Obligația de a face. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 103/CA/2009
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 319/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță recurentul reclamant și reprezentantul recurentului pârât, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din data de 2.12.2009.
Recurentul reclamant învederează instanței că a promovat prezentul recurs, având în vedere că nici după atâta timp nu a primit ceea ce a solicitat, respectiv informațiile de interes public, la care are drept de acces. Arată că inițial s-a adresat verbal pârâtului, iar ulterior a formulat solicitarea în scris, însă nu are dovada acelei solicitări verbale.
Întrebat de către instanță ce anume înțelege prin cererea menționată la punctul 2 din recurs - tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de încălcarea drepturilor sale - recurentul reclamant învederează instanței că apreciază că se impune aplicarea unei pedepse administrative, în cadrul unității, respectiv apreciază că cei care l-au privat de accesul la informațiile de interes public trebuie pedepsiți într-un fel sau altul, dacă se poate de către instanța de judecată.
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității recursului promovat de recurentul reclamant.
Reprezentantul recurentului pârât învederează instanței că recursul promovat de reclamant este inadmisibil întrucât la instanța de fond acesta a solicitat acordarea de daune materiale și morale, a formulat ulterior o precizare, dar care este de fapt o cerere modificatoare, astfel fiind îndeplinite prevederile art. 132 al. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond, în termen, s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Or, în recurs, reclamantul solicită acordarea daunelor materiale în sumă de 100.000 lei și daune morale în sumă de 100.000 lei, deși inițial sumele solicitate erau de 10.000 lei și tragerea la răspundere pentru lipsa accesului la informații, cerere care în fața instanței de fond era de sancționare pentru întârziere, schimbând practic obiectul cererii.
Pentru aceste considerente, reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului reclamantului.
Recurentul reclamant, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului său, învederează instanței că nu este în măsură să pună concluzii și ca atare lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Pe fond, recurentul reclamant solicită a fi obligat pârâtul să-i ofere toate informațiile solicitate, deoarece chiar acesta a recunoscut că este vorba de informații de interes public și nici în prezent, la un an și 2 luni de la formularea cererii, nu a primit toate informațiile. Arată că anumite informații i-au fost furnizate, într-adevăr în termenul de 30 de zile, dar majoritatea nu i-au fost date nici până în prezent.
Astfel, arată că nu a primit motivele care au stat la baza acordării către SC Transilvania SRL a licenței audio-vizuale pentru localitatea Mediaș, motivele pentru care s-a refuzat SC SRL acordarea licenței audio-vizuale pentru localitatea Mediaș și lista cu reprezentanții societăților comerciale prezenți la concursul de acordare a licenței audio-vizuale pentru localitatea Mediaș, organizat de la data de 9.12.2008 - cuprinse la punctele 5, 6 și 9 ale acțiunii introductive de instanță.
Recurentul reclamant precizează că daunele morale solicitate sunt datorate pentru faptul că, în mod sfidător, pârâtul nu i-a comunicat informațiile solicitate timp de un an și 2 luni, astfel că prin atitudinea acestuia se simte batjocorit.
Referitor la prejudiciul material, arată că acesta constă în imposibilitatea de a ataca, cu probe concludente, rezultatul concursului de acordare a licențelor. Precizează că a concurat la respectivul concurs, a contestat rezultatul concursului și a solicitat înregistrarea video a concursului pentru a putea dovedi că a câștigat cineva care nici nu a fost prezent, or, neprimind această înregistrare, contestația sa a fost respinsă de, pentru lipsă de probe.
Pe fond reprezentantul recurentului pârât solicită respingerea recursului reclamantului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Învederează instanței că informațiile solicitate au fost comunicate, iar referitor la susținerea reclamantului că ar fi câștigat cineva care nu a fost prezent, arată că, așa cum s-a precizat foarte clar și în răspunsul privind respingerea contestației formulate, datorită faptului că s-a concurat pentru mai multe frecvențe, din rațiuni de ordin practic și organizatoric, s-a hotărât prezentarea proiectelor o singură dată, pentru toate frecvențele.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale pentru faptul că reclamantul se simte batjocorit, reprezentantul recurentului pârât arată că cererea reclamantului se bazează pe criterii subiective și nu obiective, astfel că nu poate fi luată în considerare.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, reprezentantul acestuia solicită admiterea așa cum a fost formulat.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și diurna/zi. Învederează instanței că nu este în măsură să probeze cu înscrisuri cheltuielile efectuate, motiv pentru care solicită acordarea unui termen de pronunțare.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare a pronunțării formulată de reprezentantul recurentului pârât.
