Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1687/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1687
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncăîmpotriva sentinței nr.1202 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cureclamanții-intimați, G, IU, G, G, și - toți cu sediul ales la Biroul de Avocat " " - cu sediul în S, str. - -, - 3,. C,.1, județul -, județul
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a acorda posibilitatea avocatului titular să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 22 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată acestei Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 04.05.2009, reclamanții, G, IU, G, G, și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă S au solicitat:
1. să se dispună obligarea pârâtei să le acorde sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1, lit.c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 05.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii;
2. să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând aceleași sporuri retroactiv pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005, sume indexate corespunzător cu indicele de inflație.
In motivare, reclamanții au arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Prin sentința nr. 1399/26.06.2008 a Tribunalului Suceava, menținută prin decizia nr. 1014/04.09.2008 a Curții de APEL SUCEAVA li s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 23.05.2005 până la 26.06.2008. Ulterior li s-au acordat aceleași drepturi până la data de 04.12.2008.
S-a reținut în mod corect că, deși aceste drepturi solicitate trebuiau să fie acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Inspectoratul Teritorial d e Muncă S refuză acordarea acestora lună de lună.
Prin sentința nr. 1399/26.06.2008 Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să acorde fiecărui membru de sindicat menționat în cerere, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioada 22.05.2005 - 04.12.2008, data pronunțării hotărârii, și în mod firesc sunt îndreptățiți a solicita aceste drepturi și pentru perioada următoare respectiv din 04.12.2008 și până la data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, respectiv plata sumelor prezentând drepturile solicitate pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005, consideră reclamanții că sunt îndreptățiți și la plata acestora întrucât dreptul la acțiune nu s-a prescris, date fiind suspendările succesive dispuse prin legile bugetului de stat.
Consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
In dovedire au depus la dosar înscrisuri și practică judiciară.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005, acestea fiind solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că art.31 alin.3 din același act normativ statuează în mod expres că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, întrucât nu a fost adoptată o lege de salarizare a funcționarilor publici, anual, prin Ordonanțe ale Guvernului, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale.
Astfel, pentru anul 2005 - a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, pentru anul 2006 - nr.OG 2/2006, iar pentru anul 2007 - nr.OG 6/2007.
În cadrul acestor acte normative au fost enumerate sporurile, premiile, primele și alte drepturi de natură salarială ce se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora, prin stabilirea unui procent din salariul de bază. Procentul celor două suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin legea nr. 188/1999 și nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare a acestor drepturi este arbitrară.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanți, respectiv obligarea Inspectoratului Teritorial d e Muncă S la plata suplimentului gradului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005, se solicită respingerea acestuia ca prescris motivat de faptul că potrivit art.1 coroborat cu art.3 și art.7 din decretul nr. 167/1998, dreptul la acțiuni având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, de la data nașterii dreptului.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.1202 din 16.06.2009, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Inspectoratul Teritorial d e Muncă S pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005; admis în parte cererea, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" formulată de reclamanții din petitul acțiunii în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S - cu sediul în str. -, județul S; a obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioadele 01.01.2004 - 22.05.2005 și 05.12.2008 - 16.06.2009 - data pronunțării hotărârii, în raport de intervalul lucrat efectiv de fiecare dintre aceștia în calitatea de funcționari publici, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune nu este incidentă în cauză, întrucât aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare.
Dat fiind faptul că durata cauzei de suspendare nu intră în calculul termenului de prescripție, instanța apreciază că prezenta acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 04.05.2009, a fost formulată cu respectarea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut prin dispozițiile imperative ale art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/2008.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul unității pârâte și că, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, reiterând susținerile de la instanța de fond, arătând că sumele solicitate de reclamanți nu au fost prevăzute în bugetul său anual.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată că acesta este întemeiat, în parte.
Din oficiu, Curtea invocă incidența excepției autorității de lucru judecat în ce privește drepturile salariale solicitate de reclamanți pentru perioada 01.01.2004 - 22.05.2005.
S-a constatat astfel că, inițial, prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava la data de 23.05.2008, înregistrată sub nr-, reclamanții în cauză au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 până la data pronunțării hotărârii.
Prin sentința civilă nr.1399 din 26.06.2008 - irevocabilă - Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca prescrisă cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 1.01.2004 - 22.05.2005, această hotărâre intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față, aceiași reclamanți au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S la plata sporurilor menționate anterior pentru perioada 1.01.2004 - 22.05.2005, indexată corespunzător cu indicele de inflație, invocând același temei juridic constând în dispozițiile art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată.
Potrivit dispozițiilor art.1201 din Codul civil, "este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
În considerarea faptului că pretențiile reclamanților au fost definitiv și irevocabil soluționate prin sentința civilă nr.1399 din 26.06.2008 a Tribunalului Suceava, Curtea constată că în speță este dată excepția autorității de lucru judecat, așa încât, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 raportat la art.312 al.1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S și modificând în parte sentința atacată va respinge cererea reclamanților care vizează perioada 1.01.2004 - 22.05.2005.
Cât privește critica recurentei, Curtea constată că pentru perioada 05.12.2008 - 16.06.2009 recursul este nefondat.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința nr.1202 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților de obligare a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S la plata drepturilor solicitate pentru perioada 1.01.2004 - 22.05.2005 dată fiind excepția autorității lucrului judecat și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat depârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Modifică în parte sentința nr.1202 din 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în sensul că respinge acțiunea reclamanților de obligare a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S la plata drepturilor solicitate pentru perioada 1.01.2004 - 22.05.2005 dată fiind excepția autorității lucrului judecat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.10.2009
jud.fond
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Grapini Carmen, Grosu Cristinel
