Obligația de a face. Sentința 180/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMA NI
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 180
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de petentul cu domiciliul ales în sat, com. Crucea, jud. S, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 22 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea pârâților: Ministerul Justiției și Libertăților B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Cadrul Ministerului Administrației și Internelor B la emiterea unui act administrativ prin care să-i recunoască calitatea de cetățean "de jure" al României (prima pârâtă) și ulterior la înregistrarea sa ca și cetățean român în condițiile speciale ale nr.OG 97/2005 (de către secund-pârâtă).
În motivarea acțiunii, reclamantul domiciliat în Republica Map recizat că părinții săi au fost la data nașterii lor cetățeni români la fel ca și bunicii săi - născuți pe teritoriul Regatului României, cetățenie care niciodată nu a fost retrasă.
În drept, reclamantul a invocat art. 5 lit. "b" - Legea nr. 21/1991 a cetățeniei, Legea nr. 171/2009 privind aprobarea OUG147/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 21/1991 și a Legii nr. 793/1941 privind constatarea cetățeniei române a locuitorilor din și de Nord, Legea nr. 554/2004 - art. 8, nr.HG50/205.
A învederat reclamantul, că și Constituția M garantează dreptul la cetățenie, ca drept recunoscut internațional prin art. 17 alin. 1 din Convenția Europeană cu privire la cetățenie, convenție ratificată atât de Republica M prin Hotărârea nr. 621 - XIV/1999 cât și de România prin Legea nr. 393/2002.
În detalierea cererii sale și pentru explicitarea mai bună a acesteia, reclamantul a susținut că procedura de acordare a cetățeniei române de către Comisia de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților B este greoaie, anevoioasă, presupune depunerea unui întreg dosar la Consulatul României din Chișinău și ca atare contravine recomandărilor Convenției Europene privind cetățenia. În dovedirea acțiunii, au fost depuse înscrisuri la fila 11-49 dosar.
În cauză, pârâtul Ministerului Administrației și Internelor B - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În susținerea primei excepții, lipsa competenței materiale a instanței, a fost invocată Legea nr. 21/1991 (conform căreia cererea pentru acordarea cetățeniei Române se soluționează de Ministerul Justiției și Libertăților - Comisia pentru Cetățenie) și minuta încheiată de membrii Comisiei de " practicii judiciare" și Președintele secției civile și de proprietate intelectuală de la Înalta Curte de Casație și Justiție și președinți ai secțiilor conflicte de muncă și asigurări sociale ai Curților de apel din țară - din 24.06.2009.
În motivarea excepției lipsei calități sale procesuale pasive, pârâtul a invocat nr.OG 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidența persoanelor aprobată și modificată prin Legea nr. 372/2002, nr.OUG 97/2005 aprobată prin Legea nr. 290/2005 privind evidența domiciliului, reședinței și actele de identitate ale cetățenilor români în conformitate cu care (art. 8 alin. 2 lit. "c"), Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor nu are atribuții de natura celor la care reclamantul se referă prin acțiune.
Pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților Bai nvocat prin întâmpinare, excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea că cererea reclamantului nu este de natura contenciosului administrativ în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele cu privire la acestea.
Este necesară din punct de vedere procedural, ordonarea tuturor excepțiilor invocate, în vederea soluționării lor în mod succesiv în funcție de caracterul lor absolut sau relativ, dirimant sau dilatoriu, procesual sau de fond - sau dimpotrivă, cu consecința soluționării uneia care prevalează celorlalte excepții invocate, și face inutilă examinarea lor.
Între cele trei excepții invocate de pârâți (excepția lipsei de competență, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii), instanța apreciază că examinarea excepției inadmisibiliății primează și duce la respingerea celorlalte excepții, făcând chiar inutilă examinarea lor.
Aceasta deoarece în doctrină, față de situația că Codul d e procedură civilă nu stabilește o ordine a soluționării excepțiilor, s-a propus soluționarea mai întâi a excepțiilor legate de investirea instanței.
Astfel, excepția inadmisibilității, excepție absolută de fond, pentru că vizează exercițiul dreptului la acțiune și în subsidiar investirea instanței, este dată în cauză și va fi admisă ca atare; din următoarele considerente:
Este de observat că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, în considerarea disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Ori acțiunea dedusă judecății de către reclamant, nu poate face obiectul acțiunii judiciare care se judecă conform prevederilor Legii nr. 554/2004. Aceasta deoarece pentru reclamant, cerințele art. 8 din legea nr. 554/2004 nu sunt date, reclamantul nesuferind o vătămare într-un drept reglementat de lege sau într-un interes legitim,printr-un act administrativ unilateralșinici prin nesoluționarea în termen a unei cereri legatede acest drept sau interes,refuz de soluționarea unei asemenea cereri,refuz de efectuare a unei expertize administrativenecesar pentru exercitarea sau protejarea dreptului său.
De urmare a acestor rețineri, acțiunea de față nu este una de domeniul contenciosului administrativ, în speță lipsind actul administrativ, ceea ce rezultă de altfel și din acțiune, în care reclamantul solicită emiterea unui act administrativ prin care să i se recunoască calitatea de cetățean român. Este de menționat însă, că un act care ar refuza atestarea unei asemenea calități, de asemenea nu ar putea fi atacat la instanța de contencios administrativ, acesta neavând caracter administrativ, ci civil. De altfel, în același sens se prezintă și minuta Comisiei de a Practicii depusă la dosar de prim-pârâtă în care toate opiniile exprimate vizează în cazul soluționării cererii, instanța civilă. În altă ordine de idei și față de prevederile Legii Cetățeniei nr. 21/1991, cererea pentru dobândirea cetățeniei are un caracter necontencios, la fel ca și procedura prevăzută în acest act normativ.
Evident că excepția inadmisibilității pe care am analizat-o sub aspectul exercitării dreptului reclamantului la acțiune, conduce la verificarea investirii instanței și numai în plan subsidiar la competența materială a acesteia care în cauză nu este dată, ci aparține unei autorități administrative fără activitate jurisdicțională, stabilită printr-o lege specială - Legea nr. 21/1991.
Deși admiterea excepției inadmisibilității acțiunii face inutilă examinarea celorlalte excepții - cea a necompetenței materiale și cea a lipsei calității procesuale pasive ( excepție invocată de secund-pârât), în aplicarea art. 1371Cod procedură civilă, instanța se va pronunța și asupra lor, în sensul că le va respinge în lipsa unui cadru procesual ce nu dă dreptul reclamantului la o acțiune în contencios administrativ și în care astfel instanța nu poate verifica competența și nici calitatea părților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
Respinge celelalte excepții invocat de pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de petentul cu domiciliul ales în sat, com. Crucea, jud. S, în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției și Libertăților B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 5/27.10.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen
