Obligația de a face. Decizia 617/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 617/R-
Ședința publică din 13 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta T, cu sediul în Pitești, str. C-tin -, --B2, parter, județul A, împotriva sentinței civile nr. 648/CA din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MUNICIPIUL P, PRIMARUL MUNICIPIULUI P, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, achitată conform chitanței nr. 10713/15.05.2008 emisă de Primăria municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei - filele 32, 33.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 11.06.2008, concluzii scrise formulate de recurenta-reclamantă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 06 iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante T de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea apărătoarei acesteia, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 15 iunie 2006, precizată și completată ulterior, reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâții Municipiul Pitești, Primarul Municipiului Pitești și Consiliul Local al Municipiului Pitești, pentru ca cel de-al doilea pârât să emită certificat de urbanism cu aviz favorabil și autorizație de construcție, necesare pentru a închide spațiul în suprafață de 22,66 mp. ce-i aparține.
De asemenea, a solicitat obligarea persoanei răspunzătoare cu eliberarea actelor menționate, la plata unei penalități de 80 lei pe zi de întârziere până la emiterea acestora și despăgubiri pentru întârziere.
În motivarea acțiunii a susținut că este proprietara unei suprafețe construite de 247,13 mp. din care face parte și suprafața de 22,66 mp. în discuție pe care dorește să o închidă cu o terasă acoperită, însă pârâtul Primarul Municipiului Pitești refuză să elibereze certificat de urbanism și autorizație de construire, motivând nejustificat că nu face dovada proprietății terenului, care se află în indiviziune.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.648/CA/18 decembrie 2007, a respins acțiunea reținând următoarele:
În anii 2003 și 2004, reclamanta a formulat cereri pentru eliberarea certificatului de urbanism, în vederea închiderii cu tâmplărie aluminiu și geam termopan, a unui spațiu situat în afara magazinului proprietatea sa, fiindu-i emise certificatele de urbanism nr.1072/2003 și nr.699/2004, de respingere a cererii, deoarece nu a făcut dovada proprietății asupra terenului.
Instanța a reținut că reclamanta nu a contestat aceste acte, în sensul de a solicita în justiție anularea lor și obligarea la emiterea altora cu aviz favorabil, în termen de 6 luni conform dispozițiilor Legii nr.554/2004.
La data de 17 ianuarie 2006 a solicitat din nou emiterea certificatului de urbanism cu aviz pozitiv, iar la data de 27 ianuarie 2006 i-a fost respinsă cererea, motivat de faptul că suprafața construită este de 247,13 mp. căreia îi corespunde o suprafață de 123,56 mp. în indiviziune. S-a reținut totodată că suprafața de 22,66 mp. reprezintă podestul scării exterioare, deservind spațiile de la mezanin, iar prin închiderea acesteia nu mai este posibil accesul societăților care funcționează la mezanin, precum și eventuala intervenție a pompierilor.
În raport de situația de fapt evocată, instanța a reținut în primul rând excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă, raportându-se la data de 17 ianuarie 2006 când s-a adresat pârâtului, împotriva răspunsului primit prin certificatele de urbanism nr.1072/2003 și nr.699/2004.
În al doilea rând a reținut că acțiunea este neîntemeiată și pe fond,
deoarece suprafața de 22,66 mp. pe care dorește să o închidă, nu este proprietatea reclamantei, prin urmare nu-și poate exercita prerogativele în mod nestingherit asupra acesteia.
În acest context a arătat că potrivit actului adițional autentificat la data de 23 decembrie 2001, reclamanta a devenit proprietara unei construcții, clădire magazin, situată în municipiul Pitești, str.- -, -.1, parter, în suprafață de 247,13 mp. cu teren în indiviziune pe o suprafață de 123,56 mp.
În exteriorul imobilului proprietatea reclamantei este construită o scară, ce asigură accesul la spațiile comerciale aflate la mezaninul și parterul blocului în care este amplasată.