Față de respingerea cererii de acordare a unui termen de pronunțare, pentru dovedirea cheltuielilor de judecată, reprezentantul recurentului pârât solicită acordarea cheltuielilor de judecată în fond, care sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Recurentul reclamant, solicită respingerea recursului declarat de pârât, apreciind că acesta este neîntemeiat, în condițiile în care și el se deplasează de la Mediaș.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului B ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea acestuia de a comunica reclamantului o serie de informații de interes public,
-tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați "de încălcarea drepturilor" reclamantului, fixarea unui termen urgent în care pârâtul să comunice aceste informații, precum și
-obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei și respectiv daune materiale în același cuantum.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat faptul că în data de 11.12.2008 a solicitat pârâtului - conform dispozițiilor Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public - să-i comunice următoarele acte:
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care reprezentantul SC TRANSILVANIA SRL era audiat;
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care sunt audiați reprezentanții societăților concurente pentru loc. Mediaș,jud.Sibiu;
- copiile dosarului de concurs depus de SC TRANSILVANIA SRL pentru licența audio-vizuală aferentă loc. Mediaș;
- criteriile concrete care au stat la baza fiecărei decizii de acordare a licențelor audio-vizuale din zilele 8, 9 și 10.decembrie 2008.
- motivele care au stat la acordarea SC TRANSILVANIA SRL a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș jud.Sibiu;
- motivele pentru care s-a refuzat SC SRL acordarea licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș jud.Sibiu;
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul la cererile de amânare a intrării în emisie formulate de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri;
- lista cu reprezentanții societăților comerciale prezenți la concursul de acordare a licenței radio pentru localitatea Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008;
- înregistrarea audio-video a concursului acordare a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008.
Dintre actele enumerate, pârâtul nu a comunicat, nici măcar după expirarea termenului legal următoarele:
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care reprezentantul SC TRANSILVANIA SRL era audiat;
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care sunt audiați reprezentanții societăților concurente pentru loc. Mediaș,jud.Sibiu;
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul la cererile de amânare a intrării în emisie formulate de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri;
- lista cu reprezentanții societăților comerciale prezenți la concursul de acordare a licenței radio pentru localitatea Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008;
- înregistrarea audio-video a concursului acordare a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008.
Cum nu a primit nici un răspuns, în data de 12.12.2008 reclamantul a adresat prin poștă electronică o reclamație administrativă către Președintele.
Refuzul de a se remite documentele solicitate în termen de 24 de ore, a fost primit de reclamant prin adresa nr.18697 abia în data de 17.12.2008, iar copiile au fost primite prin poștă în data de 15.01.2009. Aceste copii însă erau incomplete întrucât însumau doar 25 de pagini xeroxate din dosarul de concurs al SC TRANSILVANIA SRL.
Abia în data de 30.01.2009 reclamantul a primit un refuz în ceea ce privește furnizarea restului de informații solicitate cu motivarea că instituția nu dispune de resurse umane și mijloacele tehnice necesare.
Acest refuz nejustificat i-a produs reclamantului suferințe psihice deoarece i-a creat un sentiment de frustrare, de inferioritate și de umilință motiv pentru care solicită acordarea unor daune morale în sumă de 100.000 lei.
Prin același refuz reclamantul a suferit și prejudicii materiale în sumă de 100.000 lei care constau în imposibilitatea de a ataca, cu probe concludente rezultatul concursului de acordare a licențelor audio-vizuale din data de 9.12.2008.
Ca urmare a faptului că instanța, din oficiu, i-a pus în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul acțiunii în sensul de a arăta care sunt informațiile de interes public pe care le solicită a-i fi comunicate, la termenul din 7.04.2009, reclamantul a cerut instanței a dispune obligarea pârâtului să-i comunice următoarele acte:
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care reprezentantul SC TRANSILVANIA SRL era audiat;
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care sunt audiați reprezentanții societăților concurente pentru loc. Mediaș,jud.Sibiu;
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul la cererile de amânare a intrării în emisie formulate de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri;
- lista cu reprezentanții societăților comerciale prezenți la concursul de acordare a licenței radio pentru localitatea Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008;
- înregistrarea audio-video a concursului acordare a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008.
