Obligația de a face. Decizia 1895/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1895
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 272 din data de 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurentul reclamant, consilier juridic A pentru intimatul pârât Consiliul Județean O și consilier juridic pentru intimata Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților:
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic A pentru intimatul pârât Consiliul Județean O pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Consilier juridic pentru intimata Sucursala S solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 272 din 04 aprilie 2008, Tribunalul Olta respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu SC SA B-Sucursala S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamantul deși afirmă prin cerere că a concesionat de la Primăria Comunei suprafața de 210 mp, prin contractul de concesiune nr. 2262/14.07.2006 ca persoană fizică, pentru ca "imobilul casă de vacanță urma să-l ridic pentru o societate la care sunt asociat, SC SRL " nu face această dovadă prin nici unul din actele prezentate, situație în care, ar fi fost normal ca acțiunea și actele necesare pentru obținerea avizelor, autorizațiilor și a documentație să fie formulate în numele societății comerciale SC SRL și nu în nume personal, fapt ce impunea și adaptarea contractului de concesiune la această situație juridică.
Tribunalul, plecând de la conținutul contractului de concesiune, în forma redactată, a apreciat că nu poate fi calificat astfel, deoarece,nu asigură redevența anuală - care este specifică contractelor de concesiune - a unității administrativ-teritoriale - Comuna, pe perioada celor 49 de ani - termenul pe care a fost încheiat, neputând fi luat în considerare ca act juridic legal, îndată ce, prin destinația dată terenului concesionatse încalcă norme imperative de drept public - art.49 alin.(1) din Legea nr.10/1996, legea apelor, fapt ce impunea o analiză mai atentă din partea organului administrației publice locale - Consiliului Local al Comunei - a propunerii și a documentației privind concesionarea acestui teren pentru efectuarea de construcții - ce nu pot fi realizate pe acesta - concesionarea putând fi făcută pentru alte activități.
Apărările pârâtei Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice SA B - Sucursala S privind neconcordanțe în înscrisurile prezentate sunt reale, și dacă, pentru aceeași suprafață de teren a mai fost solicitat și un alt aviz, de data aceasta formulat în numele SC SRL de către, susținere neinfirmată de reclamant, este evident faptul că reclamantul a solicita concesionarea terenului pentru interesele acționarilor acesteia, și, nu ale societății comerciale, la care pretinde că este asociat.
Cât privește problema avizului, tribunalul a constatat că și Certificatul de urbanism a fost eliberat cu încălcarea prevederilor Legii nr.50/1991, respectiv ale art. 6 alin (2) care prevăd că: "Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia"dar și ale art.10 lit.c) care prevăd că:"în zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, în zonele de siguranță și protecție ale amenajărilor hidrotehnice de interes public, precum și în alte arii protejate solicitantul va obține avizul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale"raportat la prevederile art 49 alin.(1) din Legea apelor nr.107/1996, care prevăd că:"Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe"raportat la Anexa 2 -LĂȚIMEA DE PROTECȚIE ÎN JURUL LACURILOR, LACURILOR DE, ÎN DE, ȘI A LUCRĂRI HIDROTEHNICE, lit.c) din lege, cu respectarea planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate.
Ori, este limpede faptul că, acolo unde nu poate fi dată autorizație de construire, deoarece legea o interzice în mod expres, nu poate fi eliberat nici Certificat de urbanism pentru eliberarea autorizației de construire, pentru a crea situații juridice de nesocotire a legii - ca cele invocate de reclamant în a doua sa cerere adresată SC SA Sucursala S privind reanalizarea avizului negativ dat.
Pentru asemenea situații juridice sunt răspunzătoare atât autoritățile publice locale, cele județene, societățile comerciale ce administrează perimetrele protejate dar și instituțiile statului, ca, în cazul Notificării nr. 165/13.08.2007 a Sistemului de Gospodărirea Apelor O - în care, în mod curios apare SC SRL ca vecin la Sud al Casei de vacanță a reclamantului, deci cu un alt amplasament, - societate comercială pentru care el, ca persoană fizică, pretinde că solicită avizul, prin cerere.
Mai mult, această instituție publică a Statului, prin Notificarea emisă, care nu este recunoscută drept aviz de către SC SA, reușește ca printr-o interpretare originală a legii să înlocuiască o dispoziție imperativă a acesteia - art. 49 alin.(1) din Legea nr.107/1996 - cu declarația pe propria răspundere a solicitantului, fără a preciza dispoziția legală care îi acordă aceste competențe, fapt nepermis în sistemul de drept românesc.
