Obligația de a face. Decizia 1201/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1201/CA/2009
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței nr. 364/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Completul de judecată a fost legal constituit, în conformitate cu prevederile art.98 (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, prin includerea judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana domnului judecător - - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță recurentul reclamant și reprezentanta recurentului pârât, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu a fost motivat și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru; reclamantul a declarat recursul la data de 3.08.2009, a depus motivele de recurs separat, la data de 17.09.2009 și a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța revine asupra dispoziției stabilită pe cale administrativă în sarcina recurentului reclamant privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, întrucât cererile formulate în temeiul prevederilor Legii nr. 544/2001 sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Reprezentanta recurentului pârât invocă excepția nulității recursului declarat de reclamantul, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât a fost motivat în data de 17.09.2009, cu mult peste termenul legal, care se împlinea la data de 5.08.2009.
Recurentul reclamant învederează instanței că a declarat recursul în data de 3.08.2009, întrucât nu se afla în oraș, a transmis cererea prin fax și precizează că în Codul d e procedură civilă se prevede că motivele de recurs pot fi depuse și ulterior, important fiind declararea recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
Recurentul reclamant și reprezentanta recurentului pârât declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului declarat de acesta, așa cum a fost formulat și motivat și în consecință a se dispune modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii reclamantului.
Învederează faptul că raportat la capetele de cerere formulate de reclamant, hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât a fost respins capătul principal de acțiune și admis capătul subsecvent.
Referitor la recursul declarat de reclamantul, reprezentanta recurentului pârât Primarul Municipiului Sibiu, solicită, în principal, ca instanța să constate recursul nul, iar în subsidiar, în situația respingerii excepției nulității recursului, acesta să fie respins ca nefondat.
Recurentul reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, ca nefondat și admiterea recursului său.
Depune la dosar o hartă cu numere topografice, din care rezultă că la nr. top 183 este o altă clădire, cu un alt nr. administrativ. Arată că revendicarea s-a făcut în anul 2001, iar cererea sa în 2008, astfel, întrucât timp de 7 ani nu i s-a răspuns la cerere, apreciază că pârâtul dă dovadă de rea-credință.
Mai arată că ulterior a fost respinsă cererea de revendicare, a solicitat comunicarea motivelor de respingere, însă nici acestea nu i s-au comunicat.
Recurentul reclamant învederează instanței că împărtășește punctul de vedere al pârâtului și arată că motivarea instanței de fond că nu ar fi solicitat eliberarea înscrisului respectiv nu corespunde adevărului, întrucât a cerut eliberarea adeverinței de înstrăinare. Mai mult decât atât în condițiile în care s-au acordat daune morale și materiale, apreciază că în mod nelegal i s-a respins cererea de eliberare adeverință înstrăinare.
De asemenea recurentul reclamant arată că i s-a respins nemotivat cererea prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice numele persoanelor care se fac vinovate și sancțiunile aplicate acestora pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 - cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea 544/2001.
Solicită daune materiale și morale, în conformitate cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin aplicarea unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, suma urmând să fie actualizată până la data plății efective.
Cu cheltuieli de judecată, conform notei și chitanței pe care o depune la dosar. De asemenea depune la dosar note scrise privind depunerea în termen a motivelor de recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sibiu prin acțiunea precizată la data de 6.05.2009, în conformitate cu art. 21 și 22 din Legea nr. 544/2001, daune morale în sumă de 7.940 lei (397 zile x 20 lei/zi) pentru perioada 29.04.2008 - 31.05.2009 și daune materiale în sumă de 9.925 lei prin prejudiciul suferit datorită scăderii prețurilor apartamentelor în perioada octombrie 2008 până în prezent ( 397 zile x 25 lei/zi ). Reclamantul a mai solicitat să fie obligată Primăria municipiului Sibiu, respectiv Primarul municipiului Sibiu să-i elibereze o adeverință de înstrăinare pentru numerele top 186/3 și 187/3 pentru apartamentul din Sibiu,- și să-i comunice numele persoanelor care se fac vinovate și sancțiunile aplicate acestora pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 544/2001. Reclamantul a mai precizat cu privire la copia xerox a cererii de revendicare, că nu mai este de actualitate întrucât a primit-
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 364/CA/2009 a admis acțiunea reclamantului, a obligat paratul la plata sumei de 7940 lei reprezentând daune morale, 9.925 lei reprezentând daune materiale; a fost respinsa cererea reclamantului privind obligarea paratului la eliberarea unei adeverințe privind înstrăinarea imobilului din-, Sibiu, precum si cererea privind comunicarea persoanelor ce se fac vinovate de nefurnizarea informației. Instanța a reținut prin considerentele expuse ca reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 29.04.2008 printr-o cerere înregistrată sub nr. -/29.04.2008 (dosar nr- - fila 3) și a solicitat în calitate de coproprietar al apartamentului din Sibiu, str. - -u, fostă - nr. 7,înscris în CF nr. 18326 Sibiu, nr. top 186/3 și 187/3, în baza Legii nr. 554/2001 să i se comunice:
- cine a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001,copie xerox de pe notificare,data când a fost formulată și ce s-a revendicat,
