Obligația de a face. Decizia 477/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr. 2753/2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata Serica personal, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus note scrise.
Nemaifiind alte cereri de solicitat Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul contestației în anulare.
Intimata Serica solicită respingerea contestației în anulare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.2753 din 4 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CLUJs -a espins recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr. 1.692 din 5 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.
A fost obligată recurenta să achite intimatei-cheltuieli de judecată în sumă de 29,55 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în cursul anului 2007, în urma demersurilor efectuate, în favoarea intimate a fost emisă de Comisia Județeană C la data de 06.03.2007, hotărârea nr. 6 prin care se acordau compensații în valoare totală de 292.256,96 lei conform Legii nr. 290/2003. Ulterior, nefiind contestată hotărârea comisiei județene, intimata s-a adresat autorității pârâte în vederea efectuării plății, iar apoi după revenirea cu notificarea, nemulțumită de răspunsul primit, s-a adresat instanței solicitând a fi obligată autoritatea să procedeze la soluționarea dosarului, inclusiv în sensul virării despăgubirilor ce i se cuvin.
Față de cele susținute, pârâta-recurentă a justificat nesoluționarea cererii, a dosarului ce i-a fost înaintat prin lipsa financiară și prin aceea că verificarea făcută duce la situația de a se revoca actul întrucât nu s-a făcut dovada proprietății conform actelor normative în vigoare.
Actul normativ invocat de ambele părți respectiv Legea nr.290/2003 prin dispozițiile art.8 alin.2 prevede că "hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/și a compensațiilor se dau în termen de cel mult șase luni de la înregistrarea cererilor".
Tot astfel, prin același articol se prevede că "în termen de 60 de zile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 va analiza contestațiile și le va aprova sau le va respinge prin decizie motivată vicepreședintelui care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Același act normativ prin art.11 prevede că plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Se mai prevede prin art.13 din același act normativ că modalitățile concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor.gestionarea fondurilor destinate despăgubirilor precum și modalitatea de efectuare a plăților vor fi stabilite prin norme metodologice elaborate de și aprobate prin hotărârea Guvernului.
Hotărârea Guvernului nr.57/2008 pentru modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003 prin dispozițiile art.17 alin.3 și alin.4 statuează că în executarea atribuțiilor ce îi revin vicepreședintelui emite decizii și ordine, că serviciul are următoarele atribuții: a) centralizează hotărârile primite de la comisiile județene și a documentelor de plată și propune vicepreședintelui plata despăgubirilor; d) soluționează contestațiile privind emiterea unei decizii motivate; e) verifică documentele de plată depuse de beneficiarii despăgubirilor potrivit legii și propune vicepreședintelui efectuarea plății despăgubirilor pe baza documentelor prezentate; h) în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr.290/2003 cu modificările și completările ulterioare precum și normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003, Decizia motivată a președintelui și comunică comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr.290/2003. În baza raporturilor administrative ierarhice vicepreședintele poate solicita comisiilor județene revocarea actelor administrative emise în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Totodată alin.6 al aceluiași articol prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc conform prevederilor legale putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din actele normative enunțate rezultă că în operațiunea de administrare, de valorificare a hotărârii emise legiuitorul a stabilit anumite termene, reguli. Ca urmare și în soluționarea cererilor vizând plata, virarea sumelor stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene se impune soluționarea într-un anumit termen, prin acte administrative emise de autoritățile expres prevăzute în limitele competențelor.
În speță se observă că intimata a obținut în cursul anului 2007 o hotărâre prin care i se acordau compensații; această hotărâre nu fost contestată și în acest context s-a solicitat plata; de la această solicitare au trecut aproape doi ani și cererea de plată nu a fost rezolvată în sensul enunțat de actele normative mai sus enunțate și respectiv într-un termen rezonabil.
Din această perspectivă nu trebuie trecut neobservat că jurisprudența Curții Europene a statuat de pildă în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente precum și procesului pentru cei interesați (cauza Mande împotriva României).
De asemenea, în cazul Daicovicescu contra României, Curtea a statuat că constarea unei încălcări implică pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele, astfel încât să se stabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia.
