Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 466/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 466/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv anularea hotărârii nr. 5804 din mai 2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamanta, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamanta solicită în probațiune audierea martorului, care este prezent la acest termen de judecată
Curtea, după deliberare, raportat la actele de la dosar, apreciază în temeiul art. 129 al. 5 și 6 cod procedură civilă, necesară și utilă administrarea probei testimoniale, în vederea clarificării aspectelor concrete și împrejurărilor menționate în declarația notarială, cu referire la dispozițiile speciale ale Legii nr. 189/2000, motiv pentru care încuviințează audierea martorului propus de reclamantă.
La întrebarea instanței, reclamanta învederează faptul că s-a născut la data de 8 martie 1943 în localitatea, jud. S, iar în cursul lunii mai 1943, fost refugiată împreună cu părinții săi în localitatea T, până în cursul anului 1945.
Martorul arată că refuză să depună jurământul așa cum prevede art. 193 al. 1 cod procedură civilă, întrucât nu-i permite religia, astfel încât, Curtea va face uz de prev. art. 193 al. 6 cod procedură civilă.
Sub prestare de jurământ, în conformitate cu prevederile art. 193 al. 6 cod procedură civilă, s-a procedat la audierea martorului, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal de la dosar, fila 23.
Martorul prezintă spre vedere Curții, în original, Legitimația nr. 957/02.06.1999, Hotărârea nr. 13950/17.03.2004 emisă de Casa Județeană de Pensii C din care rezultă că i s-a recunoscut calitatea de refugiat pe perioada 15.03.1941-06.03.1945 și copie de pe Decizia nr. - fără dată lizibilă, din care reiese că martorul este beneficiar al drepturilor bănești prev. de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Reclamanta arată că nu mai are cereri în probațiune.
Curtea, nefiind alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2009, reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.804 din mai 2009 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta arată că împreună cu părinții a fost refugiată în perioada anilor 1943 - 1945 ca urmare a persecuțiilor etnice din localitatea T, jud.
De asemenea, reclamanta precizează că deși a făcut dovada refugierii prin declarații de martori autentificate de notarul public precum și prin acte oficiale, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pârâta, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S prin întâmpinare ( 8), a solicitat respingerea acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamanta nu a prezentat nici o dovadă cu acte și, mai mult, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt sumare, neconducând la concluzia existenței persecuției reclamantei și a familiei acestuia.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2009 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5.804/ mai 2009 pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că aceasta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000.( 2)
La adoptarea acestei hotărâri, autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că declarațiile martorilor și care au atestat refugiul reclamantei nu sunt în măsură să constituie temei al recunoașterii statutului de refugiat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
La termenul de azi, în temeiul art. 193 alin. 6 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorul, care prin declarația dată nu oferă lămuririle necesare legate de starea de fapt cu privire la refugiu, perioada și motivele acestuia, susțineri sale fiind generice și sumare, neputând oferii mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiu reclamantei și a familiei sale, cât și perioada de refugiu.
Din ansamblul declarației consemnate la fila 23, Curtea apreciază că starea de fapt este nerelevantă raportat la situația concretă a refugiului reclamantei și a familiei acesteia, neputând forma convingerea instanței că aceasta este îndreptățită la acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În aceste împrejurări, cum reclamanta nu a fost în măsură să dovedească cu certitudine cele invocate, cu toate stăruințele instanței, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă întrucât statuările din actul administrativ atacat nu au fost combătute cu nici un mijloc de probă din care să rezulte că situația sa se încadrează în disp. art. 1 din nr.OG 105/1999 în sensul că în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 și până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice care au determinat-o să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în localitatea, nr.31, com. jud.S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S, prin reprezentanții săi, privind anularea hotărârii nr. 5.804 din luna mai 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.LU/CA
20.10.2009 - 4 ex.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
