Obligația de a face. Decizia 2524/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2524
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1411 din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local C, lipsind intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente:
Avocat pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Municipiului C solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1411/10 iunie 2008 Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Consiliul Local al Mun. C și
În motivare, instanța a reținut că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 16 din Legea nr. 554/2002, în sensul că pentru a fi supus vânzării prin negociere directă spațiul comercial trebuie să fi fost folosit anterior în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing.
Din cuprinsul contractului de asociere în participațiune nr. 193/19.04.2000 se reține faptul că acesta avea ca obiect suprafața de 33,75. situată în C, str. -, nr. 20, suprafață care, prin contactul de vânzare - cumpărare nr. 5572/03.03.2004 încheiat între C și reclamantul, a fost înstrăinată prin negociere directă reclamantului.
spațiului mai sus amintit nu a fost folosit de către reclamant în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing și nu a făcut obiectul unui asemenea contract situație în care ar crea vocație vânzării prin metoda negocierii directe reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 29 iulie 2008, reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii principale.
Criticând sentința reclamantul, preluând expunerea privitoare la starea de fapt, arată că instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea principiului "accesorium sequitur principale" în sensul că, trebuia ținut cont de caracterul tehnic al subsolului - accesoriu la imobilul principal.
În plus, singura cale de acces să află în interiorul spațiului aflat în proprietatea reclamantului și a fost folosit de acesta în mod exclusiv, pe toată durata contractului de închiriere, cu destinația de depozit pentru combustibilul necesar încălzirii.
Legal citate, intimatele pârâte nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de reclamantul, se referă la faptul că subsolul fiind un accesoriu al construcției trebuia inclus în procedura de vânzare prin negociere directă și înstrăinat odată cu spațiul principal, în baza principiului "accesorium sequitur principale".
Această susținere este însă eronată.
Principiul de drept invocat se referă numai la actele juridice nu și la diverse stări de fapt, cum este în cazul de față caracterul accesoriu al subsolului față de imobilul vândut.
Acest principiu nu este aplicabil în cauză, iar caracterul de dependință accesorie construcției vândute nu face ca dispoz. art. 16 din Legea nr. 554/2002 să devină inaplicabile. De asemenea, nu se poate lărgi la alte situații decât cele prevăzute expres, respectiv, în cazul de față, dacă subsolul nu a fost cuprins în contractul de asociere în baza căruia ulterior a fost vândut spațiul comercial situat în Mun. C,-, în suprafață utilă de 33,75. și teren aferent în indiviziune.
Cât privește faptul că subsolul nu poate fi utilizat decât prin interiorul spațiului comercial și că acesta a fost utilizat în permanență de reclamant, nu are nici o relevanță cât timp dreptul de a folosi acest bun nu a fost recunoscut reclamantului de către deținătorul imobilului în nici un fel.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 312 Cod pr. civilă recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1411 din data de 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. S
Ex.2//19.12.2008
Jud. fond C
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Elena Canțăr, Sanda Lungu
