Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1108
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.648/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate depune delegație și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu C și a cerut obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 405,65 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
În motivarea acțiunii arată că a achiziționat în cursul lunii noiembrie 2007 un autoturism nou Peugeot 107, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească în contul bugetului de stat suma de 405,65 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule percepută în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal, reglementare care contravine Tratatului Comunității Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiului tratatului.
Prin aceste reglementări reclamanta consideră că este încălcat principiul discriminării produselor importate față de produsele interne, din analiza aplicării taxelor rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Mai arată reclamanta că a formulat către pârâtă cerere de restituie a sumei achitate și la plata dobânzilor legale, dar pârâta i-a respins cererea de restituire.
Prin întâmpinare pârâta a cerut respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pe considerentul că prin acțiune nu se cere anularea unui act administrativ conform art.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fond a cerut respingerea ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul este importat dintr-un stata membru al și ca urmare nu sunt aplicabile prevederile art.90 din Tratatul, care sunt bazate în totalitate pe ideea de nediscriminare între produsele altor state membre față de cele naționale, iar pe de altă parte că autoturismul importat este nou.
Prin sentința civilă nr.648/08.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, pentru restituire taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă pentru că reclamanta nu a făcut dovada vătămării unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ, întrucât obiectul acțiunii reclamantei îl reprezintă restituirea unei sume de la buget, acțiune care are ca temei art.117 din nr.OG92/2002 și nu Legea nr.554/2004.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că la data de 29.10.2007, reclamanta a cumpărat de la SC SML SRL un autoturism nou marca Peugeot 107 (fila 11), an fabricație 22 august 2007.
În temeiul art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 în vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 404,65 lei.
Ca urmare, taxa a fost achitată în baza legii, iar reclamanta nu a invocat și dovedit alte situații prevăzute de art.117 (1) Cod procedură fiscală pentru care se impune restituirea sumei.
Reclamanta a invocat însă încălcarea art.90 din Tratatul cu raportare la art.148 din Constituția României, dar în cauză nu sunt încălcate prevederile art.90 din Tratatul
Autoturismul a fost cumpărat de reclamantă în România și a fost înmatriculat pentru prima dată în România.
Mai mult, din factura de cumpărare nu rezultă dacă autoturismul a fost importat din, ori art.90 din Tratatul se referă numai la produsele provenite din statele membre ale, iar pe de altă parte autoturismul fiind nou nu se poate reține aplicarea unei taxe discriminatorii ca în situația în care autoturismul înmatriculat într-un stat membru la înmatricularea în România trebuie să plătească taxa de prima înmatriculare.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii cu consecința obligării pârâtei la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii, astfel că sunt aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 7 și 9 Cod proc. civ. și prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civ.
Astfel Tribunalul Arad motivează: "în temeiul art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 în vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamanta a achitai taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 404,65 lei.
Ca urmare, taxa a fost achitată în baza legii, iar reclamanta nu a invocat și dovedit alte situații prevăzute de art. 17 (1) Cod procedură fiscală pentru care se impune restituirea sumei.
Reclamanta a invocat însă încălcarea art. 90 din Trataiul CE. eu raportare la art. 148 din Constituția României, dar in cauza nu sunt încălcate prevederile art.90 din Tratatul CE.
Autoturismul a fost cumpărat de reclamantă în România și a fost înmatriculat pentru prima dală în România.
Mai mult, din factura de cumpărare nu rezultă dacă autoturismul a fost importat din, ori art.90 din Tratatul CE. se referă numai la produsele provenite din statele membre ale CE. iar pe de altă parte autoturismul fiind nou nu se poate reține aplicarea unei taxe discriminatorii ea în situația în care autoturismul înmatriculat într-un stat membru la înmatricularea în România trebuie să plătească taxa de prima înmatriculare. "
Motivarea este greșită și rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii, având în vedere cele ce vor urma. In realitate, taxa de primă înmatriculare, a fost plătită în temeiul unor dispoziții nelegale, reclamanta fiind constrânsă să plătească taxa nelegală de primă înmatriculare pentru a putea circula cu autoturismul cumpărat. Ca urmare plata nu a avut loc în baza legii ci ca urmare a constrângerii reclamantei de a plăti o taxă ilegală pentru a putea circula cu autoturismul proprietate.
Se arată că, achitarea voluntară a taxei este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate, (decizia 51/R/27.01.2009 a Curții de Apel Brașov ).
Recurenta anexează Certificat de conformitate european și actul de import al autoturismului din care rezultă că autoturismul cu seria de șasiu aceeași cu cea din factura fiscală de cumpărare provine din Ca urmare chiar dacă mașina a fost cumpărată și înmatriculată în România, consideră că făcut dovada provenienței din, astfel că prima instanță a făcut o analiză superficială. Prima instanță putea să solicite dovada provenienței care a fost obținută de la văzător în mai puțin de 24 ore. De asemenea rezultă din actele anexate că autoturismul este cumpărat din și provine din spațiul comunitar.
Recurenta consideră că taxa este percepută ilegal. Conform dispozițiilor art.214 ind. 1 și ind.3 Cod fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ar trebui plătită cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ca urmare taxa de primă înmatriculare s-a pretins atât în cazul autoturismelor noi cât și a celor rulate indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în țara de origine.
Taxa este discriminatorie și în cazul autoturismelor noi și atâta timp cât cu ocazia vânzării în țară a altor autoturisme nu s-a perceput taxa de primă înmatriculare.
Datorită caracterului nelegal al taxei de primă înmatriculare, prevederile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal au fost abrogate prin nr.OUG 50/2008, dar plata taxei plătite ilegal a rămas efectuată.
