Obligația de a face. Decizia 2057/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2057/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva încheierii civile nr.646 din 13.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul-pârât MUNICIPIUL G, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic pentru intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentei.
Întrucât părțile prezente arată că nu au cereri de formulat, curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului formulat, respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul Cluj, invocând în susținerea poziției sale procesuale cele trei argumente prezentate pe larg în memoriul de recurs.
Curtea pune în discuția părților natura juridică a cauzei și a actului atacat.
Reprezentantul recurentei arată că actul atacat este refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, act care poate fi contestat, în baza art. 9 alin 3 din OUG nr. 110/2005, la secția de contencios administrativ a tribunalului.
Mai arată că bunul în litigiu face parte din domeniul public, acesta fiind trecut în proprietate publică printr-o hotărâre a Consiliului local G, iar refuzul autorității de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin 4 lit.a,b,c și d din Legea nr. 554/2004.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. Apreciază că natura juridică a cauzei este una civilă, actul atacat nu are caracterul unui act administrativ, prin urmare nu se circumscrie prevederilor Legii nr. 554/2004. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract civil, prin urmare competența materială în soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Gherla. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 645 din 13 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul G la Judecătoria Gherla.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004, s-a arătat care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Or, prin prezenta cerere nu se solicită nici anularea vreunui act administrativ și nici nu se invocă refuzul nejustificat al autorității publice de a soluționa vreo cerere.
Așa fiind, s-a reținut că Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare.
De asemenea, că nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare este calificat ca unul civil, de competența instanțelor de drept comun, respectiv a judecătoriilor, iar toate aceste aspecte atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă conform art.1 pr. civ.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale de a soluționa pricina; de a se stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei instanțe, cu privire la toate capetele de cerere deduse judecății cu trimiterea cauzei spre judecare în continuare Tribunalului Cluj.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", astfel că litigiul se încadrează în această categorie.
Totodată la art. 9 alin 3 din OUG nr. 110/2005 s-a prevăzut că "refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea acestuia prin nerespectarea dispozițiilor legale poate fi contestată la secția de contencios administrativ a tribunalului d e către partea interesată" iar încheierea contractului de vânzare-cumpărare este consecința și continuarea acestui proces verbal, motiv pentru care refuzul de a-l încheia poate fi contestat tot la instanța de contencios administrativ conform art. 18 alin 4 lit a,b,c,d din Legea nr. 554/2004.
În fine, se arată că revine Tribunalului Cluj competența soluționării cauzei și din împrejurarea că în această pricină capătul nr. 3 din acțiune constituie cererea principală, de competența instanței de contencios administrativ, iar pentru celelalte capete de cerere operează prorogarea legală de competență potrivit art. 17 Cod procedură civilă.
Intimatul MUNICIPIUL G prin întâmpinarea depusă la fila 13-14 solicită respingerea recursului formulat cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a art. 3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
Capătul principal al acțiunii îl constituie, așa cum arată și recurenta cel prin care se solicită să se constate că Primăria Municipiului G s-a obligat să-i transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G- bis. 4 județul C și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în baza căruia să își înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.
Temeiurile legale avute în vedere de reclamantă la justificarea susținerii competenței materiale a instanței de contencios administrativ sunt art. 23 din Legea nr. 213/1998 și art. 9 alin 3 din OUG nr. 110/2005 care însă nu sunt aplicabile cererilor formulate de reclamantă întrucât, așa cum în mod legal a reținut și prima instanță prin cerere nu se solicită nici anularea vreunui act administrativ și nici nu se invocă refuzul nejustificat al unei autorități publice de a soluționa vreo cerere.
Reclamanta nu a invocat refuzul pârâtei de a încheia procesul verbal și nici nu contestă acest tip de act administrativ, în speță cel încheiat în 25 octombrie 2007 pentru a fi aplicabile prevederile art. 9 din OUG nr. 110/2005 astfel că cererile privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, respectiv în folosul întăbularii în cf a dreptului de proprietate sunt cereri formulate în temeiul Codului civil menite să atragă competența Judecătoriei ca instanță civilă, conform art. 1 Cod procedură civilă.
În baza acestor considerente, reținând de asemenea și faptul că nici unul dintre petitele formulate de reclamantă nu cad sub incidența dispozițiilor art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 invocată în recurs, conform art. 312 alin 1 Cod procedură civilă recursul se va respinge, iar sentința atacată va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva încheierii civile nr.646 din 13.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./15.07.2009
Jud fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
