat de către recurenți, context în care îi sunt aplicabile dispozițiile expres ale art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Desigur, se susține de recurenți că se recunoaște calitatea intimatului de persoană îndreptățită, însă acordarea unui loc nu poate fi realizată din lipsă de teren și ca atare, se aplică ordinea prevăzută în Regulamentul cimitirelor aprobat prin Atare susțineri nu pot fi primite întrucât această calitate implică realizare efectivă a drepturilor beneficiarilor decretului menționat pentru că altfel prevederile rămân pur teoretice și dreptul rămâne unul iluzoriu, ceea ce ar contraveni scopului urmărit de legiuitor de a asigura o compensație tuturor celor ce au suferit în urma persecuțiilor din motive politice.
Pe de altă parte, lipsa terenului nu poate fi imputată intimatului care nu are nici o atribuție și nici obligație de a iniția proceduri de achiziționare de terenuri pentru asigurarea terenului necesar extinderii cimitirului. Această obligație revine autorităților recurente care în decursul anilor au dat dovadă de lipsă de diligență. Astfel, din referatul și informația existentă la 43, 44 dosar fond se observă că în anul 2000 fost făcută ultima extindere, că în anul 2002 fost repartizată în totalitate suprafața achiziționată, iar de atunci până în prezent nu s-a mai făcut nici un demers deși solicitările și situațiile de acordare a unui loc s-au înmulțit. Or, în această situație de pasivitate, susținerile referitoare la lipsa terenului nu reprezintă o justificare în măsură să motiveze refuzul acordării unui drept expres prevăzut de lege.
În plus nici restul susținerilor recurenților nu pot fi primite ca motiv de admitere a recursului întrucât dreptul intimatului izvorăște din lege, iar exercitării lui nu îi poate fi opusă o ordine prevăzută în regulament. Impunerea în afara legii a altor condiții și a altor situații cum este ordinea, sănătatea, suprafața ar duce la o restrângere a dreptului conferit de lege, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, lipsa unui termen nu poate duce la concluzia reținută de recurenți întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, condiția cerută de text este la cerere, ceea ce este evident că acordarea se face în timpul vieții, momentul solicitării deci.
Prin urmare, față de cele arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în mod corect raportat la dispozițiile mai sus evocate prima instanță a reținut că refuzul este nejustificat, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va da o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ. Curtea va obliga recurenții, în solidar, la plata în favoarea intimatului-reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 153 din 1 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâții recurenți, în solidar, să plătească reclamantului 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./ 2 ex./19.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