Instanța a observat că reclamanta intenționează să închidă terenul reprezentând spațiul situat între peretele exterior al magazinului și scara exterioară, precum și sub această scară, reprezentând podestul ei, acțiune ce afectează accesul la mezanin, precum și la spațiile situate în spatele magazinului.
Așa fiind, a respins susținerea reclamantei că terenul respectiv este proprietatea ei, deoarece suprafața în litigiu depășește exteriorul imobilului său, titlul de proprietate fiind emis în limitele suprafeței construite.
Din această perspectivă a motivat că toate căile de acces și terenul aferent lor, inclusiv terenul aferent scării exterioare și de sub scara exterioară ce se cere a fi închis, au caracter indiviz, neputând fi atribuite sau folosite exclusiv de către unul din coproprietari și că reclamanta nu a obținut acordul expres al acestora, în sensul că poate ocupa și împrejmui terenul.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivele prev.de art.304 pct.7, 8, 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează.
Instanța de fond a reținut greșit excepția tardivității formulării acțiunii și realizării procedurii prealabile, ignorând că a solicitat eliberarea unui nou certificat de urbanism și a unei noi autorizații de construire, după încetarea valabilității de 12 luni a fiecăreia dintre cele două certificate prin care a primit aviz negativ.
Așa fiind, în raport de termenele de 17 ianuarie 2006, când s-a adresat cu o nouă cerere și 27 ianuarie 2006 când a primit răspunsul, procedura prealabilă a fost realizată corect.
De asemenea, instanța a pronunțat o soluție greșită pe fond, raportându-se la o situație de fapt, contrară actelor și lucrărilor dosarului, din care rezultă că obiectul acțiunii sale constă nu în închiderea unui teren, ci a unei părți din fosta rampă de descărcare a mărfii, ce reprezintă o terasă acoperită, proprietatea sa.
În acest sens, a făcut trimitere la concluziile raportului de
expertiză întocmit în cauză, planșele topo și planșele foto, acte din care rezultă că suprafața de 22,66 mp. este proprietatea sa și că nu este afectat accesul la mezanin pe scara exterioară, ori accesul la spațiile amplasate în curtea interioară a blocului, în spatele magazinului său.
Așa fiind, a mai susținut ca fiind contrară spiritului legii constatarea instanței de fond în sensul absenței acordului expres al celorlalți coproprietari, de vreme ce nu este vorba despre o construcție nouă ori de schimbarea destinației celei existente, ci doar de închiderea unei suprafețe cu tâmplărie PVC și geam termopan.
Recursul este fondat.
În legătură cu primul motiv de recurs, urmează a se observa că într-adevăr potrivit art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Potrivit alin.7 al aceluiași articol, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
În cauză, reclamanta a respectat dispozițiile evocate, deoarece s-a adresat organului competent, Primarul Municipiului Pitești la data de 17 ianuarie 2006, solicitând emiterea certificatului de urbanism și autorizației necesare pentru închiderea unui spațiu comercial, iar împotriva răspunsului primit la data de 27 ianuarie 2006, s-a adresat instanței la data de 15 iunie 2006.
În motivarea cererii, a făcut referire la certificatele de urbanism anterioare, prin care a primit aviz negativ, însă rezultă clar, că la data de 17 ianuarie 2006 a solicitat emiterea unui nou certificat de urbanism cu aviz pozitiv și nu a contestat certificatele de urbanism anterioare, așa cum greșit s-a reținut prin sentința analizată.
În consecință, aprecierea tribunalului în sensul că plângerea prealabilă este tardiv formulată încalcă dispozițiile legale prezentate, critica formulată în recurs din acest punct de vedere fiind întemeiată.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului conduce însă la aprecierea că și soluționând fondul pricinii, instanța a greșit, fiind în afara oricărui dubiu că suprafața de 22,66 mp. este proprietatea reclamantei.
Astfel, din conținutul raportului de expertiză întocmit de expert tehnic care a transpus actul de proprietate al reclamantei în teren, rezultă că aceasta deține efectiv o suprafață construită de 220,52 mp. față de 247,13 mp. cât prevede actul de proprietate, iar suprafața de 22,66 mp. este inclusă în acest act și nu excede proprietății sale, așa cum s-a reținut.
