Obligația de a face. Sentința 463/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 463/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele ȘI în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect
obligația de a face - stabilire despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă avocat, în reprezentarea intereselor reclamantelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 16 lei taxa judiciară de timbru și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,6 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantelor, referitor la mențiunile făcute în înscrisurile depuse la dosar de către Instituția Prefectului Jud. C, la filele 133-140, referitor la faptul că dosarul care privește pe reclamante este incomplet, depune la dosar un script în care sunt menționate CNP reclamantei, seria și numărul cărții de identitate al acesteia, precum și copia sentinței civile nr. 1223 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 13 decembrie 2005. Solicită instanței sprijinul în a comunica aceste acte, către Prefectura Jud. C, pentru ca aceasta să facă demersuri la Primăria Municipiului C-N, pentru ca aceasta să pună la dispoziția Comisiei Centrale, întreaga documentație a dosarelor de retrocedare, având în vedere că a încercat să depună actele direct la instituția abilitată, însă nu au fost luate în considerare și nu se poate comunica cu această instituție decât prin instanță.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantelor arată că insistă în administrarea acestei probe, respectiv ca instanța să acorde sprijin în comunicarea actelor către Prefectura C, întrucât nu poate comunica cu această instituție. Solicită suspendarea prezentei cauze, la cerere, pentru a face demersuri în a comunica actele care lipsesc din dosarul reclamantelor, direct Prefecturii Jud.
Curtea, cu privire la cererea de suspendare a soluționării cauzei, grefată pe dispozițiile prev. art. 242 al.1 cod procedură civilă, după deliberare, apreciază că cerințele prevăzute la acest articol nu sunt îndeplinite, textul cere să existe consimțământul tuturor părților litigante, în sensul suspendării la cerere, ori în speță nu există un astfel de consimțământ, motiv pentru care respinge cererea.
Având în vedere obiectul dedus judecății, Curtea, constată că administrarea probelor solicitate ce fac obiectul completării dosarului de la pct. 20 ( filele 139-140 din dosar), din actul nr. 11982 din 8 iulie 2009 emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv cererea în probațiune de completare a dosarului celor două reclamante cu actele respective, este inutilă în această față a procesului. Dealtfel, premiza nu este de a se completa dosarul în instanță, ci presupune o coparticipare activă atât din partea reclamantelor cât și din partea pârâtelor în a lua măsurile care se impun pentru soluționarea dosarului la instituția abilitată, motiv pentru care o va respinge ca inutilă cauzei.
Reprezentanta reclamantelor arată că nu are alte cereri în probațiune.
Curtea, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată că prezenta cauza este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantelor solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, a se dispune obligarea pârâtei Primăria Mun. C-N să predea de îndată spre soluționare, Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor întreaga documentație a dosarelor de retrocedare și obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Restituirea Proprietății la verificarea dosarelor de retrocedare și mai apoi la emiterea ofertei de despăgubire la nivelul lunii februarie 2009, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond. În susținerea acțiunii, solicită a se avea în vedere faptul că cele două pârâte nu au făcut de bună voie diligențele la care erau obligate, nu s-a putut comunica cu aceste autorități, iar în prezentul dosar a obținut cu ajutorul instanței date pe care nu le-a putut obține de bunăvoie direct de la aceste autorități. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
reține că prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cluj -N la data de 24 iunie 2008 reclamantele alături de au solicitat obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la emiterea ofertei de despăgubire raportat la incidența dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 11124 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos. nr- s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut în esență că în temeiul art. 19 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 litigiile de felul celui intentat de reclamante este susceptibil de a fi tranșat pe calea contenciosului administrativ în primă instanță de către curțile de apel.
Ulterior prin extinderea de acțiune formulată de reclamante a fost chemată în judecată și pârâta COMISIA CENTRALA pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea formalităților administrative prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005, raportate la dispozițiunile art.26 din UG nr. 81/2007, în sensul - emiterii în final - a deciziei, privind oferta de despăgubire în raport de Dispozițiile nr. 1527 si 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primarul Municipiului C-N, pentru apartamentele nerestituite în natura.