Cu această motivare, constatând că legea interzice efectuarea construcțiilor, de orice fel, inclusiv sociale, în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de protecție precizate de lege, a construcției Casă de vacanță pentru care se cere avizul, a cărui lipsă atrage imposibilitatea acordării autorizației de construire, și, nefiind aplicabile dispozițiile OUG nr.27/2003, privind aprobarea tacită, tribunalul a constatat că cererea reclamantului ca este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt, s-a susținut în esență că, soluția pronunțată de instanța de fond crează o discriminare în ceea ce privește acordarea de avize pentru aceeași zonă.
S-a mai susținut că în mod nelegal prima instanță s-a pronunțat cu privire la valabilitatea certificatului de urbanism, întrucât aceasta nu fusese sesizată cu o astfel de cerere.
La data de 02.07.2008, intimatul Consiliul Județean Oaf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Intimata SA-Sucursala Saf ormulat la data de 27.08.2008 întâmpinare, arătând că recursul formulat în cauză nu se întemeiază pe niciun temei de drept, fiind doar un "memoriu de critici" aduse instanței de fond.
S-a mai susținut că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nici un text de lege pe care să se sprijine susținerile recurentului și să fie combătută soluția pronunțată de instanța care a judecat fondul.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate dar și în raport de dispozițiile art. 3041, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților SC SA-Sucursala S și Consiliul Județean O să-i elibereze aviz favorabil pentru construirea înzona de protecțiea lacului de acumulare a unei case de vacanță.
În fapt, reclamantul a contestat avizul nr. 12/14.01.2008 emis de către Comisia Tehnică de Avizare din cadrul Sucursalei S prin care a fostavizată negativdocumentația "Casă de vacanță - comuna, Punct, cu motivarea că acest obiectiv este amplasat în zona de protecție a lacului de acumulare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 alin. 1 lit. (i) din același act normativ, prevede că prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Rezolvarea nefavorabilă, cum este cazul în speța dedusă judecății, nu echivalează cu un refuz nejustificat, dacă soluția dată cererii a avut temei legal, întrucât autoritatea administrativă este obligată doar să răspundă cererii petentului și nu să dea curs favorabil acesteia.
Reclamantului i s-a răspuns la cererea înregistrată sub nr. 754/20.11.2007, iar împrejurarea că acesta se declară nemulțumit de răspunsul primit din partea pârâtei nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, atâta vreme cât soluția dată cererii a avut termen legal și nu s-a dovedit depășirea de către autoritatea administrativă a limitelor dreptului de apreciere, adică excesul de putere.
Refuzul autorității emitente, în speță SC SA-Sucursala S de a emite reclamantului avizul solicitat s-a întemeiat pe dispozițiile art. 40 alin. 1 și 2 din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe faptul că reclamantul nu a completat documentația solicitată, neprezentând avizul favorabil al Sistemului de Gospodărirea Apelor
Art. 49 din Legea nr. 107/1996 interzice amplasarea în zona inundabilă și în zonele de protecție prevăzute la art. 40 de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale acestora.
Art. 50 din aceeași lege prevede că "lucrările ce au legătură cu apele (prevăzute la art. 48) pot fi promovate și executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor.
Așa încât, potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior,era obligatoriu ca înainte de a solicita avizarea obiectivului "casă de vacanță" amplasat în zona de protecție a lacului de acumulare, reclamantul să fi solicitat și obținut avizul de gospodărire a apelor.
Prin urmare, nu pot fi reținute criticile recurentului, că prin neavizarea favorabilă a cererii, am fi în prezența unui refuz nejustificat și a unei discriminări în ceea ce privește acordarea de avize pentru aceeași zonă.
În raport de cele expuse, se apreciază că în mod corect prima instanță și-a întemeiat soluția pe dispozițiile legale incidente în cauză precum și pe toate celelalte probe administrate.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile recurentului în sensul că prima instanță a analizat și valabilitatea certificatului de urbanism, deși nu fusese legal sesizată cu această cerere, întrucât în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Astfel fiind, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, iar în baza dispozițiilor art. 312 se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 272 din data de 4 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
17.10.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
