Obligația de a face. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1396
Ședința publică din 17.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 807/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Prefectul Județului T, Primarul Comunei, Postul de Poliție, și intervenientul, având ca obiect obligația de a face.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, - în calitate de mandatar al reclamantei recurente a depus concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și conform căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 807/20.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții: PREFECTUL JUD.T,-, INSPECTORATUL DE POLIȚIE T, POSTUL DE POLITIE, PRIMARUL COM. -, - secretar la Primăria, - funcționar public la Postul de Politie.
A respins cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei formulată de.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat prin acțiunea introdusă, ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la despăgubiri pentru că nu au răspuns în termen la petiția adresată de către reclamantă.
În ceea ce privește pârâtul PREFECTUL JUD. T, acesta prin răspunsul la interogator a arătat ca a răspuns petentei după ce în procedura prealabilă a verificat aspectele sesizate de către reclamantă.
Având in vedere că potrivit art. 1 din 554/2004
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.", precum și faptul că pârâtul PREFECTUL JUD. Tar ăspuns reclamantei la petiția înaintată, tribunalul a constatat și a reținut că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, respingând-
Pârâții PRIMARUL COMUNEI și prin întimpinarea depusă la dosar a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care primează asupra pronunțării fondului cauzei si pe care tribunalul a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 din 554/2004
"1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g)."
Întrucât reclamanta nu s-a adresat cu plângere prealabilă pârâților PRIMARUL COM. si, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 7 din 554/2004 motiv pentru care tribunalul, în conformitate cu art. 18 din L 554/2004, a respins acțiunea față de pârâții PRIMARUL COM. și.
În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. ART. 49 din Codul d e procedura civila
" are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Ea este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
ART. 50
Cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
Ea se poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.
Cu învoirea părților, intervenția în interes propriu se poate face și în instanța de apel."
Având în vedere că intervenientul nu are un interes legitim și propriu în această cauză, că împotriva afirmațiilor din întimpinare care este apărarea pârâților se poate îndrepta pe calea unei alte acțiunii și nu pe calea contenciosului administrativ, că faptul că plătește impozitele nu justifică un interes pentru a interveni în cererea de chemare în judecată formulată de o altă persoană, tribunalul a constatat și reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 49 și urm. din proc.civ. si a respins cererea de intervenție în interes propriu.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interesul reclamantei, având în vedere că aceasta urmează acțiunea principală în interesul căreia a fost formulată, tribunalul a respins-
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, prin mandatar, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului acesta a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece pârâtul Prefectul Județului T nu i-a răspuns în termen legal de 30 de zile de la primirea petiției, iar cu privire la ceilalți pârâți a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care pârâții au produs probe în fals contra mandatarului, nefiind soluționat legal acest capăt de cerere.
Recursul este nefondat.
Curtea reține că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în ceea ce-l privește pe pârâtul Prefectul Județului T pentru aceea că i-a răspuns reclamantei la petiția nr. 8024/20.06.2007, dispunând verificări la Primăria comunei pentru a stabili veridicitatea susținerilor reclamantei.
Curtea reține că prin acțiune, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului Prefectul Județului T de a-i răspunde la petiția adresată acestuia, înregistrată sub nr. 8024/20.06.2007, în baza nr.OG27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, pentru a pune în discuție dacă i s-a răspuns sau nu în termenul legal, ci a solicitat despăgubiri în sumă de 1.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin refuzul de a-i răspunde în scris la petiția respectivă, or, reclamanta nu a produs probe pentru a face dovada prejudiciului suferit, nici nu a făcut precizări în ce constă acesta, astfel că, critica formulată împotriva sentinței este nefondată. De remarcat că nici în cuprinsul recursului reclamanta nu a făcut vreo referire la prejudiciul suferit, respectiv la temeinicia cererii de obligarea pârâtului la despăgubiri.
În ceea ce privește respingerea acțiunii față de ceilalți pârâți, ca inadmisibilă, Curtea reține că prima instanță nu a respins-o pentru că mandatarul n-ar fi avut un contract de mandat valabil, această chestiune fiind doar o susținere a pârâților, ci pentru că nu au fost respectate prevederile art.7 din Legea 554/2004, iar în recurs nu a fost formulată o critică în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, astfel că instanța nu poate exercita sub acest aspect controlul judiciar.
În fine, Curtea constată că cererea de intervenție în interesul reclamantei a fost corect respinsă în condițiile în care acțiunea formulată de către doamna, de asemenea, a fost respinsă.
Față de cele de mai sus, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 807/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 807/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./14.12.2009
Tehnored./16.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