Tot astfel, în cauza Braniowschi contra Poloniei, Curtea s-a pronunțat în sensul că statele sunt obligate nu doar să respecte și să aplice într-o modalitate previzibilă și coerentă legile pe care le adoptă, ci și să garanteze condițiile legale și practice, să elimine incompatibilitățile și obstacolele pentru exercitarea efectivă a dreptului patrimonial precum și să îndeplinească în timp util într-o modalitate concretă și coerentă promisiunile legislative.
În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul solicitării despăgubirilor în fața autorităților cât și timpul stabilit pentru soluționarea cererii de plată iar apoi al plății și nici de o eficacitate în sensul protejării dreptului, de o luare a măsurilor necesare și de reparație justă.
Reclamanta a fost lipsită în mod arbitrar de dreptul său, de prerogativele dreptului de proprietate, fiind necesară instituirea unei proceduri, măsuri rapide și eficiente care să permită reparația echitabilă. Această procedură a fost îngreunată, în considerarea că, hotărârea a fost dată fără respectarea legii respectiv a dovezilor cerute însă aceasta nu poate justifica nesoluționarea cererii adresate într-un termen rezonabil. În acest sens Curtea Europeană s-a pronunțat că dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o deciziei judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial ( împotriva Italiei).
Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
proceduri ce vizează stabilire, plata despăgubirilor pentru imobilele sechestrate, reținute sau rămase în, poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, dat fiind că sub acest aspect este relevantă statuarea Curții Europene că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1.
Prin urmare, plecând de la cele înscrise în Convenție, susținerile reclamantei cu privire la greșita reținere a primei instanțe sunt neîntemeiate și au fost respinse.
Așadar în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea a dat o soluție de respingere a recursului declarat.
Totodată în baza art.274 pr.civ. recurenta a fost obligată să achite cheltuieli de judecată ocazionate în această fază procesuală și dovedite în sumă de 29,55 lei.
Împotriva acestei decizii, la data de 15 decembrie a formulat contestație în anulare pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul de Aplicare a Legii 290/2003, solicitând admiterea acesteia.
În motivarea contestației în anulare pârâta arată că instanța a respins recursul formulat de Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 împotriva Sentinței civile nr. 1692 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, considerând că, deși Hotărârea nr. 6/2007, prin care i se recunoaște intimatei dreptul de a beneficia de prevederile Legii 290/2003, a fost dată fără respectarea legii, acest lucru nu poate justifica nesoluționarea cererii de plată a despăgubirilor stabili te prin Hotărârea nr. 6/2007 într-un termen rezonabil.
Legea nr. 290/2003 urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia. Fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat. Având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării, în raport cu alte necesități și priorități economice și sociale, este important ca petenții să facă dovada pretențiilor lor, respectând cerințele prevăzute de lege.
Serviciul de Aplicare a Legii 290/2003 este organul de specialitate al administrației publice centrale, ierarhic superior comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii 290/2003.
În HG 1120/2006, la art. 17 alin (1) sunt prevăzute atribuțiile Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003. În forma inițială a acestui act normativ acestea erau: centralizează hotărârile, soluționează contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor județene sau a municipiului B, verifică documentele de plată, asigură îndrumarea metodologică comisiilor județene și a municipiului
Se poate constata că, deși Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 oferă îndrumări privind aplicarea legii comisiilor județene și soluționează contestațiile, nu a fost prevăzută și competența de a verifica legalitatea actelor emise de către comisiile județene. Firesc ar fi fost ca toate hotărârile emise de comisiile județene să fi fost emise cu respectarea prevederilor Legii 290/2003. Însă, în numeroase situații, când beneficiarii hotărârilor contestau cuantumul despăgubirilor stabilite, analizând actele depuse la dosar în vederea soluționării contestației, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a constatat că hotărârile erau emise fără respectarea prevederilor legale.
În aceste situații, neavând nici un temei legal de a solicita comisiilor reanalizarea hotărârilor, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a inițiat o corespondență cu petenții prin care li se solicită completarea dosarelor cu acte doveditoare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin 2.2 din Legea 290/2003.
