Obligația de a face. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.572/CA

Ședința publică din 2 2009

Completul compus din;

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian

JUDECĂTOR 3: Dan

Pe rol judecata recursului introdus de pârâta Direcția Generală Finanțe Publice I, în contradictoriu cu -, împotriva sentinței civile nr,137/CA/ din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura completă.

Se dă citire referatului cauzei, de către grefier,referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 2009.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr.137/CA din 12 februarie 2009, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a statului Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată de reclamantul --, în contradictoriu cu acest pârât.

Prin aceeași sentință,a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul -- în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 1.200,87 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, la care a adăugat dobânda legală, calculată de la data încasării și până la data restituirii efective.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, la data de 26 iulie 2007, taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 1200,87 lei, pentru autoturismul achiziționat din a Germaniei, în conformitate cu prevederile art.214 și art.214 din Codul fiscal, și că această taxă încalcă prevederile art.90 paragraf l din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care se opun instituirii de taxe speciale pentru achizițiile de bunuri intracomunitare, ca unele ce încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, prin crearea unei situații dezavantajoase pentru bunurile importate din celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

Reținând că dispozițiile art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul fiscal au fost abrogate prin art.14 din OG nr.50/2008, prima instanță a apreciat că suma plătită de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunita re, care se aplică cu prioritate în raport cu dreptul național.

Ulterior redactării și comunicării sentinței nr.l37/CA/ din 12 februarie 2009, reclamantul -- a formulat, prin avocatul său ales, o cerere de îndreptare a hotărârii menționate, solicitând ca în dispozitivul hotărârii, în loc de "Admite acțiunea în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice I", să apară "Admite acțiunea formulata de reclamantul -- în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice I, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I".

Cererea de îndreptare a fost respinsă de către Tribunalul Iași,prin încheierea din data de 3 iulie 2009, pe motiv că "acțiunea reclamantului a fost admisă în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, fără a se face referire la Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, având în vedere că în cauză nu s-a reținut calitatea acesteia din urmă de reprezentant al pârâtei" și că "solicitarea reclamantului nu se încadrează în prevederile art.281 Cod procedură civilă, nefiind invocată în fapt o eroare materială, ci aspecte susceptibile de verificare cu ocazia controlului judiciar asupra sentinței nr.l37/CA/ 12.02.2009 a Tribunalului Iaș i", recursul declarat de petent împotriva acestei din urmă hotărâri fiind respins de către Curtea de Apel Ia și, prin decizia nr.530/CA/ din 19 octombrie 2009.

Împotriva sentinței civile 137/CA din 12.02.2009 a introdus recurs doar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a observat faptul că taxa în discuție a fost achitată la Trezoreria Municipiului I, a cărei activitate este coordonată de Administrația Finanțelor Publice a municipiul I, că această instituție este cea care are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și că, raportat la dispozițiile nr.OUG50/2008, nu există temei legal pentru ca reclamantului să-i fie restituită întreaga sumă achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, în condițiile în care dispozițiile legale privitoare la acordarea de dobânzi nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.

Intimatul, prin întâmpinare, solicitat respingerea recursului pe motiv că în mod corect s-a reținut încălcarea de către legislația națională a dreptului comunitar și că atributul de organizator al activității de trezorerie îi conferă recurentei calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind necontestat faptul că, în cuprinsul cererii introductive adresată instanței, reclamantul, prin avocatul ales, a arătat că înțelege să cheme în judecată "Statul Român prin. - Direcția Generală a Finanțelor Publice I / Administrația Finanțelor Publice a municipiului I", pentru, ca ulterior, prin actul modificator depus la termenul din 23.10,2008, să se arate că cererea este formulată în contradictoriu cu " Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și Direcția Generală a Finanțelor Publice I /Administrația Finanțelor Publice a municipiului I", o ultimă precizare făcându-se prin înscrisul aflat la fila 14 dosar fond, în cuprinsul căruia se arată că sunt chemați în judecată

" - Direcția Generală a Finanțelor Publice I/Administrația Finanțelor Publice a municipiului ".

ceasta succesiune de complet ri" și"precizări demonstrează nu doar inconsecvență și imprecizie în ceea ce privește identificarea instituții lor și autorităților administrative chemate in judecată, dar și necunoașterea faptului că,în dreptul administrativ,calitatea procesuală este dată de capacitatea unei structuri administrative de a emite acte administrative în regim de putere publică și nu de statutul civil de persoană juridică.

În atare situație, chiar dacă reclamantul cheamă în judecată nu mai puțin de patru structuri organizatorice fiscale, având competențe și implicit responsabilități proprii diferite una de față de celelalte, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant legal al Statului Român, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, Curtea va cerceta hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește soluția ce s-a dat în contradictoriu cu recurenta I, întrucât nu s-a for mulat recurs, de către nici una din părți, în partea referitoare la Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar solicitarea de se pronunța hotărârea și în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului I fost respinsă printr-o hotărâre trecută în puterea lucrului judecat.

Drept urmare, ra portându-se la motivul de recurs invocat de pârâta I, Curtea constată că acesta este fondat, întrucât s-a ignorat faptul că, urmare adoptării nr.OUG50/2008, a fost stabilit și cadrul procesual de urmat pentru a se obține restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, plătită în condițiile art.214 ind.1 Cod fiscal.

Chiar dacă, la data introducerii acțiunii, actul normativ nu intrase în vigoare, reclamantul era obligat să țină cont, la formularea acțiunii, de faptul că taxa a fost achitată la Trezoreria I, că cererea de restituire a fost soluționată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, structură autonomă în cadrul laș și că, prin art.6 din HG nr.686/2008, s-a prevăzut că cererea de restituire se depune(și se soluționează) de către organul fiscal competent în administrarea contribuabilului plătitor al taxei menționate.

Cum persoanele fizice sunt administrate, din punct de vedere fiscal doar de către administrațiile financiare și nu de structura ierarhic superioară acestora, rezultă că prima instanță trebuia să observe că instituția publică chemată în judecată nu avea competența legală de a primi și soluționa cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și, pe cale de consecință, nici responsabilitatea decurgând din refuzul de soluționare a acestei cereri, neavând nici o relevanță, în materia răspunderii administrative, care sunt relațiile funcționale dintre diferitele structuri ale ministerului Finanțelor Publice, întrucât ceea ce primează în procedura contenciosului administrativ este problema sferei atribuțiilor unei instituții sau autorități publice, din care decurge și răspunderea pentru legalitatea actelor îndeplinite sau pentru refuzul de soluționa o cerere.

Drept urmare, constatând că în mod greșit s-a angajat răspunderea recurentei, pentru acte și fapte ce nu intră în sfera sa directa de competență, legiuitorul prevăzând în mod expres că raportul juridic privitor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme să se stabilească doar între contribuabil și organul fiscal care îl administrează, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată și, in fond, va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, ca una ce a fost introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Pentru aceste motive,

In numele legii,

DECIDE:

Admite recursul introdus de ta Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr .137/CA/ din 12 februarie 2009 Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.

n fond, respinge cererea formulată de reclamantul --, în contradictor iu cu ta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, pentru lipsa calității procesuale pasive a tei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabila.

Pronunțată n ședința publică din 2 2009.


Președinte Judecător Judecător

G - - - - - -

Grefier

Red. Jud.TD/ 2.11.2009

Tehnored.gref.TN/2 exemplare

13.11.2009

-

jud.fondului - - Tribunalul Iași

13 2009

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe, Obreja Manolache Iustinian, Dan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Iasi