Obligația de a face. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 427/CA
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de către recurenta - intimată împotriva sentinței civile nr. 265/CA/20.03.2009 și intimata recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 265/CA/20.03.2009, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru intimata - recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care este la primul termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, recurenta - intimată a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru cu chitanța nr. - din 15.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei și întâmpinare la recursul formulat de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu duplicat pentru comunicare.
Se înmânează duplicatul întâmpinării reprezentantei intimatei - recurente care nu solicită termen pentru a lua la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul reprezentantei intimatei - recurente, în susținerea cererii de recurs.
Consilier juridic, pentru intimata - recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru restituirea integrală a sumei de 6059 lei, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs.
Cu privire la recursul formulat de către recurenta - intimată, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Instanța, constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 265/CA din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, cu domiciliul în municipiul I,- în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în municipiul I, str. - nr.26 și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A obligat pârâții să plătească (să restituie) reclamantei suma de 6059 de lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a dobânzii legale aplicabile în raporturile civile în raport de suma de 6059 de lei achitată în mod nedatorat, începând cu data introducerii acțiunii - 23.06.2008 - și până la data restituirii efective către reclamantă a sumei de 6059 lei.
A respins celelalte pretenții formulate de reclamantă ca neîntemeiate.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 62 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat în cursul anului 2007 2 autoturisme de ocazie marca Renault și din state membre ale Uniunii Europene, Luxemburg, respectiv Germania, în mod direct sau intermediar, conform contractelor de vânzare-cumpărare depus în copie la dosarul cauzei (dosarul conexat nr-), iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.2141-2143din Codul d e procedură fiscală, în cuantum total de 13618,16 lei, conform chitanțelor fiscale seria -, nr.-/05.11.2007 și -, nr.-/21.11.2007.
Pârâta AFP -I în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire.
Problema restituirii taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamantă trebuie analizată distinct în raport de cele 2 autovehicule în cauză:
În ceea ce privește autoturismul marca:
Tribunalul reține că autoturismul dobândit de reclamantă la data de 27.10.2007 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05) și la jurisprudența națională se constată că prevederile art.2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Însăși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul OUG nr.50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art.2141-2143Cod fiscal, prin art.14 alin.2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008, prevederile OUG nr.50/1998 nefiind incidente în cauză ca urmare a imposibilității retroactivării legii civile potrivit art.15 din Constituția României.
La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE (Sentința civilă nr.2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) astfel încât având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată de cauza Beian/România, în lumina art.148 alin.2 din Constituția României se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâții (Statul Român în calitate de beneficiar, iar -I în calitate de colector) vor fi obligați să restituie reclamantei suma de 6059 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Întrucât taxa a fost percepută nelegal vor fi obligați pârâții și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art.3 din OG nr.9/2000, în favoarea reclamantei, începând cu data introducerii acțiunii - 23.06.2008 - și până la data restituirii efective către reclamantă a sumei de 6059 lei, în cauză nefiind incidente prevederile art.124 coroborat cu art.117 din Codul d e procedură fiscală, atâta timp cât reclamanta nu are calitatea de contribuabil în sensul legii fiscale (taxa de primă înmatriculare fiind nedatorată), iar regimul juridic al dobânzii fiscale (acordarea la cerere) este incompatibil cu natura juridică a cauzei(îmbogățirea fără justă cauză).
În ceea ce privește autoturismul marca Renault:
Tribunalul constată că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamantă, în cazul său, nu este o taxă cu efect echivalent de natură a îngrădi circulația bunurilor în spațiul comunitar, potrivit art.30, 34, 35 și 36 din Tratatul consolidat de funcționare a Uniunii Europene întrucât autoturismul reclamantei la data formulării cererii de înmatriculare nu era înmatriculat în nici un alt stat comunitar astfel încât la importul automobilului pe teritoriul României taxa de primă înmatriculare percepută de Statul Român să fie considerată o taxă cu efect echivalent de natură a restricționa circulația bunurilor dinspre celelalte state comunitare pe teritoriul României (fila 24 dosar nr- ).
În raport cu autoturismele de producție autohtonă neînmatriculate se constată că taxa plătită de reclamantă nu are caracter discriminatoriu întrucât și autoturismele produse pe teritoriul României neînmatriculare sunt supuse aceluiași regim de taxare cu ocazia înmatriculării.
