Obligația de a face. Decizia 1743/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1743
Ședința publică din 26 octombrie2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat derevizuentul Municipiul V D - prin primar,cu sediul în V D,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 67 din 24.06.2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cuintimata Sport V D,cu sediul în V D,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic, pentru revizuientul recurent, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă dă cuvântul reprezentantei recurentei.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului și desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, precizând că cererea de revizuire este întemeiată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 08.05.2009 și înregistrată sub nr- revizuientul Municipiul V D - prin primar a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 487/15.04.2008 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii a arătat că ulterior pronunțării sentinței nr. 487/15.04.2008 s-a aflat că terenul respectiv este revendicat de către și așa cum reiese din extrasul CF 4180, iar raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 din nr.OUG 94/2000 nu se poate dispune asupra acestui teren a cărui situație juridică este incertă.
A mai arătat că cererea de revizuire este justificată și de faptul că zona respectivă face parte dintr-o zonă protejată de interes local, municipiul VDf iind stațiune balneoclimaterică, iar prin edificarea unor construcții în zonă s-ar aduce atingere izvoarelor termale și implicit orașului.
Pe fondul cauzei, în rejudecare, a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că în mod nelegal instanța l-a obligat la emiterea certificatului de urbanism solicitat prin cererea nr. 21.603/05.07.2007, care nu a fost repartizată serviciului urbanism și despre care a luat cunoștință în instanță.
Prin cerere se solicita emiterea a două certificate de urbanism, unul pentru demolarea clădirii și unul pentru construirea unui ansamblu de apartamente, ori atâta timp, cât cererea nu a fost făcută în conformitate cu prevederile legale și nici nu s-a făcut dovada creării vreunui prejudiciu, în mod nelegal, instanța, prin sentința nr. 487/2008 i-a obligat la eliberarea certificatului de urbanism și la plata sumei de 50 lei/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri. Conform Legii nr. 50/1991 se emite certificatul de urbanism pentru demolare urmat de autorizația de demolare după care se eliberează certificatul de urbanism pentru construcție.
Revizuientul mai arată că susținerea referitoare la faptul că primăria era obligată la eliberarea certificatului de urbanism în termen de 30 de zile este nefondată, deoarece prin adresa nr. 23.308/31.07.2007 i s-a comunicat petentei avizul nefavorabil al comisiei de urbanism întrucât aprobarea PUZ-ului și a -ului sunt atributul consiliului local potrivit art. 25 din Legea nr. 350/2001.
Prin adresa nr. 109/2007 i s-a precizat reclamantului și motivul pentru care nu se poate elibera autorizația de construire, respectiv că " potrivit -ului municipiului V D, zona respectivă face parte dintr-o zonă protejată de interes local", afirmații confirmate și de prevederile art. 32 din Legea nr. 350/2001.
Mai mult, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 51/1999 s-a aprobat concesionarea fără licitație publică a suprafeței de 720 mp teren situat în str. -, pentru DISTRIGAZ NORD Târgu-M, or prin demolarea clădirii existente, contractul de concesiune se reziliază rămânând fără obiect.
Petenta s-a prevalat de certificatul de urbanism nr. 53/2007, dar acel certificat de urbanism a fost eliberat pentru etajare, consolidare și modernizare complex și s-a menționat că această zonă face parte din 10- zonă de interes local.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții, fiind un act de informare, revizuientul considerând nejustificată solicitarea petentei privind plata sumei de 1000 lei/zi de întârziere începând cu data de 06.08.2007 până la data emiterii certificatului de urbanism, întrucât nu s-a făcut dovada creării vreunui prejudiciu, astfel încât obligarea la această sumă nu are nici un temei legal.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire a sentinței nr. 487/15.04.2008 ca inadmisibilă.
A arătat intimatul că art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă statuează care sunt hotărârile susceptibile de a fi supuse revizuirii, respectiv " hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare", precum și hotărârea "dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul".
Cum sentința nr.487/15.04.2009 a Tribunalul Suceavaa devenit definitivă și irevocabilă printr-o hotărâre pronunțată în revizuire, aceasta nu face parte din hotărârile expres enumerate de textul de lege pentru ca cererea de revizuire formulată să fie admisibilă.
