Obligația de a face. Sentința 61/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.61
Ședința publică din 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și chematul în garanție Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect refuz acordare drepturi conform OUG nr. 214/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța pune în discuție necompetența materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentei cauze și văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.7446/30/27.01.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și DGFP T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor autorilor săi - mama, decedată la data de 15.06.1996, - bunic matern, decedat la data de 17.10.1984, și - bunica materna, decedată la 16.03.1964, să se constate și să fie obligat Statul Român să recunoască public activitatea de genocid a regimului comunist instaurat prin Guvernul Dr. la 6.03.1945, genocid realizat prin încarcerarea intelectualității române, a foștilor membri ai partidelor politice și a persoanelor care nu se înregimentau politic în Partidul Român sau care fără dovezi erau acuzate că au alte convingeri decât cele comuniste, precum și prin deportarea în a familiilor înstărite și a tuturor celor ce nu agreau regimul comunist, să fie obligat Statul Român la plata despăgubirilor cauzate pentru suferințele fizice și psihice la care am fost supuși toți membrii familiei noastre prin deportarea în și confiscarea tuturor bunurilor noastre, precum și pentru toate persecuțiile pe care le-am suportat după revenirea la domiciliu, refuzându-ni-se dreptul la muncă, la educație și la condiții de viață decente, pentru suferința cauzată de înfometarea, înfrigurarea și înfricoșarea noastră și prin situarea noastră în poziția de dușmani ai societății, izolându-ne de societate, creându-i-se o situație de paria, fiind tot timpul în atenția autorităților, care îi urmăreau prin informatori, despăgubiri pe care le apreciez la suma de 1.000.000 Euro pentru fiecare dintre antecesorii mei, precum și obligarea pârâților să-mi plătească despăgubiri de în valoare totala de 3.000.000 Euro, cu titlu de daune, pentru luarea masurilor administrative cu caracter politic privind dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu în baza Deciziei nr.200/1951, precum si suferințele cauzate de aceasta măsură administrativă nedreaptă.
Sesizarea Curții de APEL TIMIȘOARA:
Tribunalul Timiș, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.20/9.01.2009 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția contencios administrativ și fiscal, reținând următoarele:
Conform art. 4 din OUG 214/1999 modificată prin legea 173/2006, pentru stabilirea calității de luptător în rezistența anticomunistă a persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989, fost înființată "Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă", care ste reprezentată în justiție de Ministerul Justiției, instituindu-se și o procedură administrativă obligatorie, iar după parcurgerea acestei proceduri, persoana nemulțumită putând ataca în instanța de contencios administrativ, decizia sau refuzul nejustificat al de a rezolva cererea.
Astfel, în conformitate cu art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, curțile de apel sunt instanțele care judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cum prin art. 4 din OUG 214/1999 modificată prin legea 173/2006 a fost înființată "Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă" care este un organism central al administrației publice, și a fost instituită o procedură specială pe care persoanele interesate trebuie să o parcurgă, rezultă că acțiunea în contencios administrativ prevăzută la art. 6 din OUG 214/1999 modificată, este de competența Curților de apel, conform art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA, Secția contencios administrativ și fiscal sub nr.7446/30/27.01.2009.
La termenul din 25.03.2009, întrucât reclamantul nu a precizat temeiul de drept al acțiunii sale, Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus suspendarea judecății în baza art. 1551Cod de Procedură Civilă, până la momentul la care reclamantul va preciza temeiul juridic al pretențiilor astfel formulate.
În perioada suspendării judecății reclamantul a depus la dosar o precizare prin care a arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepția de necompetență a Curții de APEL TIMIȘOARA:
Ca urmare a precizării temeiului juridic al acțiunii, cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se termen de judecată la 10.02.2010, termen la care instanța a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA, față de dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Analiza Curții cu privire laexcepția de necompetență materială:
Analizând probatoriul administrat în cauză, cu privire la excepția de necompetență materială, instanța constată următoarele:
Prezentul litigiu are de obiect solicitarea de despăgubiri de către reclamant pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic sau consecință a unei măsuri administrative asimilate unei astfel de condamnări, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform precizării depuse la dosar, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 5 alin. 1 Legea nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară".
Totodată, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, "persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată", iar potrivit art. 4 alin. 4 din aceeași lege, "cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice".
Având în vedere aceste dispoziții legale, față de precizarea reclamantului privind întemeierea acțiunii sale pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, instanța apreciază că prezentul litigiu este de competența Tribunalului Timiș - Secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, fiind în discuție o cerere de obligare a Statului Român la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit printr-o condamnare cu caracter politic sau a unei măsuri administrative asimilate unei astfel de condamnări, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Având în vedere și dispozițiile art. 158 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", în raport cu cele arătate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Față de dispozițiile art. 158 alin. 3 Cod de Procedură Civilă - potrivit cărora "dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenței a devenit irevocabilă"- instanța reține că prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.02.2010
Tehnored. / 2 ex./18.02.2010
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
