Obligația de a face. Decizia 2392/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2392
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva Sentinței civile nr. 1446 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat A-, privind și pe intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind diferența de 35 lei taxă judiciară de timbru, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat, iar cu privire la nedepunerea dovezii privind achitarea diferenței de taxă pentru fondul cauzei, Curtea va face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 în sensul dării în debit a reclamantului pentru suma datorată.
Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2009 intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat comunicarea sentinței civile atacate pentru a-și formula poziția procesuală, însă din verificările efectuate Curtea constată că la data de 6 august 2009, conform dovezii existente la dosar, această hotărâre i-a fost comunicată intimatei, situație în care cererea de amânare pe acest motiv nu este întemeiată.
Reprezentanta în instanță a pârâtei recurente solicită respingerea cererii de amânare.
La solicitarea instanței de a preciza ce interes are pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, reprezentanta acestei instituții arată justifică interes fundamentat pe faptul că acțiunea a fost respinsă pe excepție, iar nu pe fond.
Nefiind alte cereri sau excepții Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate doar în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive deoarece nu se contestă modul de calcul, iar în speță este vorba de taxa de poluare nu de taxa de primă înmatriculare. Arată că reclamantul nu a contestat decizia și apreciază că se impune admiterea recursului, dar respingerea acțiunii.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.446 din 22 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A-, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-
De asemenea, prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea formulată este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat la data de 11.09.2008 un autoturism marca Volkswagen, înmatriculată într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a achitat suma de 4.397 lei cu titlu de taxă de poluare.
Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, nr.OUG 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile nr.OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat restituirea taxei de poluare achitate de reclamant, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-
Având în vedere că cererea principală a fost respinsă, s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepțiilor pe care le-a invocat, respectiv lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii, precum și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca efect al admiterii excepțiilor sale, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că suma plătită de reclamant, respectiv 4.397 lei achitată cu chitanța nr. -/09.12.2008, a fost legal încasată și reprezintă taxă de poluare conform nr.OUG 50/2008, astfel că prev. art. 2141-3din Legea nr. 571/2003, invocate de reclamant, nu sunt aplicabile în speță.
În mod corect, susține pârâta, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată si a procedat la respingerea ei.
În privința excepțiile invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a institutiei pârâte si inadmisibilitatea acțiunii, pârâta apreciază că acestea sunt întemeiate si trebuiau admise de către prima instanță.
În acest context, a învederat faptul că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a C-N s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 1 coroborat cu cele ale art. 5 din nr.OUG 50/2008.
Având în vedere aceste dispoziții legale și împrejurarea că, reclamantul nu a înțeles să atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscală, în speță de Administrația Finanțelor Publice C-N, ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si că acesta ar genera discriminare între cumpărătorii de autovehicule, pârâta a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilității actiunii, pârâta apreciază că prima instanță a omis să analizeze motivele pe care le-a invocat în sustinerea ei, respectiv modificare a hotărârii prevăzută de art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă.
Astfel, arată pârâta, actiunea în contencios-administrativ formulată de reclamantul A- este inadmisibilă având în vedere faptul că taxa pe poluare în sumă de 4.397 lei a fost stabilită de către C-N prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. -/05.12.2008, care putea fi contestată de către reclamant în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată si modificată, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin. 1 din același act normativ.
A susținut pârâta că reclamantul nu a exercitat, însă, calea administrativă de atac a contestației prev. de art. 205 si urm. din nr.OG 92/2003 republicata si modificată, iar în conformitate cu art. 218 alin. 2 din același act normativ, actul care ar fi putut fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă ar fi fost decizia prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C ar fi soluționat contestația prev. de art. 205 si urm. din ordonanța, în cazul în care o astfel de contestație ar fi fost formulată de către reclamant.
Deci, a relevat pârâta, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanță si în baza căreia reclamantul a achitat taxa pe poluare, iar atâta timp cât decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prev. de art. 205 si urm. din nr.OG 92/2003 republicata si modificata, reclamantul nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea instituției pârâte.
Acțiunea formulată de reclamant a fost apreciată de pârâtă ca inadmisibilă si datorită faptului că, anterior introducerii acțiunii, acesta nu i-a solicitat restituirea taxei pe poluare, si nu a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si de art. 205 si urm. din nr.OG 92/2003 republicata si modificată.
Față de aceste argumente, raportat și la prevederile legale menționate, pârâta a apreciat că soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității este nelegală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea constată următoarele:
Prin SC 1446/22.05.2009, recurată în prezentul dosar, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta
Pe cale de consecință, nici o obligație de natură pecuniară nu a fost stabilită de către instanță în sarcina acestei părți pentru a justifica un eventual interes în promovarea căii de atac respectiv a recursului.
Interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile ( și implicit a căilor de atac ) și el trebuie să fie născut, legitim și actual pentru a putea fi apreciat ca justificat într-o cauză.
În speță, se constată că nu justifică un astfel de interes în promovarea și susținerea recursului astfel încât excepția ridicată din oficiu de C este apreciată ca întemeiată, impunându-se admiterea ei.
Față de soluția dată cu privire la excepție, celelalte apărări formulate de către recurentă nu se mai impun a fi analizate.
Întrucât intimatul A- a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 35 lei, aferentă fondului cauzei și nu s-a conformat dispozițiilor instanței, Curtea va dispune darea sa în debit cu suma de 35 lei taxă judiciară de timbru pentru judecata la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr. 1.446 din 22 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Dispune darea în debit a intimatului A- cu suma de 35 lei taxă judiciară de timbru pentru judecata la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./15.10.2009
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
