Obligația de a face. Decizia 1868/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1868/2008
Ședința publică din 22 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 979 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA prin PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La data de 22 septembrie 2008 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantului recurent -.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 979 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, jud. S și COMUNA - PRIN PRIMAR, pentru obligarea Consiliului Local la emiterea unei hotărâri pentru vânzarea Complexului Zootehnic către reclamant și pentru daune cominatorii. De asemenea, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Local.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea sa, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local al comunei, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care acesta din urmă să fie obligat la emiterea unei hotărâri de vânzare către reclamant a Complexului Zootehnic, conform contractului nr. 1114/5.07.2002, cu obligarea la 500 RON/zi daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
Printr-o precizare ulterioară reclamantul a solicitat introducerea în cauză și a pârâtei Comuna, prin Primar.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza contractului încheiat între părți la data de 5.07.2002, reclamantul a solicitat Consiliului Local încheierea contractului de vânzare-cumpărare, primind un răspuns negativ la 10.01.2008.
A susținut reclamantul că, în timp, a depus nenumărate cereri pentru respectarea clauzelor contractuale, fără a primi un răspuns, fiind folosite grupuri de presiune de natură să-l oblige pe reclamant a nu respecta clauzele contractuale, precum și faptul că pârâtul a refuzat (amânat) să predea linia de joasă tensiune, ceea ce a avut drept consecință introducerea curentului electric abia în anul 2006 și că reclamantul a depus cereri în fiecare an pentru concesionarea terenurilor agricole, conform art. 3 pct. 7 din contract, însă pârâtul a închiriat terenurile altor persoane, refuzând și să vândă mijlocul fix în anul 2006, pentru ca reclamantul să poată contracta credite bancare.
În privința clauzei cuprinse în cap. 3 pct. 9 din contract, reclamantul arată că a făcut investiții totale de 565,345,4 lei, constând în reparații ale grajdurilor, introducerea apei, a curentului electric, repararea drumului de deviație, repararea și amenajarea depozitului fânar.
Referindu-se la obligațiile cuprinse în pct. 10 din contract, reclamantul menționează că la bovine, obligația a fost depășită cu 200% iar la ovine cu 115%.
În final, se învederează că are în derulare un proiect finanțat prin Programul Sapard, însă datorită refuzului Consilierilor locali de a vinde mijlocul fix, întâmpină greutăți.
Prin întâmpinare, Consiliul Local a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținându-se că prin art. 7 alin. 1 din OUG168/2001 nu s-a instituit imperativ obligația vânzării spațiilor închiriate, fiind lăsată la latitudinea autorităților deliberative ale administrației publice locale această opțiune.
Pârâtul a invocat de asemenea și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei în ședința publică din 4 aprilie 2008 când, unind excepțiile cu fondul, cauza a rămas în pronunțare.
Pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii invocând ca argument principal faptul că reclamantul nu și-a onorat obligațiile contractuale cu privire la repararea și modernizarea imobilelor.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 7 din nr.OG168/2001 construcțiile zootehnice, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor care le-au avut în folosință gratuită, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora, la momentul atribuirii în folosință gratuită.
Acest text legal consacră îndreptățirea beneficiarului de a pretinde vânzarea imobilelor sus menționate, sens în care în capitolul III al contractului părților s-a stipulat expres prin art. 8 că, la cererea beneficiarului, proprietarul este obligat să încheie contract de vânzare cumpărare pentru bunurile date anterior în folosință gratuită.
