Obligația de a face. Decizia 397/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 397
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Laura Chimoiu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII REPREZENTANT AL RECLAMANȚILOR, ȘI împotriva sentinței nr. 1803 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII REPREZENTANT AL RECLAMANȚILOR, ȘI, lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, susținând că instanța de fond a încălcat prevederile art.137 proc. civ. prin faptul că s-a pronunțat asupra excepțiilor și fondului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului, arată că sunt incidente în cauză prevederile art.62 din Legea nr.215/2001, care prevede la art.36 alin.3 lit. b "consiliul local aprobă, la propunerea primarului statul de funcții al aparatului propriu", consiliul fiind autoritate deliberativă.
Pe fondul cauzei, arată că reclamanții au atribuții privind exercitarea prerogativelor de putere publică, iar avizul nu a fost solicitat de către pârât, astfel că nu se poate reține că a refuzat emiterea avizului, motiv pentru care acesta nu trebuie să aibă calitatea de parte în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1803/17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, ȘI reprezentați prin SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză, este incidentă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Primarul comunei, deoarece potrivit art. 111 alin. 1 din Legea 188/1999, autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107, iar potrivit art. 107 alin 1 din același act normativ, funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
De asemenea, potrivit art. 36 alin. 3 lit. b din Legea 215/2001, "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local: aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local".
În raport de dispozițiile legale citate instanța a apreciat că este neîndoielnic că atribuțiile legate de transformarea postului deținut de reclamant într-un post de funcționar public nu revin primarului comunei, ci consiliului local, singurul îndriduit, în calitate publică deliberativă, să aprobe organigrama și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului.
Este adevărat că, potrivit acelorași dispoziții legale, inițiativa în transformarea postului în discuție aparține primarului comunei care este abilitat să formuleze propuneri în acest sens, însă, cum reclamantul a înțeles să solicite obligarea pârâtului chiar la transformarea postului, iar nu la efectuarea demersurilor necesare în acest sens, instanța apreciază că, neexistând identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, respectiv, cel competent potrivit legii să decidă modificarea solicitată de reclamant, Primarul comunei nu are calitate procesual pasivă în cauză.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că acțiunea nu este fondată constatând că așa cum rezultă din dispozițiile art. 107 și 111 din Legea 188/1999, pentru transformarea postului de inspector de specialitate - personal contractual - în inspector de specialitate - funcționar public, precum și acordarea drepturilor salariale, sporurilor și primei de vacanță, era obligatorie obținerea avizului ANFP, dat fiind că era un caz de transformare a postului din personal contractual în funcție publică, aviz ce nu a fost obținut, dat fiind că pârâtul nu l-a solicitat.
Faptul că legiuitorul a condiționat legalitatea măsurii de transformare a postului cu natură contractuală în funcție publică de necesitatea avizării acesteia nu poate fi cenzurat de către instanță.
Judecătorul este chemat să aplice legea, dând interpretările care rezultă din conținutul legii și nu are posibilitatea de a înlătura aplicabilitatea unor prevederi legale.
Se constată că în cauză nu a fost parcurs traseul pentru transformarea postului din personal contractual în funcție publică, în conformitate cu dispozițiile legale, aceste aspecte neputând fii remediate în instanță, cu atât mai mult Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu este parte în cauza de față.
În ceea ce privește drepturile salariale, sporurile și prima de concediu aferente funcției publice solicitate, se constată că reclamanții au fost încadrați conform Legii nr. 53/2003 privind codul muncii și salarizat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Întrucât posturile ocupate de către reclamanți nu se încadrează în categoria funcțiilor publice, aceștia fiind angajații pârâtei potrivit contractului individual de muncă în funcția de referent III reclamanta, în funcția de referent II reclamanta și în funcția de referent I reclamanta nu se pot acorda acestora drepturile salariale, sporurile și prima de vacanță aferente funcțiilor publice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele prin reprezentantul lor Sindicatul Administrației Publice Forța Legii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, reclamantele au susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 137.pr.civ. deoarece deși a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, pe care urma să o admită, a analizat pe fond cauza concluzionând că acțiunea este nefondată.
De asemenea, instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Com., deoarece reclamanții au raporturi de muncă cu instituția pârâtă pe bază de contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul aparatului de specialitate al primarului și primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu persoanele fizice și juridice. Așadar, primarul are calitate procesuală pasivă în relație cu persoanele fizice angajate în aparatul de specialitate și ca autoritate deliberativă potrivit legii, Consiliului local nu i se poate reține în speță calitatea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se susține că în mod netemeinic și nelegal s-a respins cererea prin care s-a solicitat să se constate îndeplinirea de către reclamanți a condițiilor de transformare a posturilor ocupate și acordarea treptelor salariale, sporurilor și drepturilor de care ar fi beneficiat în calitate de funcționari publici.