Prin sentința nr. 67 din 24 iunie 2009, Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că inițial a fost admis recursul formulat împotriva acestei sentințe, prin decizia nr. 1530 din 20 noiembrie 2008 Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, iar ulterior aceasta a fost anulată prin decizia nr. 106 din 22 ianuarie 2009 aceleiași instanțe, prin care s-a admis cererea de revizuire formulată de Sport, în rejudecare respingându-se recursul, nu exclude sentința arătată din categoria celor care sunt susceptibile de revizuire.
Revizuienta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, care consacră ca motiv de revizuire descoperirea, după pronunțarea hotărârii, de înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Or, s-a invocat că ar fi astfel de înscrisuri extrasele de carte funciară pentru informare nr. 2307 și 2308 din 28 aprilie 2009 emise de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară VD( filele 7-9 dosar) din care rezultă că terenul în cauză face obiectul unor cereri de retrocedare formulate de către Ortodoxă a și.
Instanța de fond a constatat că, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoană poate cerceta cartea funciară și celelalte evidențe care alcătuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliară, cu excepția evidențelor care privesc siguranța națională. În alin. 2 al aceluiași articol se stabilește că la cerere, se vor elibera extrase, certificate sau copii certificate conform cu originalul de pe cărțile funciare, planuri sau înscrisuri, cu dovada plății tarifelor legale.
Așadar, nu se poate invoca imposibilitatea prezentării acestor înscrisuri cu ocazia judecării cauzei, motivat de faptul că ar fi fost reținute de partea adversă sau pentru un motiv ce ar putea fi asimilat cu un caz de forță majoră.
Mai mult, instanța de fond a constatat că o parte din înscrierile privind cererile de retrocedare sunt din data de 24 iunie 2008, deci ulterioare momentului pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită. Or, înscrisurile constituite ulterior datei pronunțării hotărârii nu pot constitui temei al revizuirii.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs revizuientul Municipiul V D - prin primar, arătând în esență, că au formulat cerere de revizuire în momentul în care au luat la cunoștință despre notarea interdicției la cartea funciară în ceea ce privește terenul în litigiu. Recurentul mai arată că cererea de retrocedare a și a fost de mai multe ori notată la fila C și apoi radiată și prin urmare nu puteau solicita zilnic extrase de carte funciară.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate face, printre altele, "dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".
Pentru a se admite cererea de revizuire pe acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv să fie vorba despre un înscris nou, care să aibă forță probantă prin el însuși, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea, să nu fi putut fi invocat în proces fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și să fi fost un înscris determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecății fondului soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, acest condiții nu sunt îndeplinite, revizuientul nefăcând dovada imposibilității de prezentare a înscrisurilor invocate, unele dintre ele fiind chiar ulterioare pronunțării hotărârii atacate.
Pe de altă parte, înscrisurile invocate nu îndeplinesc nici condiția de a fi determinante, în sensul că ar fi putut conduce la o altă soluție. Aceasta pentru că prin sentința atacată revizuientul din prezenta cauză a fost obligat să emită un certificat de urbanism solicitat de intimată la data de 5.07.2007. Potrivit dispozițiilor art.29 din Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul nr.350/2001, certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții etc. și se eliberează la cererea oricărui solicitant care poate fi interesat în cunoașterea datelor și reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil. Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.
În consecință, chiar dacă la data pronunțării hotărârii ar fi fost prezentate extrasele de carte funciară prin care se demonstra că terenul pentru care s-a solicitat eliberarea certificatului de urbanism este revendicat de către și, soluția nu putea fi alta, pentru că acest fapt nu conduceasine diela respingerea unei cereri de acest sens, în certificatul de urbanism trebuind să fie menționată situația juridică a terenului.
Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire, astfel încât în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul Municipiul V D - prin primar, cu sediul în V D,-, jud. S, împotrivasentinței nr. 67 din 24.06.2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-, în contradictoriu cuintimata Sport V D,cu sediul în V D,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/24.11.2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