Prin urmare, observând și că reclamantul a notificat în prealabil Consiliul Local, solicitând vânzarea imobilelor, excepția inadmisibilității a fost respinsă.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Comunei, este de observat că potrivit art. 3 al.1 din OG168/2001, obiect al atribuirii în folosință gratuită îl constituie construcțiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale. Raportat la acest text legal, reclamantul nu a greșit chemând în judecată și pe titularul dreptului de proprietate, în speță Comuna, pentru opozabilitate.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin art.1 al.1 din nr.OG168/2001 s-a reglementat atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice și a fabricilor de nutrețuri combinate, către asociațiile crescătorilor de animale ori către persoanele fizice în vârstă de până la 40 de ani, respectiv persoane juridice, iar în baza art. 4 din acest act normativ, la data de 5 iulie 2002 s-a încheiat un contract între Consiliul Local al Comunei și reclamantul, cu următorul obiect: "atribuirea în folosință gratuită de spații dezafectate din zootehnie, aparținând Consiliului Local al Comunei situate în localitatea în baza Hotărârii de consiliu adoptată în ședința din data de 27 iunie 2002, spații destinate creșterii, îngrășării și exploatării animalelor în conformitate cu prevederile art.4 din OUG168/13.12.2001 și art.6 din HG216/7 martie 2002", spațiile efective atribuite constând în:
a) 1 grajd tineret; 2 bucăți grajd; 1 fânar; 3 celule; 1 grajd maternitate; 1 filtru sanitar; 1 depozit cărbune; 1 magazie furaj; 1 bucătărie furaj; 1 platformă bălegar; 2 rezervoare apă; alimentare cu apă (puț + pompă 2 bucăți), conducta aferentă;
b) drum incintă beton; teren de incintă.
Pârâtul s-a obligat să predea în folosință obiectivele de mai sus, împreună cu un teren aferent de 2,45 ha "aflat în proprietatea privată a primăriei". S-a obligat de asemenea să respecte dreptul de preemțiune în favoarea beneficiarului, pentru concesionarea terenului agricol proprietatea sa, necesar pentru creșterea animalelor.
Beneficiarul, în speță reclamantul, s-a obligat să efectueze reparații "necesare" la obiectivele preluate, astfel:
1. De la 05.07.2002 până la 04.07.2003, se vor repara următoarele: introducerea curentului electric, aducerea apei în complex, drumul de deviație pentru accesul în tarlaua Cetate -, reparat și amenajat depozit furaje;
2. De la 05.07.2003 până la 04.07.2004 se vor repara: reparat grajdul nr.1 și dat în folosință prin populare;
3. De la 05.07.2004 până la 04.07.2005 se vor repara: grajdul maternitate și birourile;
4. De la 05.07.2005 până la 04.07.2006 se vor repara: grajdul nr.2, moara;
5. De la 05.07.2006 până la 04.07.2007 se vor repara: grajdul nr.3 și se va popula, reparat depozit de combustibil.
S-a obligat de asemenea să populeze grajdurile astfel:
1. de la 05.07.2002 până la 04.07.2003 cu 20 juninci gestante;
2. de la 05.07.2003 până la 04.07.2004 cu 200 capete ovine;
3. de la 05.07.2004 până la 04.07.2005 cu 250 capete ovine;
4. de la 05.07.2006 până la 04.07.2006 cu 250 capete ovine; precum și să obțină toate autorizațiile de funcționare necesare, să achite toate serviciile și să plătească impozitele și taxele legal datorate.
La data de 01.10.2007 reclamantul, invocând contractul, a solicitat vânzarea complexului zootehnic, menționând și că derulează un program Sapard, pentru acest complex.
Reclamantul revine cu o notificare datată 10.01.2008, somând pârâtul să emită o hotărâre pentru vânzarea spațiilor. În aceeași zi se comunică reclamantului că proiectul de hotărâre a fost dezbătut în ședința de consiliu local din data de 28.12.2007, nefiind adoptat.
În demersul de verificare a legalității acestui refuz și, în mod corespunzător, pentru a verifica dacă pârâtului îi incumbă sau nu obligația adoptării unei hotărâri pentru vânzarea complexului, tribunalul a considerat că este ținut a verifica respectarea clauzelor contractuale, față de poziția procesuală adoptată de către pârâți.
S-a constatat astfel că reclamantul nu a efectuat decât parțial reparațiile la care s-a obligat și nu a respectat termenele de realizare a acestora, astfel cum au fost asumate prin contract, fără a putea dovedi că a fost obstrucționat, cum susține prin acțiune.
Abia în cursul anului 2006 reclamantul a demarat procedurile pentru a obține avizele necesare în vederea reabilitării complexului zootehnic, cu sublinierea de către instanță a faptului că transformarea fermei de bovine în fermă de ovine, la care avizul emis de Consiliul Județean S se referă, excede obiectului contractului și obligațiilor contractuale.