Totodată, rezultă că reclamanta nu operează o extindere, ci o terasă care îi aparține prin actele de proprietate, intenționând să o închidă cu geam termopan și nu modifică suprafața construită și nici suprafața terenului deținută în indiviziune cu proprietarul de la etajul construcției.
Prin completarea raportului de expertiză, același expert a concluzionat că suprafața de 22,66 mp. nu este inclusă în domeniul public sau privat al Municipiului Pitești, aparținând reclamantei.
Privitor la refuzul închiderii acestei suprafețe, argumentat de obstrucționarea accesului la scara exterioară către celelalte societăți de la mezanin, raportul de expertiză întocmit de expert tehnic Lotica, a relevat că prin închiderea spațiului de 22,66 mp. rămâne o distanță de 1,3 metri în afara scării ce se constituie de acces, permițând trecerea pe terasa cuprinsă în proprietatea reclamantei.
De asemenea, a arătat că scara exterioară, cu acces prin această terasă acoperită cu placa de la mezanin, este singura cale de acces la mezanin, propunându-se trei variante: a- suprafața de 22,66 mp. poate fi închisă cu tâmplărie PVC și geam termopan, nefiind necesară structură metalică, rămânând un acces de 1,3 metri în fața scării existente; b- pentru a se lăsa accesul la scara exterioară existentă se poate închide cu tâmplărie PVC sau aluminiu și geam termopan, lăsându-se accesul liber la scară prin spatele terasei și c- se poate crea un nou acces dacă prima rampa de scară, se va executa în exterior, pe proprietatea domeniului public.
S-a opinat că varianta b- este cea mai indicată, deoarece nu afectează accesul la scara existentă, urmând a fi realizată pe baza unui proiect întocmit de către un arhitect.
În raport de considerentele expuse, pe baza constatărilor din cele două rapoarte de expertiză, se desprinde că suprafața de 22,66 mp. este proprietatea reclamantei și că poate fi închisă, în varianta b- descrisă în schița anexă la raportul de expertiză, ce permite accesul în cele mai optime condiții, aprecierile contrare ale instanței de fond, fiind făcute cu încălcarea legii și interpretarea eronată a probelor adminJ.
În aceeași ordine de idei, urmează a se observa că instanța a aplicat greșit dispozițiile Anexei nr.1, Conținutul cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, litera A, pct.2.5.6. care prevede necesitatea acordului vecinilor pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Din expunerea textului citat, rezultă că acordul vecinilor se impune în trei situații, anume: 1/ pentru construcții noi, cu condiția să fie necesare măsuri de intervenție pentru a proteja construcțiile existente; 2/ pentru lucrări de construcții care schimbă destinația clădirilor existente; 3/ în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Or, lucrarea de închidere a unui spațiu, pe care reclamanta urmează să o execute, nu se încadrează în nici una din ipotezele expuse. Astfel, nu reprezintă o construcție nouă, conform primei situații, ci doar o extindere, presupunând închiderea unei terase, și chiar dacă s-ar putea aprecia ca o construcție nouă, nu este îndeplinită condiția necesității unor măsuri de intervenție, pentru protejarea construcțiilor existente.
Cu atât mai mult nu se pune problema că prin lucrarea respectivă urmează a se schimba destinația unor clădiri existente, în sensul celei de-a doua ipoteze și nici nu este vorba de amplasarea unei construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate, la care se referă cea de-a treia ipoteză.
Față de cele prezentate, indiscutabil acordul vecinilor nu este necesar, așa că și din acest punct de vedere instanța de fond a greșit, interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale menționate.
De altfel, instanța s-a referit la acordul coproprietarilor și nu al vecinilor, ceea ce înseamnă altceva, acceptând însă că există echivalență între cei doi termeni, așa cum s-a arătat, nu se impune acest acord.