De asemenea s-a solicitat sancționarea instituției pentru depășirea termenului legal de 30 de zile în furnizarea unor informații de interes public, precum și obligarea pârâtului la plata sumelor de câte10.000 leicu titlu de daune materiale și daune morale.
Prin întâmpinarea depusă la fila 16 dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin adresele nr.18697/17.12.2008, 18987/23.12.2008, 356/13.01.2009 și 435/14.01.2009, precum și prin email, i-au fost furnizate reclamantului relațiile solicitate, care nefiind însă mulțumit de răspunsurile primite s-a adresat instanței.
Pe de altă parte, afirmația reclamantului potrivit căreia și-ar fi exprimat refuzul de a da curs solicitării acestuia este neconformă cu realitatea și de notă rea credință, întrucât prin adresa 1464/30.09.2009 i s-a comunicat reclamantului faptul că din lipsă de resurse umane și mijloace tehnice necesare nu a avut posibilitatea satisfacerii cererii referitoare la fragmentele înregistrării audio-video.
În ceea ce privesc petitele referitoare la acordarea daunelor morale și materiale pârâtul solicită respingerea lor pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a vinovăției, precum și a existenței raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
*
PrinSentința nr.319/CA/2009pronunțată la data de 26 mai 2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fostrespinsă excepția privind tardivitateacompletării cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului B, a fostadmisă în parte acțiuneaformulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și s-a dispusobligarea pârâtului să comunice reclamantului următoarele informații de interes public:
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care reprezentantul SC TRANSILVANIA SRL era audiat;
- înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care sunt audiați reprezentanții societăților concurente pentru loc. Mediaș,jud. Sibiu;
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul la cererile de amânare a intrării în emisie formulate de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri;
- înregistrarea audio-video a concursului acordare a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008.
Prin aceeași sentință s-aurespinspetitele privindsancționarea pârâtului și obligarea acestuia la plata daunelor materiale și morale,precum și capătul de cerere privindacordarea cheltuielilor parțiale de judecatăîn favoarea pârâtului al cărui cuantum nu a fost precizat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că necomunicarea în întregime a cererilor reclamantului nu reprezintă un refuz nejustificat al pârâtului, manifestat cu rea credință, ci doar imposibilitatea acestuia de a da curs tuturor cererilor formulate de către reclamant, dat fiind volumul mare de informații solicitate. Prin adresele nr.18697/17.12.2008, 18987/23.12.2008, 356/13.01.2009 și 435/14.01.2009, precum și prin email pârâtul i-a furnizat reclamantului o listă cu societățile care au concurat pentru frecvența din localitatea Mediaș, copii de pe dosarul de concurs depus de SC Transilvania SRL, criteriile care au stat la baza deciziilor de acordare a licențelor audio-vizuale, motivele pentru care s-a acordat licența audio-vizuale Societății Transilvania precum și cele ale neacordării acesteia Societății SRL, lista licențelor și a deciziilor de autorizare deținute de Societatea Transilvania din care reiese situația punerii în funcțiune a acestor stații, astfel că acțiunea a fost apreciată ca întemeiată doar pentru diferența de informații solicitate.
În ceea ce privește petitele privindsancționarea pârâtuluiși obligarea la daune morale și materiale acestea au fost apreciate canedovediteîntrucât reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a acționat cu rea credință producându-i astfel un prejudiciu material și moral și nu a dovedit existența vreunui raport de cauzalitate între faptă și presupusul prejudiciu, al cărui cuantum oricum nu a fost dovedit.
Referitor la excepția tardivității completării cererii de chemare în judecată în raport cu dispozițiile art.132 și 134 Codul d e procedură civilă instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul din 3.03.2009 - primul termen de judecată - nu a constituit în același timp prima zi de înfățișare, în condițiile în care pârâtul a depus întâmpinare și s-a acordat termen pentru studiul acesteia și depunerea la dosar a unor documente la, cererea reprezentantului pârâtului.