Au arătat în motivare, în esență, că in acțiunea introductivă a evocat tergiversarea finalizării procedurilor instituite de legiuitor că etapele pe care le-au parcurs nu s-au epuizat în condiții de respectarea termenelor ci doar la insistentele acestora, care au promovat procese pt. punere in posesie,etc. corespondențe multiple cu autoritățile competente, că procedurile instituite în 247/2005 nu au fost de natura a grăbi aceste proceduri, respectiv de a stimula pe cei vizați, că doar după promovarea acestui litigiu la data de 24 iunie 2008, autoritățile " s-au mobilizat" în sensul solicitat, că nici un demers nu poate fi prematur, atâta vreme cât legea a stabilit cu fermitate perioada de timp in care se efectuează demersurile: potrivit, art.16 alin.l Capitolul V, din 247/2005, prevazând ca termen limita perioada de 60 de zile,in speta de la ultima dispoziției, iar alin.3 al art.16, se refera la termenul de 30 de zile de la emiterea dispoziției de restituire/despăgubire.
Se susține astfel că, nici unul dintre aceste termene stabilite de lege nu a fost respectat, așa încât o prematuritate a cererii noastre nu poate fi invocată, nici chiar de pârâta de rd.2.
Această extindere de acțiune, înțeleg s-o formuleze în contextul în care entitatea amintită are personalitate juridică - de sine stătătoare - deși funcționează cu sintagma "pe lângă" Autoritatea Națională.
Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la cererea de extindere a acțiunii formulată de către reclamantele și, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei Primăria municipiului C-N, excepția prematurității petitului privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubiriior la emiterea ofertei de despăgubire, în raport de Dispozițiile nr.1527 și nr.1528 din 27.02.2008 emise de Primăria Municipiului Cluj-
Referitor la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei Primăria Municipiului C-N s-a învederat că prin cererea introductivă de instanță, reclamantele solicită obligarea Primăriei Municipiului C-N să predea de îndată, spre soluționare, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întreaga documentație a dosarelor de retrocedare, ce fac obiectul Dispozițiilor de restituire nr.1527 și nr.1528 din 27.02.2008.
Potrivit art.2, pct.1, lit.d, tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc competența Curții de Apel numai în privința litigiilor având drept obiect atribuțiile, pe care Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor le exercită în cadrul procedurii administrative prevăzute de actul normativ amintit, apreciază că soluționarea petitului formulat de reclamante în contradictoriu cu Primăria Municipiului C-N este de competenta Tribunalului.
Față de solicitarea reclamantei privind introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, subliniem faptul că, prin intermediul cererii de extindere a acțiunii inițiale, nu se poate obține introducerea în proces a unui nou pârât.
Astfel, actele procedurale, prin care se poate introduce în cauză un nou pârât, sunt cele reglementate de art.60 proc.civ. și anume cererea de chemare în garanție, respectiv art.64 și urm. din proc.Civ. privind arătarea a titularului dreptului cu respectarea termenelor procedurale de depunere a unei astfel de cereri.
Or, în prezenta cauză, cererea de extindere formulată de reclamante nu îmbracă forma nici unuia dintre actele procedurale, la care am făcut referire mai sus, motiv pentru care vă rugăm să respingeți cererea reclamantelor de introducere în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca inadmisibilă.
