Obligația de a face. Decizia 4108/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4108
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.325 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant lipsind intimata pârâtă SECȚIA REGIONALĂ DE POLIȚIE TRANSPORTURI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant arată că prima instanță nu a analizat pe fond probele administrate în cauză solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.325 din 12 februarie 2009 respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SECȚIA REGIONALĂ DE POLIȚIE TRANSPORTURI
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererile adresate Secției Regionale a Poliției Transporturi C înregistrate sub nr. 271/28.07.2008 și nr. 294/22.08.2008, reclamantul a solicitat să i se comunice dacă în adresa nr. 19169 din 24.03.1997 emisă de Inspectoratul de Poliție Transporturi C, adresă referitoare la prelatele lipsă de la stația care au făcut obiectul unui dosar penal, s-a ținut sau nu cont de sesizarea stației din 04.07.1997, ca răspuns oficial la actul Poliției Feroviare nr. -/13.04.1994.
Instanța a solicitat pârâtei să înainteze la dosar răspunsul la cererile reclamantului, răspunsurile fiind înaintate cu adresa nr. -/02.12.2008.
Astfel, s-a adus la cunoștință reclamantului că urmare a verificării a aspectelor sesizate nu s-a putut stabili dacă sesizarea stației a fost înregistrată sau nu în evidențele pârâtei, deoarece potrivit nomenclatorului de păstrare a documentelor create în activitatea organelor de poliție termenul de păstrare este trei ani, iar faptele privind sustragerea prelatelor tip, conform precizărilor reclamantului, s-au prescris. Reverificând aspectele sesizate de reclamant, conducerea Secției Regionale a Poliției Transporturi Cac onstatat că aspectele legate de lipsa prelatelor de la stația au făcut obiectul dosarului penal nr. 238/P/1998, dosarul respectiv fiind înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj cu propunere de, soluție ce a fost confirmată prin rezoluția din 03.03.1998. Celelalte documente la care face referire reclamantul nu au putut fi găsite în evidențele secției regionale, întrucât, nomenclatorul dosarelor și termenelor de păstrare ale grupelor de documente create în activitatea organelor de poliție, pentru registrul de evidență a dosarelor de urmărire penală termenul de păstrare este de 5 ani.
Prin urmare, având în vedere că reclamantului i s-a răspuns la cererile adresate autorității pârâte, nu s-a putut reține o vătămare a drepturilor reclamantului în această privință în sensul art. 22 alin.1 din 544/2001.
Faptul că nu s-a făcut dovada comunicării informațiilor sus menționate, la domiciliul reclamantului nu a fost un motiv pentru a obliga pârâta să comunice personal reclamantului informațiile solicitate, de vreme ce răspunsurile au fost înaintate la dosar, reclamantul având posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei Secția Regională de Poliție Transporturi C la emiterea actului juridic solicitat prin cererile nr.271 din 28 iulie 2008 și 294 din 22 august 2008, având în vedere că prin răspunsul înaintat reclamantului cu adresa nr.- din 1 septembrie 2008 au fost comunicate date care nu reflectă realitatea.
A arătat recurentul că este prejudiciat atât material cât și moral în această cauză prin consecințele suportate de el datorită demascării unor fapte penale în care a fost implicată conducerea SNCFR și Regionala CFR
A mai arătat că a solicitat emiterea răspunsului într-un anumit sens deoarece este evident că sesizarea penală nr.1927 din 4 iulie 1994 nu a fost înregistrată în registrul special și cu toate că i s-au luat declarații în calitate de martor și nu de petent, a așteptat 3,5 ani de la întocmirea dosarelor de imputare pentru a mușamaliza infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.
Ca atare, în mod greșit instanța nu a obligat pârâta să-i răspundă concret și punctual la cererile sale, iar răspunsul primit nu corespunde adevărului.
Totodată a solicitat recurentul obligarea pârâtei de a recunoaște faptul că denunțul penal nr.1927 din 4 iulie 1994 făcut de recurent nu a fost înregistrat cu dată și număr de aceasta, iar dosarul nr.238/P/1998 nu a analizat dispariția celor 636 prelate reparate la atelier, ci a câteva prelate casate scriptic, ce nu fuseseră reparate la atelier și care au fost găsite la domiciliul unor cetățeni din comuna.
Recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant s-a solicitat obligarea pârâtei la emiterea actului indicat în cererea nr.271 din 28 iulie 2008 și prin recursul grațios nr. 294 din 22 august 2008, invocând astfel refuzul de a i se soluționa cererea.
Conform cererii înregistrată sub nr. nr.271 din 28 iulie 2008 se reține că reclamantul a solicitat să i se comunice în scris dacă sesizarea depusă la Stația CFR a fost înregistrată cu număr și dată de către organul de poliție, iar dacă nu a fost înregistrată să se precizeze cauza acestei neînregistrări.
Prin răspunsurile anexate dosarului de fond al cauzei se arată că nu se poate răspunde punctual la cererea reclamantului, întrucât termenul de păstrare pentru registrul de evidență a cererilor este de 3 anui.
Ca atare, așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul a primit un răspuns la cererile sale, nemaiexistând astfel un refuz din partea autorității de a soluționa cererea.
Având în vedere astfel că recurentul reclamant s-a plâns de refuzul nejustificat al autorității publice de a-i soluționa cererea și nu a contestat conținutul acestui răspuns, recursul apare ca fiind nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Va fi respinsă solicitarea formulată de recurent în cererea de recurs privind obligarea intimatei pârâte să recunoască faptul că denunțul nu a fost înregistrat, având în vedere că este o cerere nouă, care excede obiectului căii de atac a recursului, așa cum este acesta definit de art.299 CPC.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.1 CPC, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.325 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.2 ex.
2 noiembrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