Aceasta deoarece, în conformitate cu art.134 Codul d e procedură civilă, prima zi de înfățișare este aceea în care "părțile legal citate pot pune concluzii". Ori, în cauză prima zi de înfățișare în sensul disp.art.134 Codul d e procedură civilă la constituit data de 7.04.2009, dată la care reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului privind platacheltuielilor de judecată, s-a constatat că acest petit nu a fost precizat în sensul menționării sumei solicitate. Prin nemenționarea cuantumului cheltuielilor de judecată, constând în transport și diurnă, instanța ar putea ca în cazul acordării parțiale a acestora în condițiile art.276 Codul d e procedură civilă să pronunțe o hotărâre nelegală (conform art.304 punct 6 Codul d e procedură civilă ) în sensul acordării " mai mult decât s-a cerut" ori a pronunțării asupra a "ceea ce nu s-a cerut", motiv pentru care a procedat la respingerea cererii.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea recursul său reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii cu consecința:
- obligării pârâtului să-i comunice informațiile de interes public solicitate,
- tragerea la răspundere a celor vinovați de încălcarea dreptului reclamantului,
- fixarea unui termen urgent în care pârâtul să-i comunice aceste informații,
- obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei și daune materiale în sumă de 100.000 lei.
În susținereamotivelorsale arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a acționat cu rea credință, atâta timp cât și după aproape un an nu i-a comunicat informațiile în totalitate. Refuzul pârâtei de a comunica informațiile a parvenit după mai mult de 30 de zile deși ar fi trebuit comunicat în maxim 5 zile conform art. 7 alin. 2 din Legea 544/2001.
Apreciază că refuzul instanței de acordare a daunelor morale și materiale afectează însăși rațiunea pentru care a fost emisă Legea 544/2001, în condițiile în care conform soluției adoptate, instituțiile publice pot refuza furnizarea de informații de interes public pe simplu motiv că nu au timp fără a fi sancționate în vreun fel.
În recursul său pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului arătând că la pronunțarea sentinței, instanța de judecată nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, respectiv adresa nr. 6208/23.04.2009, primită de intimatul reclamant la data de 27.04.2009, adresă la care era atașată și înregistrarea ședințelor Consiliul Național ala Audiovizualului din zilele da 8, 9 și 10 decembrie 2008, în cadrul căreia s-a desfășurat concursul de acordare a licențelor audiovizuale pentru stații locale de radiodifuziune sonoră. La termenul de judecată din data de 28.04.2009 pârâta a prezentat instanței adresa în cauză și dovada expedierii acesteia, iar la termenul din data de 12.05.2009 și dovada de primire a acestor documente de către intimatul-reclamant iar reclamantul a recunoscut în instanță că informațiile solicitate prin cererea completatoare le-a primit încă de la termenul de judecată din data de 28.04.2009.
Față de solicitarea formulată de intimatul-reclamant, consideră că a răspuns tuturor cerințelor acestuia cu privire la toate documentele deținute, iar față de complexitatea solicitării, aceste documente au fost comunicate în termenul legal de 30 de zile.
De asemenea solicită modificarea sentinței civile nr. 319/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- și cu privire la respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea pentru următoarele considerente.
Motivarea instanței de fond, în susținerea respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor parțiale de judecată în favoarea, a fost aceea că, acest petit nu a fost precizat în sensul menționării sumei solicitate, iar prin nemenționarea cuantumului cheltuielilor de judecată, constând în transport și diurnă, instanța ar putea ca în cazul acordării parțiale a acestora în condițiile art. 276. să pronunțe o hotărâre nelegală în sensul acordării "mai mult decât s-a cerut" ori a pronunțării asupra a "ceea ce nu s-a cerut".
Pornind de la această premisă greșită, instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, având în vedere că la termenul de judecată din data de 12.05.2009, în cadrul concluziilor orale puse de reprezentantul a fost precizat în ce constau aceste cheltuieli de judecată (transport și diurnă) și au fost depuse documentele justificative în acest sens.
Practic, chiar dacă s-ar admite că nu a fost precizat cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța avea la îndemână alte elemente prin care să stabilească cuantumul acestora, astfel încât, consideră că nu se poate afirma că instanța ar fi putut acorda mai mult decât s-a cerut, având în vedere că au fost depuse documentele justificative privind cuantumul cheltuielilor efectuate, ori să se pronunțe asupra ceea ce nu s-a cerut, întrucât a arătat că respectivele cheltuieli de judecată au constat în transportul și diurna suportate pentru reprezentarea în instanță a intereselor
Prin întâmpinarea formulată în cauză în calitate de intimat (12) Consiliul Național al Audiovizualului a invocat excepția inadmisibilității recursului reclamantului întemeiat pe dispozițiile art. 294 alin. 1 rap la art. 316 Codul d e procedură civilă și motivat de faptul că petitul acțiunii a fost modificat prin precizarea de acțiune din data de 28.04.2009 iar prin sentința atacată a fost respinsă excepția tardivității cererii completatoare. Astfel că forma finală a petitului acțiunii era cea rezultată în urma completării de acțiune iar în măsura în care prin cererea de recurs s-a solicitat altceva decât prin acțiunea modificată recursul este inadmisibil, întrucât în recurs nu poate fi modificat obiectul acțiunii.
