Obligația de a face. Decizia 1180/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1180/R-
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, Bl.11,.13, sector 2, împotriva deciziei nr.814/R-C din 26 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, intimați fiind PRIMARUL COMUNEI - și, domiciliat în comuna, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatorul și intimatul, lipsă fiind intimatul Primarul com.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Pitești și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat, contestatorul depunând concluzii scrise.
Constatându-se contestația în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acesteia.
Contestatorul precizează că a formulat contestație numai pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, solicitând admiterea acesteia, așa cum a fost motivată. Eroarea materială constă în faptul că instanța nu a reținut că este vorba de o procedură tacită.
Intimatul solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, conform motivelor arătate în întâmpinare.
CURTEA:
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.66/109/14.07.2007, reclamantul a chemat în judecată pe Primarul Comunei -, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate îndeplinită procedura aprobării tacite, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.27/2003 și să fie obligat pârâtul să-i elibereze autorizație de construire.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 22 august 2007, solicitat eliberarea unei autorizații de construire pentru continuarea lucrărilor și cu toate că a anexat la cerere toate documentele prev. de Legea nr. 50/1991, pârâtul nu i-a soluționat nici până în prezent cererea.
La data de 16 mai 2008, formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, pe motiv că terenul pe care acesta dorește să construiască și pentru care solicită autorizație de construire, este proprietatea sa și nu a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 292/CA din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, B, Str.- -, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, ca neîntemeiată.
Analizând cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Intervenția principală este - conform art. 49 alin.2 proc.civ.- intervenția prin care terțul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului.
Deci, prin intermediul intervenției principale terțul urmărește valorificarea unui bun propriu. De aceea, pentru exercitarea intervenției principale sunt necesare aceleași condiții ca și pentru acțiunea civilă, respectiv: calitate procesuală, capacitate procesuală și interes.
Reținând că procedura aprobării tacite reglementată de OUG nr.27/2003, este o procedură specială ce derogă de la dreptul comun și se aplică numai persoanelor care au formulat cerere de emitere sau reînnoire a autorizațiilor emise de către autoritățile administrației publice, iar, intervenientul nu a formulat o astfel de cerere, astfel că acesta nu justifică nici interesul și nici calitatea pentru promovarea cererii de intervenție în interes propriu, instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea reclamantului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2543/22.08.2007, la Primăria Comunei (fila 6), reclamantul a solicitat eliberarea unei autorizații de construire pentru continuarea lucrărilor începute în anul 2003.
Potrivit art. 3 alin.1 lit."b" din OUG nr. 27/2003, procedura aprobării tacite este "procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații".
Prin adresa nr. 2543/22.08.2007 (fila 7), Primăria Comunei îi răspunde reclamantului la cererea formulată de acesta, la data de 22.08.2007, comunicându-i că nu poate să-i elibereze autorizație de construire pentru continuarea lucrărilor începute în anul 2003, deoarece nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul pe care s-a început realizarea construcției. Numai după ieșirea din indiviziune cu ceilalți moștenitori, poate solicita o nouă autorizație.
Potrivit art.3 alin.2 din OUG nr.27/2003, "Răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită."
Deci, la cererea depusă de reclamant la data de 22.08.2007, i se răspunde de către pârâtă cu adresa nr.2543/22.08.2007. Faptul că reclamantul a refuzat să primească răspunsul pârâtei Primăria Comunei (așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 9), cunoscând poziția acesteia din numeroasele litigii ce au avut același obiect, nu înseamnă că în cauză sunt incidente dispozițiile art.6 din OUG nr. 27/2003.
Față de starea de fapt și de drept mai sus reținută, în temeiul art. 11 alin.1 din OUG nr.27/2003, instanța a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul nu este motivat în drept, dar după modul cum este formulat, poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că hotărârea atacată, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr.50/1991.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, reținând că Primăria comunei i-a răspuns la cererea sa, prin adresa nr.2543/22.08.2007, deși nu putea să i se răspundă în aceeași zi, la cererea formulată de el la data de 22.08.2007, la sfârșitul programului de lucru.
Recurentul - reclamant mai susține că, a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care a început construcția, prin certificatul de moștenitor și a îndeplinit prevederile Legii nr.486/2003, OUG nr.27/2003, precum și ale Legii nr.50/1991.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și obligarea Primăriei să elibereze autorizația de construire.
Prin decizia nr.814/R-C/26 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul, reținând următoarele:
În mod legal, prin sentința atacată, prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată sub nr.2543/22.08.2007, la Primăria comunei (6), reclamantul a solicitat eliberarea unei autorizații de construire pentru continuarea lucrărilor începute în anul 2003.
La această cerere, Primăria comunei răspunde reclamantului prin adresa nr.2543/22.08.2007 (7), aducându-i la cunoștință acestuia că autorizația de construire nr.8/2003, a fost anulată prin sentința civilă nr.135/2004, pentru că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care construia, iar printr-o altă sentință judecătorească, s-a dispus sistarea lucrărilor. Prin aceeași adresă, primăria comunică reclamantului că trebuie mai întâi să iasă din indiviziune cu ceilalți frați și după aceea, să solicite o nouă autorizație.
Potrivit art.3 alin.2 din OUG nr.27/2003, răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită.
Astfel, în mod legal, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente disp.art.6 din OUG nr.27/2003, privind aprobarea tacită, pârâta răspunzând reclamantului la cererea sa, chiar dacă acesta a refuzat să primească răspunsul (8).
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamant.
La data de 28 noiembrie 2008, reclamantul formulează contestație în anulare împotriva deciziei 814/R-C/26 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe disp.art.317 (2) și 318 Cod pr.civilă.
La acest termen, așa cum s-a consemnat în practica, contestatorul precizează că a formulat contestație numai pe dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, solicitând admiterea acesteia, așa cum a fost motivată, eroarea materială constând în faptul că instanța nu a reținut că este vorba de o procedură tacită.
În motivarea contestației, se arată că greșit a reținut instanța că Primăria comunei i-a răspuns la cererea formulată la data de 22.08.2007, în aceeași zi, deși nu există dovadă în acest sens, instanța preluând fără verificări susținerile părții adverse.
Contestatorul solicită anularea deciziei atacate cu contestație și în conformitate cu disp.art.11 (2) din Legea nr.486/2003, să se constate îndeplinite condițiile privind aprobarea tacită și să fie obligată primăria la eliberarea autorizației de construire conform art.11 (3) din aceeași lege, deoarece sunt îndeplinite și condițiile prev. de Legea nr.50/1991 privind eliberarea autorizației.
Contestația în anulare formulată de nu este fondată.
Potrivit disp.art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prev. de art.317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului citat mai sus "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretarea dispozițiilor legale.
În speță, contestatorul putea invoca neregularități în sensul celor menționate mai sus, dar acesta invocă o eventuală greșeală de judecată, respectiv nereținerea de către instanță a procedurii aprobării tacite prev. de art.3 alin.1 lit.b din OUG nr.27/2003.
Instanța de recurs reține corect și legal că potrivit art.3 alin.2 din OUG nr.27/2003, răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită, primăria răspunzând reclamantului în aceeași zi cu formularea cererii, 22.08.2007.
Contestația în anulare specială prev. de art.318 Cod pr.civilă tinde la anularea unei hotărârii nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reținând că reclamantul nu a invocat motive expres prevăzute de lege în sensul art.318 Cod pr.civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B,-, Bl.11,.13, sector 2, împotriva deciziei nr.814/R-C din 26 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, intimați fiind PRIMARUL COMUNEI - și, domiciliat în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
6.01.2009
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Andreea Tabacu