În consecință, taxa de primă înmatriculare plătită de reclamantă în temeiul art.2141-2143din Codul fiscal, este legală, dispozițiile legale naționale fiind compatibile cu prevederile art.30, 34, 35 și 36 din Tratatul consolidat de funcționare a Uniunii Europene și art.90 par.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Este adevărat că jurisprudența instanțelor naționale în materie vizează restituirea taxei de primă înmatriculare percepută de statul român până la data de 01.07.2008 însă ipoteza luată în considerare de către instanțe vizează o reală îngrădire a circulației bunurilor în spațiul comunitar în situația în care autoturismele importate din statele membre ale Uniunii Europene erau deja înmatriculate în acele state, taxa percepută de statul român cu ocazia înmatriculării pe teritoriul României fiind una cu efect echivalent, situație în care nu se regăsește și reclamanta întrucât autoturismul acesteia la data înmatriculării în România nu era înmatriculat în alt stat comunitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motiv de faptul că instanța a analizat superficial probele depuse la dosarul cauzei, de unde rezultă cu suficiență faptul achiziționării și al autoturismului Renault, precum și achitarea taxei speciale. Astfel, atât în contractul de vânzare cumpărare, cât și în chitanța de plată sunt înscrise aceleași date de identificare ale autoturismului, identice cu cele din cartea de identitate a autovehiculului, care a fost radiat din țara de proveniență în vederea înmatriculării în țară, ca urmare a vânzării. În recurs, reclamanta a depus înscrisurile pe care înțelege să-și întemeieze acțiunea, solicitând admiterea recursului formulat și obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate nelegal.
Sentința a fost recurată și de pârâta I care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nu a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3268/5.10.2006, acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect răspunderea Statului pentru lipsa de eficacitate a serviciilor publice este inadmisibilă.
Cazurile în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate și cererile de natura celei promovate de reclamantă decurgând din raporturi juridice la care Statul nu a participat nemijlocit.
Astfel, organul fiscal competent care ar putea avea calitate procesual pasivă în ceea ce privește restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, așadar, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (în speță a municipiului I, deoarece are domiciliul în municipiul I și a achitat contravaloarea taxei la Trezoreria Municipiului I).
Mai susține recurenta, în ceea ce privește soluția instanței de acordare a taxei pentru unul din autoturisme, că potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru atingerea obligațiilor ce reveneau, pe de o parte, organului fiscal, născute din faptul încasării unei taxe găsită a fi incompatibilă cu Tratatul Comunității Europene, iar pe de altă parte contribuabilul obligat la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii reciproce.
Precizează că la art.11 din nr.OUG50/2008 se instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe.
Ținând cont de evoluția cadrului normativ vizând condițiile înmatriculării autovehiculelor în România și obligațiile fiscale decurgând din această operațiune, de faptul că modificarea adusă de OUG 50/2008 a intervenit mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, dar mai ales de faptul că prin soluțiile adoptate legiuitorul a înțeles să toate situațiile potențial litigioase, născute din încălcarea de către România a prevederilor art.90 din Tratat, în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, perioadă în care art.2141-2143Cod fiscal au fost în vigoare, au produs efecte juridice față de reclamant, consideră că soluția compensării legale a celor două datorii este în concordanță cu dispozițiile art.116 Cod procedură fiscală, chiar dacă ea a devenit operațională după data pronunțării hotărârii recurate, voința legiuitorului trebuind să prevaleze într-un asemenea caz.
De asemenea se apreciază că nici capătul de cerere privind dobânzile solicitate nu este întemeiat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru restituirea întregii sume solicitate de reclamant, la fel ca și acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite prevederile art. 274 alin. 1 cod proc. civ.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
În cursul anului 2007, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, reclamanta a cumpărat mai multe autoturisme second hand din Germania, printre care și autoturismul marca Renault, autoturism care, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare( tradus de traducător autorizat - filele 34 și urm. dosar -, dosar conexat la prezentul dosar nr-), și în care se regăsesc aceleași elemente de identificare ale acestuia, era înscris deja în circulație în țara de proveniență, respectiv Germania, încă din 30.06.2000. Reclamanta, cu ocazia reînmatriculării în România a achitat contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.2141-2143din Cod procedură fiscală, în cuantum de 7559,16lei.
Pârâta intimată în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire, potrivit adresei de răspuns nr. 56012 din 14.05.2008.
Curtea reține că autoturismul dobândit de reclamantă era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art.2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Însăși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul OUG nr.50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art.2141-2143Cod fiscal, prin art.14 alin.2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008, prevederile OUG nr.50/1998 nefiind incidente în cauză ca urmare a imposibilității retroactivării legii civile potrivit art.15 din Constituția României.
La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE (Sentința civilă nr.2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) astfel încât având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată de cauza Beian/România, în lumina art.148 alin.2 din Constituția României se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 5441,16 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Întrucât taxa a fost percepută nelegal va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art.3 din OG nr.9/2000, în favoarea reclamantei, începând cu data efectuării plății și până la data restituirii integrale a taxei de primă înmatriculare în raport de al cărei cuantum se va calcula și dobânda legală.
Față de cele reținute urmează a se admite acțiunea și va fi obligată pârâta să restituie reclamantei-recurente și suma de 7559,16 lei precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În ceea ce privește recursul pârâtei, deosebit de considerațiile expuse anterior și care conduc la netemeinicia criticilor invocate de această recurentă, instanța constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, astfel că nu se poate aplica principiul compensării datoriilor invocat de pârâta recurentă, având în vedere, așa cum s-a precizat, nelegalitatea temeiului de percepere a taxei.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, precum și a dobânzilor pe care creanța debitorului le produce conform legii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.265/CA din 20.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
Obligă pârâta I să restituie reclamantei și suma de 7559,16 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta I împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:
-
14.VII.2009
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
