Obligația de a face. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.159/2009
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL S M, împotriva sentinței civile nr. 433/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA și chemații în garanție SC SRL și SC SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 30.06.2009 s-au depus la dosar, de către intimata SC SA note de cheltuieli.
La data de 01.07, respectiv 02.07, chemații în garanție SC SRL, respectiv SC SA au depus la dosar note scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de 25.06.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 433 din data de 20 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta MUNICIPIUL S-M, în contradictoriu cu pârâta C-N, ca inadmisibilă.
Totodată, s-a admis excepția tardivității introducerii cererilor de chemare în garanție și în consecință s-au respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta împotriva chematelor în garanție B și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța defond a reținut că reclamantul MUNICIPIUL SMa chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia să executate lucrări de reabilitare a obiectivului "pod istoric peste " între localitățile S-M și, în caz contrar să fie îndreptățită reclamanta să realizeze aceste lucrări cu o altă firmă pe cheltuiala pârâtei, aceasta urmând a fi obligată și la plata sumei de 90000 lei, reprezentând contravaloarea covorului asfaltic turnat peste pod, lucrare care ar fi trebuit să fie executată de pârâtă.
La data de 21.05.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.491.748 lei, reprezentând reparații capitale la podul peste râul, arătând că pentru remedierea situației create s-a organizat o nouă licitație, fiind câștigătoare pentru suma de 1.491.748 lei.
Pârâta a chemat în garanție pe și pe, solicitând obligarea acestora la daune interese compensatorii în cuantum egal cu valoarea daunelor interese pe care pârâta va fi obligată să le plătească in beneficiul reclamantei ca urmare a neconformității lucrărilor executate anterior în baza contractelor de proiectare și respectiv subantrepriză.
Pârâta a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, iar chematele în garanție excepția tardivității introducerii lor în cauză, față de dispozițiile art. 61 raportat la art. 115 și 112.pr.civ.
Asupra excepțiilor invocate, tribunalul a reținut că potrivit art. 7 al.1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite revocarea actului sau plata despăgubirilor iar conform art. 7 al. 6, în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, plângerea prealabilă are semnificația prevăzută de art. 7201pr.civ. privind concilierea.
Astfel, art. 7201pr.civ. arată că reclamantul trebuie să convoace prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire partea adversă comunicându-i in scris pretențiile sale, data convocării urmând a fi fixată cu cel puțin 15 zile de la data primirii actelor comunicate iar înscrisul privind rezultatul concilierii ori dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile trebuie anexată la cererea de chemare în judecată.
Acțiunea inițială a fost promovată la data de 14.12.2007, fiind modificată la data de 21.05.2008, iar concilierea privind pretențiile de 1.491.748 lei a fost expediată la data de 18.09.2008 și primită la data de 24.09.2008 de către pârâtă.
Prin urmare, a reținut instanța de fond, la data promovării acțiunii, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7201pr.civ. fapt ce echivalează cu lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantă a fost apreciată ca fiind inadmisibilă raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la excepțiile ridicate de chematele în garanție, tribunalul a constatat că cererea de chemare în garanție făcută de pârât se depune conform art. 61 al. 2.pr.civ. odată cu întâmpinarea, iar întâmpinarea a fost depusă fără ca să fie formulată și depusă o cerere de chemare în garanție, astfel încât instanța de fond a respins și cererile de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul MUNICIPIUL S M, solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru examinarea cauzei sub toate aspectele.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii ca temeinică și legală a cererii reclamantului de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost motivat prin invocarea împrejurării că instanța de fond a făcut o aplicare greșită în cauză a disp. art. 7 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004 și art. 7201.pr.civ. și a admis excepția lipsei plângerii prealabile și excepția tardivității, deoarece acțiunea inițială a fost introdusă ca o acțiune în obligația de a face.
Ulterior arată reclamantul, și-a modificat acțiunea într-o acțiune în pretenții, comercială, iar între timp, având în vedere faptul că se întârzia lucrarea pe care a solicitat-o, respectiv reparațiile la podul istoric, a executat lucrările cu o altă firmă, după care, și-a precizat acțiunea ca o acțiune în pretenții, procedând la concilierea directă în conformitate cu prev. art. 7201.pr.civ.
De asemenea, mai relevă reclamantul, deși instanța de fond a admis efectuarea probațiunii, fiind angajate cheltuieli în acest sens, cu toate acestea a respins acțiunea prin admiterea excepțiilor.
Pârâta Bai nvocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat ( 15).
În motivarea excepției nulității,pârâta a arătat că recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate ale sentinței recurate.
În privința netemeiniciei, pârâta a arătat că nu au fost respectate cerințele art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 referitoare la plângerea prealabilă.
Pârâta C s-a opus admiterii recursului ( 20).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
În condițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, în cazul acțiunilor având ca obiect contractele administrative, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să introducă plângere prealabilă care are valoarea concilierii directe.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă inițial la instanța comercială care și-a declinat competența la instanța de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei fiind în final stabilită prin regulator de competență, respectiv sent. civ. nr. 53 din 2 iulie 2008.
Determinarea obiectului și a naturii juridice s-a realizat prin intermediul instanței judecătorești, în baza susținerilor părții și a actelor depuse la dosar.
În această situație, este greșit a imputa reclamantei că nu a îndeplinit procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, în baza principiului disponibilității, aceasta a formulat o acțiune în pretenții la instanța de drept comun, iar natura juridică a cauzei, controversată, a fost determinată prin regulatorul de competență.
Existența procedurii prealabile, în speță a convocării la conciliere poate fii analizată doar în raport de data regulatorului care a determinat caracterul de contencios administrativ al cauzei.
Referitor la excepția nulității recursului, curtea constată, din analiza motivelor de fapt invocate că recurenta invocă nelegalitatea hotărârii atacat, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civ. recursul fiind deci motivat.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul formulat, se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, invocată de către chemata în garanție SC SRL.
Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL S M, împotriva sentinței civile nr. 433 din 20 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./14.07.2009.
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Danusia Pușcașu