Autorizația de construire pentru reabilitarea și modernizarea fermei a fost eliberată la 25.05.2007, în condițiile în care contractul părților expira la 5 iulie 2007.
Cum reclamantul nu a depus în probațiune nici un act care să ateste efectuarea reparațiilor în modul eșalonat prin contract (chitanțe, bonuri, facturi, procese verbale de recepție, etc.), acesta nu poate pretinde cu succes obligarea celeilalte părți contractante la respectarea obligației de a vinde complexul zootehnic, la un preț de 10% din valoarea consemnată la încheierea contractului, care a fost de 78.681.800 lei vechi, chiar dacă în prezent derulează un proiect Sapard în scopul reabilitării complexului, cu fonduri nerambursabile (12-15).
Prevederea cuprinsă în art. 969 Cod civil, conform căreia convențiile au putere de lege între părțile contractante este necesar a fi înțeleasă în sensul în care obligațiile asumate în cadrul unui contract sinalagmatic, cum este cel al părților din cauza de față, trebuie onorate de ambele părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a aplicat în mod eronat legea neținând cont de alin. 3 al art. 7 din Legea nr.335/2004, care prevede înstrăinarea construcțiilor zootehnice fie către beneficiar fie către o altă persoană cumpărătoare, care astfel impune legal vânzarea spațiului cu dotarea făcută până în acel moment, potrivit dispozițiilor legii, la expirarea celor 5 ani.
În contractul întocmit de recurent nu s-a prevăzut clauza specială că vânzarea nu se va realiza la expirarea celor 5 ani, ci numai după ce se vor realiza integral investițiile prevăzute în contract.
S-a mai arătat că raportul de analiză emis de Agenția de plăți și dezvoltare rurală și pescuit nr.2507/9 mai 2008, constată la fața locului execuția investiției și arată stadiul execuției în procent de 100%.
Recurentul susține că instanța de fond nu a arătat în concret, în motivarea hotărârii, care lucrări nu au fost executate din contract, motivând superficial hotărârea atacată.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 168/2001 construcțiile zootehnice, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor care le-au avut în folosință gratuită, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora, la momentul atribuirii în folosință gratuită.
Acest text legal consacră facultatea proprietarului de a decide vânzarea imobilelor sus menționate, însă numai la expirarea termenului de atribuire în folosință.
Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o opțiune de cumpărare care să fie permisă de lege a fi înserată în contract la momentul încheierii acestuia, ci de o posibilitate de încheiere a unui contract ulterior derulării contractului de atribuire în folosință gratuită.
Părțile au interpretat greșit prevederea legală. Astfel, în capitolul III al contractului părților s-a stipulat în cadrul art. 8 că, la cererea beneficiarului, proprietarul este obligat să încheie contract de vânzare cumpărare pentru bunurile date anterior în folosință gratuită.
Această clauză depășește prerogativa de dispoziție conferită proprietarului prin Ordonanța Guvernului nr. 168/2001, în sensul că instituie o opțiune de cumpărare pentru beneficiar, nelegală.
Ca atare, prevederea contractuală încalcă textul legal sub două aspecte: în primul rând, sub raport temporal, în loc ca procesul decizional să aibă loca posterioriderulării contractului de atribuire în folosință (când administrația este în cunoștință de cauză cu privire la modul în care beneficiarul s-a conformat obligațiilor), el are loc din și în necunoștință de cauză; în loc să păstreze pentru administrație posibilitatea unei evaluări a oportunității vânzării, reprezintă o abdicare de la atributul suveran al dreptului de dispoziție.
Din această perspectivă, clauza contractuală este lovită de nulitate absolută și este inoperantă.
Odată înlăturată această clauză, dreptul beneficiarului de a cumpăra construcțiile zootehnice, terenul de sub acestea și incintele aferente își are, totuși, un temei în lege, id est art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 168/2001, însă acest text lasă în întregime la latitudinea proprietarului decizia vânzării, neechivoc manifestată în speță în sensul refuzului, motivat de aspectele reținute și de tribunal.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr. 979 din 21 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
GREFIER
-
RED./MR
29.09.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
