Obligația de a face. Decizia 1808/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1808/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 430 din 20.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 25 mai 2009 s-a depus la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză însoțite de un set de înscrisuri în justificarea poziției procesuale.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.430 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului jud. C-Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat, la data de 05.08.2008, un autoturism marca Volkswagen LT 46A. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul modificării sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că nstanța de fond a respins acțiunea motivând prin aceea că potrivit dispozițiilor OUG 50/2008 nu se poate reține caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și că această taxănu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculezeșisă utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană,cituturor persoanelor care doresc să înmatriculezeșisă utilizeze un autoturism, indiferent de provenineța sau de vechimea acestuia"
Această apreciere a instanței este evident greșită, iar interpretarea textului legal invocat incorectă. Din actele depuse la dosarul cauzei reiese faptul că autoturismul în cauză a fost achiziționat din Olanda unde a fost înmatriculat la data de 12.11.1997. Potrivit art.4 lit.a din OUG 50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturisme de proveniență română sau străină ori între cele noi sau second-hand. Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, rezultă în mod cert că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulatie înmatriculate în tară. Motivul pentru care această taxă de poluare a fost instituită este diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Din alt punct de vedere actele normative anterioare respectiv OUG 208/2008 ce excepteză de la plată autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează prima dată în România și OUG 218/2008 privind modificarea OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule ce exceptează de la plată autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte stat ale uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv. Pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2. Aceste prevederi legale creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
În acțiunea de fond a invocat și faptul că potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelaltereglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne,cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului2.
Așadar OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat menbru UE, favorizînd astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România, iar potrivit normelor europene acest lucru nu este admisibil atâta timp cât norma fiscală națională diminuează consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor.
Prin instituirea taxei de poluare așa cum a fost ea modificată de OUG 50/2008 se creează și o discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul prin acțiunea promovată în contradictoriu cu INSTITUȚIA PREFECTULUI C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR a solicitat înmatricularea definitivă fără taxă de primă înmatriculare a autovehiculului în favoarea reclamantului.
În justificarea pretențiilor formulate reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 9 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene și preeminența dispozițiilor comunitare și jurisprudenței comunitare în raport de dreptul intern.
Reclamantul a formulat în prealabil cerere adresată autorităților abilitate în vederea înmatriculării autoturismului fără achitarea taxelor aferente primei înmatriculări acestea comunicându-i că procedura înmatriculării este reglementată de Ordinul MAI nr. 1501/2006 iar taxa de primă înmatriculare fiind unul din actele necesare pentru înmatricularea autoturismului iar ipoteza prezentată nesituându-se în excepțiile prevăzute de lege nu se poate proceda la înmatricularea în condițiile solicitate.
Prima instanță și-a fundamentat hotărârea reținând că dispozițiile OUG nr. 50/2008, constituie cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar acest act normativ stabilește că această taxă este venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Taxa instituită a fost interpretată de către prima instanță ca fiind una reglementată prin dispoziții legale dar care nu instituie discriminări.
Din economia textului de lege enunțat anterior prima instanță a tras concluzia că nu există discriminare între autoturismele cumpărate din România și cele provenite din țările Comunității Europene, aspect interzis de art.90 partea I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, apreciere care este conformă realității.
Refuzul înmatriculării în ipoteza nerespectării dispozițiilor legale de către persoana care pretinde o anumită conduită autorității nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.
Autoritățile pârâte atât în procedură prealabilă cât și în emiterea actelor contestate au procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale care sunt încălcate în ipoteza în care autoritatea se conformează pretențiilor cetățeanului.
Principiul securității circuitului civil presupune respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru ipoteza în care anumite norme nu sunt conforme dispozițiilor din acte normative cu putere superioară lor respectiv Constituția sau Convenția, abilitarea în înlăturarea de la aplicare a acestora revine doar autorităților investite după caz, în acest sens respectiv Curtea Constituțională, E, sau instanțelor naționale.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței că recursul declarat de reclamantul este nefondat, prima instanță interpretând corect dispozițiile legale incidente așa cum s-a reținut anterior astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 430 din 20.02.2009 pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat reclamantul împotriva sentinței civile nr. 430 din 20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - G - - -
GREFIER
- -
Red.//2 ex./27.05.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
