Obligația de a face. Decizia 4947/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4947
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1082 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă C având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâtă C, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința numărul 1082 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolja repisn acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta
S-a reținut că la data de 19.04.2007, reclamantul a achiziționat de la Daewoo Automobile România SA un autovehicul marca Cielo, fabricat în 2007, conform facturii fiscale nr. -/19.04.2007, depusă la dosar la fila 11.
La data de 18.06.2007, în vederea înmatriculării autoturismului și ținând seama de prevederile art. 2141Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din adeverința aflată la fila 5 din dosar.
Ulterior, a solicitat Administrației Financiare a Municipiului C să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca in mod nelegal fost obligat la plata taxei.
Prin adresa nr. 25641/27.02.2008, Administrația Finanțelor Publice C, a comunicat reclamantului respingerea cererii având în vedere faptul că taxa de înmatriculare este prevăzută de disp. art. 214/1, 214/2 și 218 din Codul fiscal.
În drept, acțiunea formulată de reclamantul nu este fondată, urmând a fi respinsă.
Astfel, în esență, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 23, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, apreciind că prin reglementarea taxei de înmatriculare a autovehiculelor s-a instituit de fapt o nouă taxă cu efect echivalent taxelor vamale anterioare aderării României la Uniunea Europeană, împrejurare de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor în statele membre.
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre.
Dispozițiile art. 90 din suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art. 214/1 ailn. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 " intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale, nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 214/1 și urm. din Codul fiscal, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică în cu excepțiile prevăzute de lege în cazul tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, decât în măsura în care această taxă este percepută pentru înmatriculare în România autoturismelor second hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru, în vreme, ce la schimbarea proprietarului unui de autoturism aflat pe piața internă, o astfel de taxă nu mai este percepută.
Ori, în speța de față, așa cum rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamant, fiind fabricat în anul 2007 în România nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru, anterior înmatriculării în România la cererea reclamantului, primul proprietar al acestuia.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, în România, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că în mod greșit tribunalul reține că nu sunt încălcate dispozițiile prevăzute de art. 90 din Tratatul Uniunii Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Intimata nu a depus întâmpinare deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
În speță, reclamantul a solicitat restituirea contravalorii taxei d înmatriculare pentru autoturismul marca Daewoo Cielo, fabricat în 2007 și achiziționat de acesta la 18.06.2007 fiind primul proprietar al acestuia.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare,nu nesocotește in speta dedusa judecatii prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene. mărfurilor în statele membre.
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 90 din suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale, nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 214/1 și urm. din Codul fiscal, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică în cu excepțiile prevăzute de lege în cazul tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, decât în măsura în care această taxă este percepută pentru înmatriculare în România autoturismelor second hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru, în vreme, ce la schimbarea proprietarului unui de autoturism aflat pe piața internă, o astfel de taxă nu mai este percepută.
Cum din actele depuse reiese că autoturismul achiziționat de reclamant a fost fabricat în 2007 și nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru, în mod corect instanța de fond a apreciat că în speță taxa plătită cu ocazia primei înmatriculări prevăzută de art. 2141.fiscal nu contravine dispozițiilor art. 90 din respingând astfel acțiunea reclamantului.
În consecință, în temeiul art. 312.pro.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1082 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.GC
CB/2 ex./16.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