Referitor la excepția prematurității petitului privind obliga rea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de despăgubire, în raport de Dispozițiile din 27.02.2008 emise de Primăria Municipiului C-N, se arată că procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.24 7/2005, cu modificările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul VI, Secțiunea 1 intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza dedusă judecății, procedura administrativă, la care am făcut referire mai sus, nu a fost declanșată, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr.1527/27.02.2008, respectiv dosarul aferent Dispoziției nr. 1528/27.02.2008 nu au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale de către entitatea învestita cu soluționarea notificărilor și anume Primăria Municipiului Cluj-
Astfel, prin adresa nr.-/08. 10.2008, s-a solicitat Primăriei Municipiului C-. să înainteze dosarele aferente dispozițiilor amintite, cu respectarea dispozițiilor art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, reclamantele au formulat cererea introductivă de instanță și în contradictoriu cu Primăria Municipiului C-N, solicitând obligarea acesteia de a transmite dosarele aferente celor dispoziții către Secretariatul Comisiei centrale.
În privința termenelor indicate de reclamante în cererea de extindere, respectiv termenul de 60 zile prevăzut de art.16, alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 și termenul de 30 de zile prevăzut de alin.3 al aceluiași articol, menționăm că acestea reprezintă termenele în care entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001 au obligația de a transmite dosarele aferente dispozițiilor/deciziilor emise în temeiul actului normativ amintit către Secretariatul Comisiei Centrale, și nu termene în care Comisia Centrală trebuie să emită decizia conținând titlul de despăgubire, așa cum susțin, în mod greșit, reclamantele.
Având în vedere aspectele expuse, învederăm onoratei instanțe faptul că, în speță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările, motiv pentru care solicităm onoratei instanțe admiterea exceptiei prematuritătii petitului privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de despăgubire. În raport de Dispozitiile nr.1527 și nr.1528 din 27.02.2008 emise de Primăria Municipiului Clui-
În prezent, această comisie nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de către entitatea notificată (în speță Primăria Municipiului C-N) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Până atunci, Comisia Centrală nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații Iegale sau convenționale. ar, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
În drept au fost invocate Legea nr.10/2001, republicată, art. 115-119 din Codul d e Procedură Civilă, Legea nr.- privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nr.OUG81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
1. Înainte de a antama fondul cauzei instanța urmează a rezolva excepțiile invocate pe cale de întâmpinare de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
1.1. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj raportată la faptul că a fost împrocesuată și Primăria C-N ca entitate administrativă de local nu face aplicabile alte dispoziții legale în materia competenței materiale decât cele stabilite de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și cele care rezultă în mod obișnuit din efectele prorogării judiciare de competență.
Mai precis, deși autoritatea administrației publice locale a fost chemată în judecată solicitând față de aceasta să fie obligată să transmită documentația referitoare la dosarele de retrocedare ale reclamantelor în aceeași manieră a fost chemată în judecată și autoritatea administrației publice centrale pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se examineze conduita legală a acesteia în raport de dispozițiile legale pertinente incidente în materia exercitării atribuțiilor specifice prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Practic în ecuația dosarului de față intră aceleași dispoziții legale care incumbă obligații de natură legală ambelor entități. În această situație, sunt incidente dispozițiile art. 19 din Titlul VII ale Legii nr. 247/2005 care fără nicio deosebire leagă competența materială în primă instanță în favoarea curților de apel așa cum de altfel s-a statuat și de către prima instanță sesizată.
Din această perspectivă, Curtea reține că în temeiul art. 17.pr.civ. se poate statua deodată și în aceeași procedură și asupra cererii formulate de reclamante împotriva autorității administrației publice locale și deci ca atare excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
1.2. Cu referire la excepția vizând extinderea de acțiune față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este de notat că acest act de procedură materializează în corpul său manifestarea de voință a reclamantelor care conform principiului disponibilității definesc cadrul procesual. Pentru a introduce un nou pârât în cauză nu este neapărat necesar să se utilizeze în mod formal dispozițiile art. 60 privind chemarea în garanție ori art. 64.pr.civ. privind instituția arătării titularului dreptului.
Nu trebuie omis că în speță extinderea de acțiune privind introducerea în cauză a altei persoane în poziția de pârât a fost făcută de reclamant, iar această prerogativă se poate exercita nu neapărat în aplicarea instituțiilor de drept procesual mai sus menționate, invocate de pârâtă în apărare, ci în aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. 1.pr.civ. care reglementează instituțiaîntregiriiși modificării cererii de chemare în judecată.
Ca atare mecanismul procedura prin care a fost lărgit cadrul procesual în fața primei instanțe competente prin introducerea unei noi persoane în calitate de pârât nu apare inadmisibil așa cum eronat a arătat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
1.3. Cu referire la excepția prematurității, aceasta se vădește a fi întemeiată, deoarece așa cum rezultă din prevederile legale pertinente (Titlul VII al Legii nr. 247/2005) procedura administrativă în fața Comisiei Centrale se poate declanșa în mod efectiv condiționat de transmiterea dosarului complet de către autoritatea notificată, în speță de Primăria municipiului C-
Din cuprinsul adresei nr. 2394/IV din 17.02.2009 emisă de Instituția Prefectului județului C ( 71) reiese că dosarele aferente dispozițiilor nr. 1527/27.02.2008 și respectiv nr. 1528/27.02.2008 emise de Primarul municipiului C-N nu au fost înaintate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților deoarece în urma controlului administrativ de legalitate s-a constata că se impune completarea acestora cu mai multe înscrisuri așa cum rezultă și din corespondența acestei autorități cu Primăria municipiului C-N atașată ( 73-74).
Aceste aspecte sunt confirmate și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 aprilie 2008 în care se reiterează excepția prematurității și în care se face trimitere la procesul-verbal nr. 1114din 16.04.2009 ( 94-105) unde la pct. 25 este evidențiat conținutul avizului de legalitate pentru dispoziția nr. 1528/2008 modificată prin dispoziția nr. 1049/2009 și unde se arată pe larg care sunt documentele lipsă din dosarul respectiv (83-84).
Aceeași situație este reliefată și în procesul-verbal nr. 11982 din 08.07.2009 ( 134-141) unde la pct. 20 se reiterează necesitatea completării dosarului cu anumite documente expres prevăzute în material ( 139-141).
Or, fără a se completa dosarul cu aceste documente strict necesare rezolvării pe cale legală a acestuia se apreciază ca legal refuzul de a soluționa și emite titlul de despăgubire.
Totodată, Curtea reține că dosarele ce se referă la cele două dispoziții de restituire nu pot fi înaintate decât condiționat de completarea acestora cu înscrisurile solicitate, chestiune care ține exclusiv de voința reclamantelor și nu autorităților implicate în aceste proceduri legale.
Așa fiind, nici autoritatea administrației publice locale, recte Primăria Municipiului C-N, nu poate fi obligată să înainteze dosarele către autoritatea centrală decât dacă și sub condiția ca acestea să fie complete așa cum s-a relevat în cele două procese-verbale menționate anterior.
Așa fiind, acțiunea reclamantelor apare ca prematură la acest moment procesual, neputându-se identifica că autoritățile administrației publice locale și centrale au acționat în disprețul normelor legale incidente materiei.
Nu poate fi admisă nici realizarea completării dosarelor prin intermediul justiției, ca mai apoi justiția să constate că acestea sunt complete și să oblige la final transmiterea dosarelor și rezolvarea lor de către autoritatea centrală.
Rolul justiției în procedura contenciosului administrativ nu este acela de a asista particularul în raporturile sale cu autoritățile publice ci de a tranșa un conflict ivit ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal sau al refuzului ori nesoluționării în termen legal a unei cereri vizând recunoașterea unui drept sau interes legitim.
Din această perspectivă, Curtea reține că în ceea ce privește acțiunea reclamantelor așa cum a fost precizată este incidentă excepția prematurității și ca atare acțiunea acestora se va respinge ca atare.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantele cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual av., C-N,--19 și domiciliată în C-N,-, jud. C.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.LU/dact. /CA
06.11.2009 - 5 ex.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