În concluzie, exprimându-se că refuzul eliberării actelor solicitate este justificat, instanța a achiesat la îngrădirea dreptului de proprietate al reclamantei, de către organul abilitat cu emiterea acestora, încălcând disp.art.44 din Constituție care consacră și ocrotește dreptul de proprietate privată, conținutul și limitele sale fiind stabilite de lege, precum și art.1 din Protocolul nr.1 care reglementează dreptul la respectul proprietății.
Așa fiind, recursul este fondat și va fi admis în baza art.312 Cod procedură civilă, urmând a modificat sentința, în sensul că va admite acțiunea în parte, obligând pe pârâtul Primarul Municipiului Pitești să-i elibereze certificatul de urbanism cu aviz favorabil și autorizația de construire în vederea închiderii spațiului în suprafață de 22,66 mp. conform variantei 3b din raportul de expertiză întocmit de expert Lotica (pag.85 dosar) plus schița anexă.
Admiterea în parte a acțiunii, are în vedere limitele investirii instanței de recurs numai cu cererea pentru emiterea certificatului de urbanism și autorizație de construire, fără a se mai face referire la aplicarea art.18 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T, împotriva sentinței civile nr.648/CA din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MUNICIPIUL P, PRIMARUL MUNICIPIULUI P, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pe pârâți să elibereze reclamantei un certificat de urbanism cu aviz favorabil și o autorizație de construire, necesare pentru a închide spațiul în suprafață de 22,66 mp. conform variantei 3b din raportul de expertiză întocmit de expert Lotica ( 85 dosar) prin schița anexă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./19.06.2008
GM/4 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art.1 Legea 554/2004 modificată - orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri ori prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii sale, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, precum și pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Deci, potrivit prevederilor legale precitate, se cere ca refuzul autorității să fie nejustificat și să privească o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
În speță, în raport de obiectul cererii cu care recurenta - reclamantă a înțeles să investească instanța de judecată, aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii de față, în sensul că refuzul intimatului - pârât, de a elibera actele administrative solicitate, este un refuz justificat, determinat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren ce se dorește închisă, deci, cererea nu se referă la un drept recunoscut și ocrotit de lege.
Din actul aflat la 42, pe care recurenta - reclamantă îl prezintă ca fiind titlul său de proprietate asupra spațiului amplasat în Pitești, str. -, - parter, rezultă că aceasta deține o suprafață construită de 247,13, cu teren în suprafață indiviză, aferent construcției de 123,56
Observând schițele anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, prin poziționarea imobilului, se scoate în evidență că suprafața de 22,66 este în exteriorul construcției ce aparține SC "" SA, reprezentând perimetrul cuprins între peretele exterior al magazinului și scara exterioară, pe care se asigură accesul la mezaninul blocului, cale de acces existentă anterior transmiterii dreptului de proprietate către reclamantă. Or, calea de acces în condominium și terenul aferent acesteia, inclusiv cel de sub și deasupra scării exterioare, ce se solicită a fi închis, este spațiu indiviz, asupra căruia au drepturi toți coproprietarii.
De altfel, recurenta - reclamantă nu a făcut dovada folosinței exclusive a acestui spațiu ori a acordului celorlalți proprietari - în privința utilizării exclusive a acestui spațiu.
Faptul că reclamanta deține în realitate o suprafață mai mică decât în titlul său de proprietate, nu poate conduce automat la considerarea existenței, dreptului său de proprietate asupra acestei suprafețe, după cum nici concluziile expertizei efectuate, nu poate induce obligativitatea însușirii lor de către instanța de judecată, atâta vreme cât contrazic realitatea faptică.
Varianta propusă de expert, de asemenea, nu poate conduce la acceptarea susținerii că refuzul intimatului - pârât de a elibera actele solicitate este nejustificat.
Ca atare, până la lămurirea situației juridice asupra suprafeței în litigiu, nu se pot elibera înscrisurile respective și nu se poate considera că autoritate administrativă a comis un abuz față de recurenta - reclamantă ori că s-ar fi îngrădit dreptul de proprietate al acesteia, încălcându-se dispozițiile. constituționale, cât și normele europene.
Față de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Judecător,
Red.
TC/4 ex.
1.07.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu
