Obligația de a face. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 28/
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâta împotriva sentinței civile nr. 500/CA din 23.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 ianuarie 2010, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
În termenul de pronunțare, recurenta a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise și înscrisuri.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 500/CA din 23 iunie 2009, Tribunalul Iașia respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a cerut ca pârâta să-i furnizeze, în scris, informațiile solicitate, în conformitate cu prevederile legii liberului acces la informațiile de interes public, respectiv inventarul cărților vechi proprietatea Școlii "Dr. ", că nu s-a dat un răspuns acestei cereri, că informația solicitată nu are caracter restricționat și că se justifică interesul petentului în obținerea acestor informații, prin nevoia confruntării scripticului cu fapticul, în vederea predării inventarului bunurilor respective.
Constatând că, prin adresa nr. 820 din 8 aprilie 2008, pârâta a răspuns solicitărilor reclamantului și că, acesta din urmă a cerut să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, prima instanță a respins acțiunea, reținând că pârâta și-a îndeplinit obligația de a-l informa pe petent, în condițiile Legii nr. 544/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a constatat că acțiunea reclamantului constituie un abuz de drept, că a răspuns în termenul legal la scrisoarea înregistrată sub nr. 540 din 10 martie 2008, că nu s-a cerut reclamantului să achite taxele legale de timbru, că au fost ignorate Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, aprobate prin Ordinul nr. 1753/22.11.2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că reclamantul a introdus acțiunea după ce a primit convocarea din data de 11.04.2008, prin care i se solicita să participe la inventarierea patrimoniului, că, în mod nejustificat, i-a fost respinsă cererea reconvențională și că s-au nesocotit dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în condițiile în care nici cererea de fixare a unui termen de urgență nu era susținută cu probe legale.
Intimatul, prin precizările depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că a făcut dovada că nu a primit în termen util inventarul bibliotecii, că recurenta ignoră faptul că cererea reconvențională face obiectul unui nou dosar și că, în ultimii zexe ani, recurenta a promovat peste 30 de dosare împotriva sa, solicitând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că, pârâta-recurentă nu a fost chemată în judecată în nume personal, ci în calitatea sa de director al Școlii "Dr. ", comuna, județul I și neînțelegerile dintre angajatul și conducerea unității școlare vizau finalizarea inventarierii unor elemente din patrimoniul instituției de învățământ menționate.
Curtea constată, de asemenea, că, opiniile divergente și sesizările repetate, legate de nefinalizarea operațiunii de inventariere, ce au culminat cu adresa nr. 820 din 8 aprilie 2008, în care conducerea unității școlare evocă posibilitatea "spargerii ușii", datează încă din anul 2007, ele materializându-se în înscrisurile aflate la filele 6 - 9 dosar fond, și că demersul judiciar al reclamantului este consecința perpetuării stării conflictuale evocate în petițiile datate 20.11.2007, 09.01.2008, 28.01.2008 și 10.03.2008, în condițiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus, prin rezoluția din 18.12.2008, neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, urmare cererii formulate de.
Se mai constată că recurenta nu mai are în prezent calitatea de conducător al Școlii "Dr. " și că însăși petentul, care este considerat suveranul acțiunii sale, a cerut instanței să constate, prin "întâmpinarea" depusă la data de 15 mai 2009, că "procesul nu mai are obiect și că partea reclamată nu mai are calitatea de reprezentant al instituției".
Cum chestiunea obiectului unei cereri adresate justiției este una ce ține de esența procedurii contencioase și cum lipsa acestuia reprezintă o excepție dirimantă, ce face de prisos cercetarea oricăror alte aspecte de drept material sau de drept procesual, prima instanță era obligată să ia act de voința reclamantului și să constate stins litigiul de față, în modul reținut prin dispozitivul hotărârii.
Curtea apreciază, de asemenea, că, din moment ce petițiile înregistrate sub nr. 53 din 10.01.2008, nr. 184 din 28.01.2008 și din data de 20.11.2007, nu și-au găsit finalitatea dorită, mai înainte ca reclamantul să se adreseze instanței, și cât timp recurenta nu a găsit altă cale de a soluționa neînțelegerile pe care le avea cu decât aceea de a sesiza organele de urmărire penală, sesizare căreia nu i s-a dat curs, nu se poate reține, aparent, că petentul și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul garantat de art. 21 din Constituția României și că răspunsul dat prin adresa nr. 820 din 8 aprilie 2008, în care se evocă posibilitatea "spargerii ușii", este unul satisfăcător și potrivit conduitei ce se cere unei instituții de învățământ public și conducătorilor acesteia; neacordarea cheltuielilor de judecată fiind astfel pe deplin justificată.
Raportat la obiectul acțiunii, Curtea consideră totodată că în mod justificat prima instanță a făcut aplicațiunea dispozițiilor Legii nr. 544/2001, care, prin art. 22 alin. 5, stabilește că atât plângerea, cât și apelul sunt scutite de taxă de timbru.
Cât privește cererea reconvențională, Curtea apreciază că recurenta se află în eroare, atunci când pretinde că instanța de contencios administrativ i-a respins în mod nejustificat această cerere, din moment ce, prin încheierea din 16 iunie 2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus "dezatașarea filei 33 din dosar, reprezentând cererea reconvențională, precum și întâmpinarea și înscrisurile depuse la acest termen, respectiv filele 39 - 46 și vor fi înaintate la registratura instanței, în vederea înregistrării și repartizării aleatorii", cerere care face în prezent obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași; chestiunea reparării pretinsului prejudiciu suferit, într-o calitate pe care recurenta nu o mai are, urmând a fi cercetată și soluționată în acest din urmă dosar și nu în cauza de față, care nu poate fi extinsă la neînțelegerile pe care și le-au avut în decursul timpului.
Pe cale de consecință, constatând că recurenta nu mai justifică interesul de a obține reformarea unei hotărâri care i-a fost favorabilă și că, atâta timp cât nici una din părți nu a atacat, cu recurs, încheierea din 16 iunie 2009, instanța nu mai poate cerceta chestiunile ridicate de către recurentă, referitoare la pretinsul abuz de drept și la consecințele vătămătoare ale acestuia, ca unele ce depășesc limitele investirii instanței de control judiciar, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de pârâta, ca nefondat.
În ceea ce privește chestiunea cheltuielilor de judecată solicitate, Curtea constată, pe de o parte, că recurenta, ca parte căzută în pretenții, nu este îndreptățită să le solicite și că, în ceea ce-l privește pe intimat, acesta le va putea pretinde abia după ce se va finaliza judecata cererii reconvenționale, care va stabili în mod definitiv dacă reclamantul este sau nu în culpă procesuală, pentru promovarea prezentei acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de pârâta împotriva sentinței nr. 500/CA/23.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.02.2010
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