În ceea ce privește hotărârilor necontestate, pentru care beneficiarii acestora depuneau la cereri de plată, acestea nu puteau fi verificate din punct de vedere al legalității lor. De aceea prin adresa nr. 911 din 06.09.2006 Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a solicitat tuturor comisiilor constituite în cadrul Prefectului din întreaga țară, ca toate hotărârile adoptate - de admitere sau de respingere - să fie însoțite, în mod obligatoriu, de "Referatul de specialitate". Se solicita comisiilor ca în acest document să se regăsească informații cu privire la actele cu care petenții fac dovada refugiului autorilor, a filiației față de aceștia și dovada proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri și să se justifice modul de soluționare a cererii.
În cazul Comisiei județene C pentru aplicarea Legii 290/2003, deoarece nu a răspuns solicitării inițiale, s-a revenit cu adresa nr. 4201 din 28.08.2007, ce a fost depus la dosarul cauzei) prin care i s-a solicitat întocmirea și transmiterea referatelor de specialitate pentru toate hotărârile emise până la aceea dată.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 6/2007, Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii 290/2003 a motivat întârzierea transmiterii referatului deoarece dosarul nu este complet, iar pentru completarea lui au inițiat o corespondentă cu reclamanta (dovada acestui demers existând la dosarul cauzei).
Pârâta face precizarea că Hotărârea nr. 6/2007 era deja emisă iar intimata depusese la cerere de plată a despăgubirilor prevăzute prin respectiva hotărâre.
Se poate constata că, deși a emis Hotărârea nr. 6/2007 Comisia Județeană Car ecunoscut practic că a emis această hotărâre fără respectarea prevederilor legale.
Odată cu depunerea cererii inițiale de chemare în judecată, la Curtea de APEL CLUJ, înregistrată la data de 28.05.2008 și unde s-a format dosarul nr-, printre documentele doveditoare depuse la instanță, intimata a atașat și Referatul de specialitate ce a însoțit Hotărârea nr. 6/2007, întocmit în data de 05.03.2007.
Din analiza acestui Referat, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 din cadrul, a constatat că Hotărârea nr. 6/2007 a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii 290/2003.
În această situație, indiferent de termenul scurs de la data depunerii de către intimată a cererii de plată, Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 nu poate dispune plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 6/2007 având în vedere că aceasta a fost emisă fără respectarea prevederilor legale.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 6/2007, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 a ajuns la concluzia că a fost emisă ilegal din următoarele motive:
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii, conform art. 2 alin (1 )din HG1120/2006, "-persoanele îndreptățite trebuie sa facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiu lui, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii".
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza 1 din HG1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu " - acte doveditoare certificate de autorități -".
Astfel, calitatea de refugiat poate fi dovedită, în cazul persoanelor care s-au refugiat pe teritoriul României în 1940, respectiv în 1944, prin următoarele înscrisuri: dovada luării în evidența populației de organele de specialitate a localității unde s-au stabilit refugiații (adeverințe de arhivă sau certificate eliberate de primăriile localităților unde s-au stabilit inițial refugiații), carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, emis de Comisariatul Național pentru Evidența Populației venite din și de Nord, foi de călătorie eliberate de statul român pentru persoanele respective, sau carnet de muncă în situația în care refugiații erau funcționari de stat.
Dovada proprietății la momentul refugiului, se poate face cu contracte de vânzare-cumpărare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc.
Din Referatul analizat rezultă că intimata nu a depus la dosar decât declarații autentice (probabil declarația pe proprie răspundere însoțită de declarațiile martorilor si, atașate și acestea la cererea de chemare în judecată).
Într-adevăr, conform art. 2 alin (4) teza II,- în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate." Dar, art. 2 alin (5) din HG1120/2006, prevede că "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondentei purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate sa producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhiva), precum și traducerea acestora, după caz." Însă intimata nu face dovada nici unui demers de a obține acte care să dovedească calitatea de refugiat a autorilor și, și nici a proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri. În concluzie Comisia Județeană Cae mis Hotărârea nr. 6 din 06.03.2007. fără a respecta prevederile Legii 290/2003.
