Obligația de a face. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 531/CA
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:a
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta Administrația Finanțelor Publice I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligația de a face - recurs împotriva sentinței civile nr.402/CA/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, care depune împuternicire avocațială pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul la concluzii.
Avocat, pentru intimat, solicită, în baza motivelor susținute pe fond, a probatoriului administrat și a jurisprudenței în materie, respingerea recursului declarat de recurentă ca netemeinic și nefondat și pe cale de consecință să se mențină sentința pronunțată de Tribunalul Iași, cu cheltuieli de judecată.
Depune note de concluzii, chitanța nr.12/19.10.2009 ce reprezintă contravaloarea onorariului de avocat și practică judiciară în materie.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 402/ca/19.05.2009 Tribunalul Iașia admis cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în I,-,. 309,. B,. 3,. 15, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, jud.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 17.283,15 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme, și a dobânzii legale aferente debitului menționat anterior, calculate conform prev. art. 124 Cod procedură fiscală.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2044 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin factura nr. -/6.12.2007, reclamantul făcut dovada achiziționării autoturismului marca BMW 730D nr. de identificare seria - înmatriculat în Germania la data de 9.12.2004 (fila 34 dosar).
Acest autovehicul a fost înmatriculat în România, la data de 11.04.2008, sub nr. - în acest scop reclamantul plătind taxa de primă înmatriculare în sumă de 17.283,15 lei potrivit chitanței seria - nr. -/10.04.2008 (fila 30 dosar).
Astfel, taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant, a fost instituita prin disp. art. 2141- 2143Cod procedură fiscală, reglementări abrogate prin adoptarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie sa se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curți de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste masuri trebuie adoptate în regim de urgentă, pentru evitarea oricăror consecințe juridice, negative ale situației actuale.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conf. disp. art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunității Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
La data plății de către reclamant a taxei speciale de înmatriculare, aceasta nu era perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate In România, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât aceasta taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp. art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de TRATAT să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al începând cu data de 1.01.2007, sunt activate disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar, conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
De asemenea, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt de exemplu, autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o astfel de situație, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În ceea ce privește reglementările cuprinse în nr.OUG 50/2008, instanța reține că, potrivit disp. art. 11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007- 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 6867 2008.
Instanța reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07. 2008, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În această situație, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 402/ca/19.05.2009 a declarat recurs a Mun. I susținând, în esență, că art. 11 din nr.OUG 50/2008 instituie temeiul legal pentru restituirea doar a diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2007, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noii ordonanțe.
Modificarea introdusă prin nr.OUG 50/2008 a survenit mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată irevocabil, iar soluția compensării legale a celor două datorii este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale se arată că, nefiind îndeplinite condițiile pentru restituirea sumelor achitate dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată susține recurenta că nu s-a dovedit reaua sa credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, pentru a fi obligată la plată conform art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Intimatul-reclamant a plătit taxa de primă înmatriculare pentru autovehiculul achiziționat, în cuantum de 17.283,15 lei, la data de 10.04.2008, când OUG50/2008 nu era în vigoare. Ca atare, soluția compensării cu noua taxă de poluare, impusă prin OUG50/2008, nu este aplicabilă, aplicarea retroactivă a unei legi fiind contrară dispozițiilor constituționale.
Dispozițiile privind taxa de primă înmatriculare pentru autovehiculele și autoturismele înmatriculate pentru prima dată în România au fost statuate ca nelegale și contrare dispozițiilor art. 30 din Tratatul, conform cărora niciun stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor din alte state membre, impozite interne de orice natură, fiind astfel interzise taxele discriminatorii și protecționiste.
Soluția compensării legale, asupra căreia insistă recurenta, nu poate fi aplicată și datorită faptului că noua taxă, impusă prin nr.OUG 50/2008, pornește de la alte principii, are alt mod de calcul și altă destinație decât taxa de primă înmatriculare.
Având în vedere că se impune restituirea integrală a taxei achitate,în considerarea dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală și a deciziilor în materie pronunțate de Curtea Europeană de Justiție, recurenta datorează și dobânzile legale aferente acestei sume calculate până la momentul plății efective.
Cât privește cheltuielile de judecată, acestea au fost dovedite de către intimat prin chitanțele depuse la dosar, iar recurenta-pârâtă, ca parte căzută în pretenții trebuie să le plătească potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Raportat la aspectele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 402 din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- G -
Grefier,
a-
Red. -
17.11.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași:
18.11.2009
12 ex.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Aurelia