Astfel, instanța nu a ținut cont de faptul că potrivit fișei postului reclamanții au atribuții ce presupun exercitarea prerogativelor de putere publică și au dreptul de a beneficia de transformarea posturilor. Totodată, în mod greșit a reținut instanța că era obligatorie obținerea avizului ANFP, aviz care nu a fost obținut dat fiind că pârâtul nu l-a solicitat. Pârâtul trebuia să efectueze toate demersurile impuse de lege, adică să supună consiliului local aprobarea, să solicite ANFP avizarea stabilirii funcției publice și să stabilească respectivele funcții publice prin acte administrative, demersuri ce trebuiau îndeplinite prin efectul legii, nu ca urmare a vreunei solicitări exprese din partea reclamanților.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, criticile vizează încălcarea dispozițiilor legale privind soluționarea excepțiilor, soluția dată excepție lipsei calității procesuale pasive, precum și interpretarea și aplicarea greșită a legii cu privire la transformarea posturilor contractuale în funcții publice și acordarea drepturilor bănești aferente.
Referitor la prima critică, aceea a încălcării dispozițiilor art. 137.pr.civ. motivat de faptul că instanța deși a pus în discuția părților și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a analizat și s-a pronunțat și cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că este nefondată.
Astfel, potrivit art. 137.pr.civ. " instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Textul prevede obligația instanței de a se pronunța cu privire la excepțiile iar sintagma "fac de prisos cercetarea fondului", presupune că încălcarea acestor prevederi legale are drept consecință prelungirea nejustificată a judecății în acele cazuri în care excepția se admite. Ori, în cauză se constată că instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției, respectând dispozițiile art. 137.pr.civ.
Faptul că instanța a considerat necesar să cerceteze dacă în cauză s-a urmat procedura prevăzută de lege pentru transformarea posturilor de natură contractuală în funcție publică, chiar dacă a admis excepția invocată prin întâmpinare, aceasta nu a prilejuit o amânare nejustificată a cauzei, instanța pronunțându-se la același termen asupra ambelor aspecte.
De altfel, se constată că instanța nu a analizat pe fond cererea cu care era investită, deoarece aceasta viza în primul rând constatarea că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcție publică și ca urmare transformarea posturilor și acordarea drepturilor aferente, ceea ce instanța nu a cercetat, ci constatat numai neîndeplinirea procedurii care trebuia urmată în vederea transformării posturilor, ceea ce nu valorează cu pronunțarea pe fondul cererii. Prin urmare, împrejurarea că instanța s-a pronunțat și cu privire la excepție și cu privire la unele aspecte legate de etapele care trebuie parcurse în vederea transformări posturilor ocupate de reclamanți, nu este de natură a atrage sancțiunea nulității actului procesual, cât timp recurenții nu probează o vătămare a drepturilor lor, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, critica este nefondată, având în vedere că nu primarul este cel care are atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului său de specialitate ci revin Consiliul local aceste atribuții, potrivit art. 36 alin. 2 lit.a și alin. 3 lit.b din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. Ori, în condițiile în care reclamanții au înțeles să solicite pârâtului transformarea posturilor ocupate de aceștia ci nu efectuarea demersurilor necesare în acest sens, în mod corect a stabilit prima instanță că asemenea atribuție nu intră în sfera celor date de lege primarului prin art. 63 din Legea nr. 215/2001.
Instanța apreciază ca nefondate și celelalte critici.
Astfel, prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea primarului să transforme posturile de natură contractuală ocupate de aceștia în funcție publică și să le acorde treptele salariale, sporurile și drepturile de care ar fi beneficiat ca funcționari publici începând de la 19.07.2006.
Ori,așa cum a reținut prima instanță, transformarea posturilor de natură contractuală în funcții publice presupune parcurgerea unor etape prevăzute expres de lege, ceea ce în cauza de față nu sa realizat.
Astfel, potrivit art. 107 din Legea nr. 188/1999 republicată, este necesar ca funcțiile publice să se stabilească pentru fiecare autoritate și instituție publică, în parte pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de către conducătorul autorității ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, iar apoi, potrivit art. 111 din lege, persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
Prin urmare, constatând că aceste etape nu au fost parcurse, în mod corect a stabilit prima instanță că nu poate fi admisă cererea astfel cum a fost formulată de către reclamanți.
Față de aceste considerente, constatând că recursul este nefondat, instanța în temeiul art. 312.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții prin reprezentant, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, ȘI reprezentați prin SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII împotriva sentinței nr. 1803 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored.
2 ex/10.03.2010
Jud.fond Gh.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Laura Chimoiu