În cuprinsul Deciziei 2753/2009 se menționează că, la dosarul cauzei există dovada demersurilor efectuate de intimată, aceasta arătând și faptul că este în imposibilitatea să depună și alte acte și să efectueze și alte demersuri neavând posibilitatea deplasării și nici mijloacele necesare pentru a intra în posesia altor acte.
Însă, nu sunt menționate ce demersuri au fost făcute de către intimată, căror instituții abilitate s-a adresat și cum s-a făcut dovada acestor demersuri. Faptul că, datorită vârstei înaintate, este în imposibilitate să depună și alte acte și să întreprindă și alte demersuri nu este un motiv de admitere a contestației acesteia. Imposibilitatea deplasări nu justifică efectuarea și altor demersuri în vederea completării dosarului. Pentru aceasta nu este necesar să se deplaseze în Republica M sau prin țară. Este suficient să formuleze cerere, să transmită această cerere cu confirmare de primire instituției abilitate și transmită dovada acestei corespondențe Serviciului pentru aplicarea Legii 290/2003.
Conform art. 17 alin 4 lit. h din HG57/2008, "în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare."
Actele administrative la care face referire acest text de Hotărârile, de admitere sau respingere a cererilor formulate în 290/2003, emise de Comisiile Județene sau a municipiului Comisiile nu emit și alte acte în aplicarea Legii 290/2003.
Însă, Serviciul de Aplicare a Legii 290/2003 nu-și propune ca scop să revoce hotărârile comisiilor județene și a municipiului B imediat ce a constatat că acestea au fost emise fără respectarea prevederilor Legii 290/2003.
În practică s-a constatat că, deșii petenții dețineau acte doveditoare acestea nu au fost solicitate de către comisii, deși conform art. 8 alin (2.1) din Legea 290/2003,- au obligația de a convoca petenții sau alte persoane, în vederea lămuririi unor situații în care exista neclarități privind calitatea succesorală a petentului, dovada refugiului sau a proprietății asupra bunurilor pentru care se cer despăgubiri ori compensații."
Este și cazul Hotărârii nr. 6/2007 emisă de Comisia Județeană
Astfel, Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 din cadrul. este în situația de a cere revocarea Hotărârii nr. 6/2007, așa cum prevede art. 17 alin 4 lit. h din HG57/2008.
Având în vedere că:
- Legea nr. 290/2003 urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia;
- fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat;
- dispunerea plății În baza unei hotărâri ilegale ar prejudicia bugetul de stat, caz în care Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 va iniția o acțiune în vederea recuperării sumelor de bani acordate, acțiune ce se poate iniția și împotriva intimatelor și a Instituției Prefectului C - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 290/2003, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 nu va dispune plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 6/2007 până când intimata nu va face dovada pretențiilor ei, conform prevederilor legale.
Examinând contestația în anulare, Curtea reține următoarele:
Curtea a observat mai întâi că reclamanta contestatoare nu indicat în drept nicio dispoziție legală ci și-a denumit formal demersul sub forma unei contestații în anulare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317.pr.civ. (contestația în anulrae generală grefată pe considerente de necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318.pr.civ. (contestație în anulare specială ce vizează greșeli materiale sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Contestația în anulare nu poate fi deci primită atunci când prin intermediul acesteia se aduc critici vizând greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii, acestea fiind motive exclusiv de reformare a hotărârii compatibile exclusiv cu recursul și nu cu contestația în anulare.
Curtea observă că din conținutul memoriului ce cuprinde motivele expuse de contestatoare aceasta aduce critici incompatibile cu calea de ataca extraordinară a contestației în anulare, invocând aspecte care în opinia ei reprezintă greșeli de judecată, aspecte care însă nu se încadrează în motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317-318.pr.civ.
Așa fiind, contestația în anulare nu poate fi transformată într-un nou recurs care să permită astfel reformarea hotărârii, sens în care în temeiul art. 320.pr.civ. Curtea o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - Serviciul de aplicare a Legii 290/2003, împotriva deciziei civile nr. 2753/04.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, - | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red./Dact./4 ex./08.03.2010.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