- ce apartamente din imobile au fost revendicate,
- de ce nu a fost soluționată cererea până acum,
- dacă a fost notificată cererea în
La cererea reclamantului, pârâtul a răspuns prin adresa nr. -/9.05.2008( dosar nr-- fila 5).Pârâtul a apreciat că nu poate da curs solicitărilor reclamantului, deoarece informațiile solicitate,sunt informații cu privire la date personale, care potrivit art. 12 aliniat 1 litera d sunt exceptate de la liberul acces la informațiile de interes public. Instanța constată că refuzul comunicării informațiilor solicitate de către reclamant cu toate că a fost motivat de pârât, nu a fost comunicat în termen de 5 zile potrivit art. 7(2) din Legea nr. 544/2001. Față de refuzul explicit al pârâtului,reclamantul s-a adresat în baza art. 21 din Legea nr. 544/2001, cu reclamație administrativă la data de 13.05.2008, înregistrată sub nr. 11481 (dosar nr- fila 7). La reclamația administrativă nr. -/22.05.2008,pârâtul a răspuns prin adresa nr. -/22.05.2008 (dosar nr- - fila 8) prin care și-a menținut refuzul comunicării informațiilor solicitate de reclamant. Reclamantul a formulat o nouă reclamație administrativă, înregistrată sub nr.-/2.06.2008 (dosar nr- fila 9 ) cu același conținut, la care pârâtul a răspuns prin adresa nr. -/11.06.2008, adresă prin care nu au fost comunicate informațiile solicitate. Instanța de fond a admis în parte cererea în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001. Potrivit art. 7 aliniat 2 din Legea nr. 544/2001, refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor. Instanța reține întârzierea nejustificată a pârâtului în comunicarea către reclamant a refuzului său consemnat prin adresa nr. -/9.05.2008. Copia xerox a notificării solicitate de către reclamant i-a fost comunicată acestuia de către pârât pe parcursul soluționării acțiunii iar reclamantul prin precizarea plângerii,în rejudecare a învederat instanței că a primit notificarea solicitată. La data de 11.03.2009 reclamantului i s-a comunicat,în copie xerox Dispoziția nr. 16372/ 5.12.2008 emisă de Primarul municipiului Sibiu pentru soluționarea notificării având ca obiect imobilul din Sibiu,str. - nr. 7 înscris în 3008,nr. top 183. Instanța a reținut că prejudiciul moral cauzat reclamantului a constat în disconfortul suferit de acesta prin lipsa de atenție a autorității față de cetățeni și de drepturile lor fundamentale. Prejudiciul material suferit de reclamant a constat în scăderea evidentă a prețului apartamentului proprietatea sa în perioada octombrie 2008 - iunie 2009, astfel că instanța a apreciat că suma de 7.940 lei cu titlu de daune morale și suma de 9.925 lei daune materiale,este o măsură de natură a constitui o justă reparație pentru reclamant. În temeiul art. 22(2) din Legea nr. 544/2001, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7.940 lei cu titlu de daune morale pentru perioada 29.04.2008 - 31.05.2009 ( 20 lei/zi x 397 zile ) precum și a sumei de 9.925 lei cu titlu de daune materiale pentru perioada 29.04.2008 - 31.05.2009 (25 lei/zi x 397 zile ).
Instanța a respins cererea privind obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe de înstrăinare pentru numerele top.186/3 și 187/3 pentru apartamentul din Sibiu-,motivat de faptul că reclamantul nu a solicitat pârâtului prin nici una din cererile sale cu nr. -/29.04.2008, nr. 11481/13.05.2008 și nr. -/2.06.2008 și care formează obiectul acțiunii, eliberarea înscrisului respectiv. Adresa depusă de reclamant în probațiune cu nr. -/4.04.2008 (dosar nr- fila 3 ) se referă la o altă persoană,respectiv la numita și la alte numere top,respectiv 186/1 și 187/1. Instanța de fond a considerat că cererea reclamantului formulată direct prin plângerea adresată instanței, excede sferei de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 544/2001 care prin art. 9 precizează sfera de aplicare,în sensul realizării de copii de pe documente în cazul în care informații solicitate sunt cuprinse în acestea și nu emiterea unor înscrisuri. Instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la comunicarea persoanelor care se fac vinovate și sancțiunile aplicate acestora pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 544/2001,motivat de faptul că potrivit art. 21(3) din lege, acestea urmau să fie comunicate numai în situația în care s-ar fi apreciat că reclamația administrativă este întemeiată. Pârâtul a apreciat că reclamația administrativă formulată de reclamant este neîntemeiată, astfel că nu i-au fost comunicate acestuia nici informațiile de interes public solicitate inițial și nici sancțiunile disciplinare luate împotriva celor vinovați. Reclamantul nu mai justifică un interes legitim actual,față de obligarea Primarului municipiului Sibiu,la daune materiale și morale având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 derivate din obligațiile ce-i reveneau acestuia în temeiul art. 21 aliniat 4 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul municipiului Sibiu prin care solicita modificarea hotărârii in sensul respingerii si capetelor de cerere privind obligarea paratului la plata de daune materiale si morale, soluție ce se impune fata de constatarea instanței ca a fost respins capătul de cerere privind obligarea la comunicarea actului. Prin motivele de recurs se arata ca in mod greșit a reținut prima instanța ca paratul a întârziat în comunicarea informațiilor solicitate în condițiile în care acestea nu constituie informații de interes public în sensul 544/2001, ci constituie informații de interes personal. Interesul reclamantului este unul strict personal, de vânzare a apartamentului și nu un interes general, potrivit OG nr. 27/2002. In subsidiar se arata ca în cazul în care se apreciază că în cauză au aplicabilitate dispozițiile 544/2001, reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral și material încercat. Prejudiciul moral nu poate fi apreciat prin lipsa de atenție a autoritarii fata de cetățean, deoarece reclamantului i s-a răspuns de autorități, iar devalorizarea apartamentului nu a fost dovedita.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9, 312 din Codul d e procedura civila.
Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art.25 din 544/2001.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs si reclamantul la data de 3 08 2009, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 17 09 2009. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit instanța nu a obligat paratul la eliberarea adeverinței solicitate.
Curtea, examinând sentința sub aspectul recursurilor declarate constată următoarele:
Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, in forma actualizată, reglementează liberul acces la informațiile de interes public.
Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României (art.1).
În sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau instituție publica se înțelege orice autoritate sau instituție publica, precum și orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice și care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituției;
b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației;
c) prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoana fizica identificata sau identificabila (art. 2).
Dreptul la informație reprezintă o aplicație a principiului fundamental al individului, cuprins in art. 31 din Constituție. Astfel, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, astfel că în speță au aplicabilitate dispozițiile 544/2001.
Potrivit art. 22 din 544/2001, în cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei raza teritorială se afla sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7. Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publica sa furnizeze informațiile de interes public solicitate și sa plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Potrivit art. 1169 din Codul civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Repararea integrală a prejudiciului presupune, de principiu, și acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale și morale suferite, dar în măsura în care au fost dovedite, ori cu probele administrate în cauză nu s-a demonstrat temeinicia cererii reclamantului în privința daunelor morale și materiale solicitate.
Este adevărat că reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata daunelor materiale reprezentând devalorizarea apartamentului său, dar în cauză nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre comunicarea cu întârziere de către pârât a datelor furnizate și eventuala depreciere suferită, astfel că nu s-a evidențiat vreo culpă a pârâtului în acest sens, iar cererea formulată de reclamant privind repararea prejudiciului material este nefondată.
În același sens, reclamantul invocă și un prejudiciu moral încercat prin comunicarea cu întârziere a datelor, dar fără ca în acest caz să facă dovada în concret a disconfortului psihic suferit, cu mijloace de probă concludente și pertinente, astfel că și acest capăt de cerere este nefondat. Motivarea instanței de fond privind acordarea de daune morale raportat la disconfortul suferit de reclamant prin lipsa de atenție a autorității față de cetățeni în exercitarea drepturilor fundamentale, nu este susținută de probele administrate în cauză, deoarece nu s-a făcut dovada disconfortului suferit de reclamant.
În consecință, recursul pârâtului Primarul municipiului Sibiu este întemeiat și urmează a fi admis, potrivit dispozițiilor art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, se va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sibiu.
În privința recursului declarat de reclamant se constată că acesta este nul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 (1) din Codul d e procedura civila,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Articolul 306 (1) din aceeași lege prevede ca recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. Motivele de ordine publica pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată sa le pună în dezbaterea părților (art. 306 (2) CPC).
Hotărârea a fost comunicata reclamantului la data de 21 07 2009, iar reclamantul a înregistrat recursul la Tribunalul Sibiu la data de 3 08 2009 și a depus motivele de recurs la data de 17 09 2009, cu mult peste termenul prevăzut de lege, iar in cauza nu exista motive de ordine publica ce ar putea fi invocate din oficiu de instanța, ceea ce echivalează cu nemotivarea caii de atac in termen.
În apărarea sa, reclamantul a invocat aplicarea dispozițiilor art. 302 indice 1 lit.c din Codul d e procedură civilă, dar legea procesuală stabilește în mod imperativ prin art. 303 al. 1 că recursul se motivează înăuntrul termenului de recurs, adică în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței de către instanță,
obligație ce nu a fost respectată de reclamant.
Față de aceste considerente, se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul reclamantului declarat împotriva sentinței nr. 364/CA/2009 pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul Sibiu.
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva aceleiași hotărâri și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /4 ex.
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marius Ionel Ionescu, Carmen