Pe fondul recursului se solicită respingerea acestuia întrucât reclamantului i-au fost comunicate informațiile solicitate, acesta nu a făcut dovada existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, a existenței prejudiciului moral și material, a vinovăției pârâtei, respectiv a legăturii de cauzalitate, conform art. 998 din civ.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului instanța constată că precizarea de acțiune din data de 28.04.2009 nu constituie o modificare a cadrului procesual cu privire la obiect întrucât singura diferență între forma inițială a acțiunii și cea precizată constă în reducerea cuantumului daunelor morale și materiale de la 100.000 lei fiecare la 10.000 lei fiecare, astfel că devin incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Faptul că prin recurs se solicită, ca urmare a modificării sentinței atacate, plata daunelor materiale și morale în cuantumul inițial (100.000 lei) și nu cel modificat (10.000 lei) nu constituie o modificare a obiectului acțiunii în general și implicit nici în calea de atac a recursului, deoarece modificarea câtimii nu reprezintă modificare de acțiune în sensul legii procesuale.
Față de aceste considerenteexcepția inadmisibilității recursuluiurmează a fi respinsă.
*
Referitor la fondul cauzei se constată că reclamantul s-a adresat la cu adresa nr.18385 din 11.12.2008 (4) precum și prin email la data de 12.12.2008 (6) prin care a solicitat comunicarea următoarelor acte:
1) - înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care reprezentantul SC TRANSILVANIA SRL era audiat;
2) - înregistrarea audio-video a ședinței de acordare a licențelor radio din data de 8.12.2008, fragmentul în care sunt audiați reprezentanții societăților concurente pentru loc. Mediaș,jud.Sibiu;
3) - copiile dosarului de concurs depus de SC TRANSILVANIA SRL pentru licența audio-vizuală aferentă loc. Mediaș;
4) - criteriile concrete care au stat la baza fiecărei decizii de acordare a licențelor audio-vizuale din zilele 8, 9 și 10.decembrie 2008.
5) - motivele care au stat la acordarea SC TRANSILVANIA SRL a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș jud.Sibiu;
6) - motivele pentru care s-a refuzat SC SRL acordarea licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș jud.Sibiu;
7) - istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
8) - răspunsul la cererile de amânare a intrării în emisie formulate de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri;
9) - lista cu reprezentanții societăților comerciale prezenți la concursul de acordare a licenței radio pentru localitatea Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008;
10) - înregistrarea audio-video a concursului acordare a licenței audio-vizuale pentru loc. Mediaș, organizat de Consiliul Național al Audiovizualului la data de 9.12.2008.
La aceste solicitări pârâta i-a răspuns prin adresele nr.18697/17.12.2008, 18987/23.12.2008 și 6208/23.04.2009 ocazie cu care i-au fost comunicate reclamantului informațiile solicitate la punctele 1-6 și 9-10, nici până la acest moment nefăcându-se dovada că i-au fost comunicate în mod complet informațiile de la pct. 7 și 8.
Reclamantul s-a adresat cu reclamație administrativă la data de 19.01.2009 la care pârâtul i-a răspuns prin adresa nr. 1464/30.01.2009 că din motive obiective, respectiv lipsa resurselor umane și a mijloacelor tehnice față de activitatea specifică desfășurată de, s-a aflat în imposibilitatea de a satisface în întregime cererea acestuia și anume fragmentele înregistrărilor audio-video cuprinzând audierea reprezentanților celorlalte societăți solicitante de licență audio-vizuală și istoricul cererilor de amânare a intrării în emise depuse la de SC Transilvania SRL.
Conform art. 7 din Legea 544/2001:
" (1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic."
