Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1177/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1177/R-
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, jud.A împotriva sentinței nr.424/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus concluzii scrise de către recurent și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea ia în discuție actele de la dosar și constatând recursul în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 27.03.2008, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului D, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtul J D la plata primei de vacanță pe perioada 2004-2006, actualizată cu coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de polițist și timpul efectiv lucrat;
- obligarea pârâtului D la plata sporului de fidelitate restant pe anul 2005, astfel cum este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, actualizat;
- obligarea celorlalți pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul este angajatul și are statut de polițist, iar în această calitate, potrivit Legii nr.188/1999 și potrivit Legii nr.360/2002 și art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, avea dreptul la prima de vacanță, primă neacordată pe perioada în discuție.
S-a arătat că sub aspectul dreptului și perioadei, pricina a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII/2007, prin care li s-a stabilit dreptul la prima respectivă pentru perioada 2004-2006.
Cu privire la sporul de fidelitate, s-a arătat că acesta este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003 și prin ordin al ministrului de interne iar în anul 2005 în mod neîntemeiat s-a dispus suspendarea plății acestuia.
Pârâtul, prin întâmpinare (14-16), a invocat cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive susținând că, potrivit legii, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. A mai invocat faptul că nu se află în raporturi de prepușenie cu reclamanții, aceștia fiind angajații celorlalți pârâți. Cu privire la drepturile pretinse, a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece prin act normativ s-a dispus suspendarea plății lor.
Pârâtul D, prin întâmpinare (9-11), a recunoscut pretențiile reclamantului arătând că este de acord cu admiterea acțiunii deoarece prin mai multe acte normative s-a dispus suspendarea plății acestor drepturi, situație care nu îi este imputabilă.
Prin sentința nr. 424/CA/12.09.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis în parte acțiunea reclamantului cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat formulată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, str. - -, INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI DAMBOVITA cu sediul în Târgoviște, B-dul. - - I nr.64, jud.
Instanța a obligat pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI să achite reclamantului sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG 38/2003, în condițiile prevăzute de ordinul ministrului de interne, pe anul 2005, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, calculat în raport de perioada în care reclamantul a avut statut de polițist și timpul efectiv lucrat.
A fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privitor la prima de vacanță.
Totodată, a fost obligat pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE să asigure fondurile necesare plății acestui drept.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul este angajat la. D ca polițist, având calitatea de funcționar public cu statut special, iar dreptul la prima de vacanța este reglementat de art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003.
Au fost reținute dispozițiile art. 53 din Constituția României privitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".
Instanța a reținut că dispozițiile constituționale invocate reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat. Astfel, chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Instanța a mai reținut că prima de concediu pentru categoria de personal din care face parte reclamantul este prevăzută în art. 33 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat", precum și în nr.OG 38/2003, art. 37 alin. 2, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
S-a constatat că acest drept nu a mai fost însă acordat funcționarilor publici începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prin OUG nr. 33/2001, iar în prezent, textul de lege care prevede dreptul la prima de concediu este suspendat până la 31 decembrie 2006, potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 bugetului de stat pe anul 2006.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, s-a reținut că potrivit art. 3 din OUG nr. 33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului. Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
In ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță este datorată, s-a constat că această chestiune a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XII/5.02.2007, potrivit căreia prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006, iar dreptul la plată a fost reglementat și prin nr.OUG 146/2007, stabilindu-se termene de plată și anii pentru care se face plata.
Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că pârâtul D nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță și că refuză plata acesteia, astfel încât acțiunea să fie admisibilă.
Cu privire la pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a constat că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, în al cărui buget este cuprins și bugetul pârâtului D, în vederea obligării la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamantului, iar obligația îi revine și în raport de dispozițiile nr.OUG 146/2007, astfel că nu poate fi obligat, pentru aceleași considerente, la asigurarea fondurilor necesare.
Referitor la sporul de fidelitate instanța a reținut că acesta este reglementat de art. 6 din nr.OG 38/2003 și se acordă în raport cu vechimea în muncă, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, dar acest drept a fost suspendat la plată prin nr.OUG118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005 și începând cu anul 2006 s-a reluat plata acestui spor.
Instanța reținut că pentru aceleași argumente, ca cele arătate la pct.1 privitor la prima de vacanță, urmează a se admite acest capăt de cerere.
Instanța a reținut că nu s-au făcut dovezi de plată voluntară a drepturilor pretinse, iar D are obligația achitării sporului de fidelitate în condițiile stabilite prin ordinul ministrului de interne iar pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite, are obligația asigurării fondurilor necesare plății acestui drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și pe fond admiterea cererii în totalitate, cu obligarea pârâtului IPJ A să plătească pe anii 2004-2006 prima de vacanță actualizată cu indicele de inflație la data plății, iar MIRA să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivare s-a arătat că acest capăt de cerere a fost respins ca lipsit de interes cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâtul IPJ D nu a luat măsuri de asigurare a fondurilor necesare plății primei de vacanță.
Se susține că potrivit decizia ICCJ nr. XII/2007 prima de vacanță se cuvine polițiștilor pe perioada 2004-2006, iar prin OUG nr.146/2007 s-a stabilit termenele de plată și anii pentru care se face plata. Sunt invocate dispozițiile art.2 alin.3 din ordonanța menționată, susținându-se că legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceste drepturi să fie acordate de către instanța de judecată și după intrarea în vigoare a OUG nr.146/2007, tocmai ca reclamanții să primească drepturile salariale într-o singură tranșă și nu eșalonat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica relevată în recursul formulat de către reclamant are în vedere actualizarea primei de vacanță pentru anii 2004-2006, pentru că instanța a respins cererea ca lipsită de interes.
Se constată că prin decizia nr. XII/5.02.2007 a stabilit că n aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
Totodată, instanța constată că prin art. 2 din OUG nr. 146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 au fost stabilite termene de plată pentru primele de vacanță datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.
Prin art. 5 din nr.OUG 146/2007 se arată că rimele p. de concediu de odihnă plătite în temeiul ordonanței de urgență se actualizează cu indicele de inflație publicat în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează, pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică.
Or, față de aceste dispoziții, este cert că legea reglementează expres modul de plată al primei cuvenite recurentului și pe perioada stabilită prin decizia ICCJ, astfel că soluția primei instanțe este corectă, reclamantul neavând nevoie de un alt titlu, drepturile sale decurgând din dispozițiile normative arătate.
Totodată se va reține că cererea a fost formulată anterior împlinirii termenelor de plată prevăzute de art. 2 alin 1 lit. b) și c).
Dispozițiile art. 2 alin. 3 din OUG nr. 146/2007 invocate în cererea de recurs, au în vedere drepturi stabilite după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență susmenționate prin hotărâri judecătorești executorii, ceea ce nu poate fi cazul în speță, dreptul categoriei de personal din care face parte și reclamantul fiind recunoscut anterior prin decizia ICCJ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, jud. A împotriva sentinței nr. 424/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2ex/05.01.2009
Jud. fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Andreea Tabacu
