Obligația de a face. Decizia 4310/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4310
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.294 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă.
Curtea apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Prin sentința nr. 294 din 7 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat suma de 3.165 lei cu chitanța nr.- -/10.12.2007, această taxă fiind percepută în conformitate cu dispozițiile art. 214/1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal și potrivit cărora taxa specială de primă înmatriculare se aplică pentru autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone.
Prin OUG nr.50/2008 a fost stabilit cadrul legal pentru instituirea unei taxe pe poluare pentru autovehicule, art.4 stabilind că obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar art.11 dispunând ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.ian.2007 - 30.iunie 2008 cu titlul de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind OUG nr.50/2008 se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice.
În acest sens reclamantul a formulat o cerere de restituire a diferenței între suma achitată anterior și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare, emițându-se o decizie de restituire cu nr. 21654/29.07.2008 privind suma de 1557 lei reprezentând diferență, reclamantul recunoscând primirea acesteia.
S-a constatat astfel că pârâta Sap rocedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare atât în momentul plății, cât și la data restituirii sumei, normele legale instituite de OUG nr.50/2008 privind taxa de poluare fiind respectate întocmai, art.11 din actul normativ respectiv referindu-se la restituirea diferenței dintre suma încasată ca taxă de primă înmatriculare și suma datorată și calculată ca taxă de poluare.
Este adevărat că încasarea inițială a taxei speciale s-a făcut în contradicție cu normele europene, în acest sens instanțele de judecată admițând cererile de restituire a taxelor de primă înmatriculare încasate, însă în cauza de față, chiar dacă taxa specială achitată inițial a fost percepută nelegal, prin încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor în statele membre ale Uniunii Europene, restituirea acesteia s-a făcut în temeiul unui act normativ aflat în vigoare la momentul acesta, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat el însuși o cerere de restituire a diferenței de taxe, recunoscând în acest mod legalitatea prevederilor OUG nr.50/2008.
Împotriva sentinței Tribunalului Olta declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs recurentul reclamant a susținut că taxa de primă înmatriculare auto contravine art.90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, prin încasarea taxei nefiind respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
S-a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că în momentul în care a solicitat diferența dintre cele două taxe reclamantul a recunoscut legalitatea prevederilor OUG nr.50/2008, ceea ce este eronat întrucât acceptarea restituirii diferenței nu constituie un acord tacit al său.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3165 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- din 10.12.2007 ( aflată la fila 8 dosar fond).
Prin decizia de restituire nr.21654 din 29.07.2008 emisă de Saf ost restituită reclamantului suma de 1557 lei reprezentând diferența dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule.
Reclamantul s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice O solicitând restituirea sumei de 1601 lei rămase de achitat, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 5936/25.02.2009, Administrația Finanțelor Publice S a soluționat nefavorabil cererea reclamantului, arătând cp acesta a beneficiat de restituirea diferenței dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule (fila 14 dosar fond).
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat greșit acțiunea reclamantului.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond nu a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul d e procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat, se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Sub aspectul dreptului contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat, acesta este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul d e procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, Curtea constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul d e procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală (fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul formulat de reclamantul și va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii și obligării paratei Administrația Finanțelor Publice S să restituie reclamantului suma de 1608 lei și dobânda la această sumă calculată potrivit art. 124 alin. 2.fiscala Cod Penal începând cu data de 2.04.2009 și până la plata efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.294 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă parata să restituie reclamantului suma de 1608 lei și dobânda la această sumă calculată potrivit art. 124 alin. 2.fiscala Cod Penal începând cu data de 2.04.2009 și până la plata efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10 2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