Deși reclamantul a formulat cererea de comunicare a informațiilor de interes public la data de 11.12.2008, respectiv 12.12.2008 a primit răspunsul la acestea în tranșe, la datele de 17.12.2008, 23.12.2008 și 23.04.2009 și nici până în prezent în mod complet. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 alin. 1 raportat la art. 22 alin. 2 din legea 544/2001 instanța urmează să oblige pârâtul să comunice reclamantului informațiile complete prevăzute la pct. 7 și 8 din adresa nr.18385 din 11.12.2008, respectiv:
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la Consiliul Național al Audiovizualului de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul Consiliul Național ala Audiovizualului la cererile de amânare a intrării în emisie depuse la Consiliul Național al Audiovizualului de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri.
Sub acest aspect și recursul pârâtului este întemeiat întrucât instanța de fond l-a obligat la comunicarea unor informații ce erau deja comunicate.
Motivarea depășirii termenului de 30 de zile prin lipsa personalului specializat sau volumul mare de informații solicitate nu poate fi acceptată, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 544/2001.
Ca atare simpla nerespectare a acestui termen reprezintă oîncălcare a unei obligații legaleși atrage răspunderea celui vinovat. În speță este vorba despre vinovăția pârâtei, ca instituție publică față de reclamant, raport ce urmează a fi analizat în condițiile art. 22 alin. 2 din Legea 544/2001 și nu despre răspunderea funcționarului care își găsește reglementarea în dispozițiile art. 21 din același act normativ.
Sub aspectul răspunderii trebuie reținut că fapta ilicită constă în nerespectarea obligației legale prevăzută de art.6 alin. 2 și art. 7 alin. 1 din Legea 544/2001 de a comunica în termen de 30 de zile reclamantului în mod complet toate informațiile solicitate iar vinovăția este prezumată atunci când s-a realizat depășirea termenului legal, condiții în care pârâta trebuia să facă dovada unor împrejurări obiective extraordinare care au determinat-o să depășească acest termen și să nu comunice nici după sesizarea instanței toate informațiile solicitate.
Sub aspectul daunelor materiale soluția primei instanțe este corectă, reclamantul nefăcând dovada unui astfel de prejudiciu, în condițiile în care persoana juridică pe care o reprezintă este terț față de raportul civil delictual iar pentru apărarea intereselor sale reclamantul, în calitate de reprezentant, avea la îndemână mijloace juridice adecvate pentru nefolosirea cărora în mod judicios nu poate invoca propria ignoranță.
Sub aspectul daunelor morale soluția instanței de fond este criticabilă. În condițiile în care existența faptei ilicite și a vinovăției pârâtei sunt în afara oricărui dubiu pentru considerentele expuse deja, instanța apreciază că reclamantul a suferit un prejudiciu moral datorită manierei în care a fost tratată exercitarea unui drept constituțional de către o instituție publică. În condițiile în care informațiile au fost comunicate în tranșe, la distanțe mari de timp și nici după sesizarea instanței, acestea nu au fost comunicate în mod complet, deși termenele stabilite de legiuitor erau scurte se poate aprecia că atitudinea instituției publice față de dreptul cetățeanului nu a fost una corespunzătoare.
Statuând asupra situației existente potrivit art. 22 alin. 2 din lege, curtea apreciază că un cuantum de 2.000 lei corespunde prejudiciului moral suferit de către reclamantul recurent, astfel că pârâtul urmează a fi obligat la plata acestei sume.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de către pârât relativ la modul de soluționare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, față de soluția adoptată și în faza de recurs, curtea constată că pârâtul se găsește în culpă procesuală evidentă, astfel că potrivit art. 274 Codul d e procedură civilă cererea sa dea acordare a cheltuielilor de judecată în primul ciclu procesual urmează a fi respinsă.
Față de cele ce preced, recursurile declarate vor fi admise, conform art. 312 din Codul d e procedură civilă iar hotărârea modificată în limitele stabilite mai sus.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentul pârât, acestea vor fi respinse ca nedovedite.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantul.
Admite recursul declarat de reclamantul și recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 319/CA/2009 pronunțată la data de 26.05.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâtul să comunice reclamantului următoarele informații de interes public:
- istoricul cererilor de amânare a intrării în emisie depuse la Consiliul Național al Audiovizualului de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor cereri;
- răspunsul Consiliul Național ala Audiovizualului la cererile de amânare a intrării în emisie depuse la Consiliul Național al Audiovizualului de SC TRANSILVANIA SRL pentru licențele deținute până la această dată cât și motivele care au stat la baza acestor hotărâri.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.000 lei cu titlul de daune morale.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge cererea recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Tehnored. HA/02.03.2010
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
