Obligația de a face. Decizia 2387/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2387
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta -, împotriva Sentinței civile nr. 1184 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente -, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 19,50 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat.
La data de 17 august 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea Administrației Finanțelor Publice a județului M și Administrației Finanțelor Publice a municipiului S-M, ambele în reprezentarea pârâtei intimate Administrația Finanțelor Publice a orașului, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta reclamantei recurente - face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și un timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, astfel încât recursul este legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei recurente învederează instanței că nu are alte cereri și la solicitarea instanței de a face precizări arată că a promovat acțiunea în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a orașului pentru că această instituție este cea care a încasat taxa, cu precizarea că Administrației Finanțelor Publice a municipiului S-M nu are calitate procesuală pasivă. Solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nefiind alte cereri sau excepții Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente - solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în opinia sa fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312.pr.civ. modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului la restituirea sumei de 3.239 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare arătând că își fundamentează demersul pe art. 124.pr.fiscală deoarece consideră că este o taxă percepută fără temei legal. Consideră că se impune obligarea pârâtei la plata dobânzii conform art. 124.pr.fiscală și apreciază prejudiciul pentru faptul încasării nelegale raportat la art. 117 lit. d pr.fiscală. Pe fond consideră hotărârea total nelegală, taxa de primă înmatriculare reprezentând taxă de poluare, această reținere a instanței de fond fiind eronată. Apreciază că întreaga sumă trebuie restituită.
La întrebarea instanței privind dobânda aplicată, reprezentanta reclamantei recurente arată că în opinia sa sunt aplicabile prevederile art. 124.pr.fiscală dat fiind solicitarea și în opinia sa pe perioada de la data de 20 ianuarie 2008 și până la achitarea integrală a sumei plata s-ar impune conform prevederilor OG nr. 9/2000, iar pentru perioada de la data achitării efective până la data restituirii efective plata s-ar impune conform art. 124.pr.fiscală pentru egalitate de tratament. În ce privește recursul apreciază că hotărârea este nelegală deoarece se reține greșit că diferența se impune ca taxă de poluare. Referitor la dobândă arată că ar fi aplicabile prevederile art. 124.pr.fiscală, iar pentru tratament ar fi aplicabile prevederile art. 117 lit. d pr.fiscală. Totodată solicită respingerea excepției invocate de pârâtă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1184 din 29 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice reprezentată de DGFP M și Administrația Finanțelor Publice S M, având ca obiect taxă de primă înmatriculare.
S-au respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată, reclamantei i s-a restituit suma de 1.608 lei la data de 22.10.2008 din totalul de 4.847 lei, achitată la 20.01.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule întemeiat pe dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal, ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule prevăzută de această ordonanță de urgență.
S-a apreciat că diferența de 3.239 lei pretinsă în acțiune nu i se cuvine reclamantei deoarece această sumă reprezintă taxa de poluare introdusă de OUG 50/2008, care nu contravine legislației comunitare și nici nu este retroactivă potrivit deciziilor 1344/09.12.2008 și 499/2009 pronunțate de Curtea Constituțională.
Tribunalul a motivat că prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Tribunalul a reținut că întrucât taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este nu se pune problema existenței unei discriminări între produsele provenite din import în raport cu cele autohtone.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că litigiul de față este un contencios administrativ guvernat de Legea 554/2004 modificată privind contenciosul administrativ pentru care reclamanta a realizat procedura prealabilă conform cererii înregistrate la pârâtă sub nr. 1666/24.02.2009. Acțiunile de contencios administrativ sunt de competența instanțelor judecătorești în condițiile prevăzute de art. 10 din Legea -, astfel că excepția nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale și obligarea intimatelor la 3.239 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamanta a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Reclamantul a susținut că nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008.
Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale,astfel că se impune a fi restituită plătitorului.
În final, reclamanta susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală.
Analizând recursul declarat de către reclamanta prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține că se impune restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, din următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În consecință, în temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de împotriva Sentinței civile nr. 1184 din 29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE va fi obligată să plătească reclamantei suma de 3239 lei cu titlu de diferență taxă de primă înmatriculare.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE va fi obligată la plata dobânzii legale asupra sumei datorate începând cu data de 20.01.2008 până la achitarea integrală a sumei, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 19,2 lei.
Se va respinge acțiunea față de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S-M ca fiind fără calitate procesuală pasivă. Pentru aceasta s-a reținut că această autoritate fiscală nu a fost chemată în judecată, nu a încasat taxa care se solicită a fi restituită, redactând numai întâmpinarea în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, astfel că nu este titulara obligației afirmate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva Sentinței civile nr. 1184 din 29.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge acțiunea față de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S-M ca fiind fără calitate procesuală pasivă.
Obligă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamantei suma de 3239 lei cu titlu de diferență taxă de primă înmatriculare.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE la plata dobânzii legale asupra sumei datorate începând cu data de 20.01.2008 până la achitarea integrală a sumei, conform art. 3 alin. 3 din OG 9/2000.
Obligă intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 19,2 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - --
Red.
Dact.5 ex.
06.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