Consideră că sunt aplicabile prevederile art. 304 indice 1. și de asemenea și prevederile art. 304 punctele 7 și în special 9.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 299, 304 indice 1, 304 punctele 7. și 9. 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea pârâtei intimate Administrația Finanțelor Publice Chișineu C solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivare se arată că prima instanță în mod corect a reținut că taxa a fost achitată în baza legii, iar reclamanta nu a invocat și dovedit alte situații prevăzute de art. 117 (1) Cod procedură fiscală pentru a impune restituirea sumei.
Corect s-a reținut că în cauză nu sunt încălcate prevederile din Tratatul, autoturismul fiind cumpărat de recurenta reclamantă în România și a fost înmatriculat pentru prima dată în România.
Mai mult, din factura de cumpărare nu rezultă dacă autoturismul a fost importat din, or, art. 90 din Tratatul CE se referă numai la produse provenite din statele membre ale CE, iar pe de altă parte autoturismul fiind nou nu se poate reține aplicarea unei taxe discriminatorii ca în situația în care autoturismul înmatriculat într-un stat membru la înmatricularea în România trebuie să plătească taxa de primă înmatriculare.
În fapt, prin acțiunea formulată, recurentul reclamant solicită, restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 404,65 lei, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Astfel, reclamantul precizează că a plătit taxa solicitată pentru înmatricularea unui autoturism nou marca Peugeot 107, an fabricație 2007.
Văzând dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat
membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse", consideră inadmisibilă acțiunea reclamantei.
După cum se poate observa, din conținutul textului art. 90 din Tratatul CE, se subliniază și repetă în același timp ideea de "membru", respectiv "stat membru al CE", astfel că, în situația în care autoturismul marca Peugeot 107, dacă a fost importat dintr-un stat care nu este membru al Comunității Europene, atunci dispozițiile art. 90 din Tratatul CE nu sunt incidente în speța de față.
Mai mult, jurisprudență, doctrina existentă pe această temă (a taxei speciale de înmatriculare), și dacă, admitem că avem și o practică judiciară în acest sens, e bazată în totalitate pe ideea așa zisei discriminări între autoturismele produse și importate din Comunitatea Europeană și produsele naționale.
Astfel că, în condițiile în care reclamantul nu poate dovedi că produsul, pentru care a achitat taxa specială de înmatriculare a cărei restituire o cere, este un produs 100% al unui stat membru al Comunității Europene, incidența în speța de față a art. 90 din Tratatul CE nu există, făcând astfel inaplicabil nici art. 148 din Constituția României, drept pentru care solicită instanței să constate acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.,
Totodată, precizează faptul că alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, situație care, în speța de față nu este incidență (nu avem de a face cu state membru CE). Autoturismul achiziționat de reclamant, deși este cumpărat din România, nu este produs al unui stat membru, și mai mult, este la prima înmatriculare.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Față de prevederile constituționale ale art. 148 precizează următoarele:
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodată, precizează faptul că alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In concluzie, dacă instanța s-ar pronunța în sensul admiterii acțiunii, ar face o aplicare greșită a legii. (art. 304 pct. 9 cod procedură civilă)
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene precizează:
- Consideră faptul că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Față de cele menționate mai sus, consideră că dispozițiile comunitare indicate de către reclamantă a fi încălcate prin prevederile Codului Fiscal nu sunt incidente în speța prezentată, întrucât legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații" tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, față de cele menționate în acțiune, cum că am fi în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, apreciază că aceste argumente, nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România. Argumentele de principiu menționate în acțiune sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin urmare, consideră că instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamantă este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda Cipru). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare. Cu atât mai mult cu cât în speța de față e vorba despre o înmatriculare a unui autoturism nou, situație în care, taxa de primă înmatriculare trebuia plătită în oricare din statele membre ale CE.
De altfel, a institui obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
Față de cele menționate mai sus, învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2) din Constituție, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2) din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Totodată, trebuie reținut și faptul că dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezenta unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberi circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Referitor la acordarea dobânzilor, pârâta intimată arată că acestea pot fi solicitate cel mult de la data înregistrării acțiunii.
În acest sens învederează instanței prevederile art. 1088 din codul civil:
"Nu sunt debite decât din ziua cererii de judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. (Cod civil 1081 și urm. 1589) ".
Mai mult, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor reprezentând taxa respectiv dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu își găsesc aplicabilitatea, conchide pârâta intimată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat și va menține ca temeinică și legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prev. de art. 304 pct. 7 și 9. pr. civilă, care impun modificarea hotărârii recurate.
Autoturismul pentru care reclamanta recurentă solicită restituirea taxei plătite este nou, neînmatriculat anterior, fabricat în 2007, înmatriculat pentru prima dată în anul 2007, acțiunea având la bază dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul CE, este evident faptul că dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări.
Discriminarea pretinsă a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru UE este inexistentă din moment ce orice autoturisme nou, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru UE este supus taxei de primă înmatriculare, ori, în acest moment, taxei de poluare.
Pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - care protejează exclusiv bunurile originare din Uniunea Europeană sau aflate în liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene - reclamanta recurentă trebuie să dovedească faptul că a achiziționat un bun originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În acest sens, aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Nu este suficient să se rețină că societatea care a produs autoturismul are naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, sau că actul de cumpărare este emis de un alt stat membru, ci că acel bun a fost într-adevăr originar din Uniunea Europeană, respectiv faptul că anterior autoturismul a fost înmatriculat într-un alt stat membru.
Chiar și în ipoteza în care se dovedește că autovehiculul din speță este produs în Uniunea Europeană, Curtea constată, după cum corect a reținut și instanța de fond că discriminarea de natură fiscală nu a fost probată în speță.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.648/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata CHIȘINEU
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./09.11.2009
Tehnored./12.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
