Obligația de a face. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 1193/

Ședința publică din 08 2009

Completul compus din:

- - Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului promovat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva Sentinței nr. 224 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru reclamanta, avocat, lipsă fiind pârâta recurentă Agenția județeană pentru Prestații Sociale

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, conform disp.art.301,303 Cod procedură civilă fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtei recurente Agenția județeană pentru Prestații Sociale M de a se judeca și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul în fond părții prezente.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Prin Sentința nr. 224/30.03.2009 a Tribunalului Mureșs -a admis acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, fiind obligată pârâta la plata sumei de 19.200 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei /lună pentru o perioadă de 24 luni, din noiembrie 2006 și până în octombrie 2008, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, la data de 04.10.2006, și că prin Decizia nr. 9121/30.01.2007 a pârâtei, s-a acordat acesteia indemnizația de 800 lei, pentru creșterea copilului, fără a se specifica pentru care dintre copii a fost acordată.

Raportat la art. 6 din nr.OUG 148/2005, potrivit căruia concediul și indemnizația lunară prevăzută la art. 1, respectiv 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 38 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau după caz pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006, prima instanță a apreciat că pârâta a făcut o aplicare greșită a legii, relativ la art. 2 alin.1 din Normele de aplicare a nr.OUG 148/2005, și la Decizia nr. 1947/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând tardivitatea depunerii contestației la instanța de contencios administrativ, raportat la dispozițiile art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, că perioada de acordare a indemnizației cuvenite reclamantei a luat sfârșit înainte de data sesizării instanței, și că acceptarea tacită a sumelor primite cu titlu de indemnizație lunară pentru creșterea copilului reprezintă o acceptare tacită a deciziei atacate.

S-a mai reținut că, potrivit art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, indemnizația se acordă pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, și că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, întemeindu-și soluția pe dispozițiile nr.HG 1825/2005, abrogate prin nr.HG 1025/2006. Mai mult, a fost invocată Decizia nr. 937/14.12.2006 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, și că prin modificările aduse de Legea nr. 239/2009, articolul 2 din nr.OUG 148/2005 cuantumul indemnizației prevăzute de art. 1 alin.1 s-a majorat, pentru copii proveniți din sarcină gemelară.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Referitor la tardivitatea formulării acțiunii introductive, raportat la data emiterii deciziei ( 30.01.2007 ) și cea a înregistrării cererii de chemare în judecată ( 03.12.2008 ) este de remarcat că accesul la justiție se deschide prin comunicarea actului administrativ către partea căreia i se adresează acest act, pentru că altfel temeiul în care respectivul act poate fi atacat, nu a început să curgă. Or, în cauză nu a fost probat de către recurentă prin vreun înscris data la care a comunicat reclamantei actul atacat, astfel că se aplică în speță principiul echipolenței prevăzut în Codul d e procedură civilă. Nu pot fi reținute ca pertinente susținerile recurentei potrivit cărora reclamanta ar fi achiesat la dispozițiile cuprinse în actul atacat, întrucât ar fi încasat indemnizația lunară, pentru că acesteia nu-i poate fi răpit dreptul de a solicita instanței de judecată cercetarea legalitatea actului administrativ apreciat de către aceasta parțial vătămător pentru drepturile și interesele sale.

În același sens, nu pot fi reținute nici susținerile cuprinse în cererea de recurs, potrivit cărora cererea de chemare în judecată a fost adresată ulterior încetării perioadei pentru care i se cuvenea indemnizația legală, întrucât, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958. privitor la prescripția extinctivă, reclamanta fiind îndreptățită să-și valorifice drepturile alegate în temeiul defipt de legiuitor, prevăzute de 3 ani anterioară promovării acțiunii.

De asemenea nu sunt relevante în cauză susținerile potrivit cărora prin Legea nr. 239/2009 au fost aduse modificări art. 2 din nr.OUG 148/2005, întrucât perioadei de referință, la care s-a raportat reclamanta, acest act normativ nu a fost aplicabil, pentru că în caz contrar al aplicării acestuia pentru o perioadă ulterioară intrării acestuia în vigoare, s-ar admite retroactivitatea legii, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.

Nu poate fi reținute ca relevantă referirea de la decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, întrucât reclamanta nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, ci a motivat promovarea acțiunii pe argumentul că tocmai aceste dispoziții au fost încălcate prin actul administrativ contestat.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că nr.HG 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005; și că acordarea indemnizației lunare de creștere a copilului a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005, la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor. noțiunea de naștere prin art. 3 alin.1 din nr.HG1025/2006, ca element pentru acordarea indemnizației, se creează o discriminare între persoane aflate în situații identice fără să existe justificări de ordin obiectiv.

Prevederile de mai sus sunt în vădită contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, adăugând nepermis la lege, deși au o forță juridică superioară, încălcându-se atât principiul separației egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă cât și dispozițiile art. 16 și 43 din Constituție.

Susținerile recurentei nu pot fi luate în considerare, pentru că altfel s-ar încălca și principiul nediscriminării, prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiu care presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor și care au drepturi egale, beneficiind de protecția legii fără vreo discriminare.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, Curtea va respinge, potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, ca nefondat recursul promovat în cauză, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată, întrucât nu au fost identificate motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, nici ca urmare examinării acestora și din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 224/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

-

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

4 exp./28.01.2010

Jud.fond.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DIN DECIZIA nr. 1193/

Ședința publică din 08 2009

Completul compus din:

- - Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pentru motivele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul motivării-----------------------------------------------------------------------


ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE M, cu sediul în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr. 224 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 2009

Președinte,

-

Judecător,

Judecător,

Grefier,

pentru conformitate

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Tg Mures